Previziuni SUMBRE privind reconstrucţia Catedralei Notre-Dame. Ce spun arhitecţii despre lipsa unui element crucial

Bertrand Feydeau, vicepreşedintele grupului Fundaţia Patrimoniului susţine că acoperişul catedralei nu va putea fi reconstruit şi adus la starea anterioară pentru că „momentan, nu există pe teritoriul Franţei copaci cu aceleaşi dimensiuni ca cei din secolul al XII-lea”.

Feydeau declară pentru postul de radio France Info că acoperişul din lemn care a ars în incendiu a fost construit cu grinzi vechi de peste 850 de ani, provenite din păduri seculare. Majoritatea copacilor mari din secolul al XII-lea au fost tăiaţi pentru a fi folosiţi în construcţie, acesta fiind un factor decizional pentru actuala stare a copacilor de pe teritoriul francez.

Înălţimea copacilor este determinată de numeroşi factori, precum „competiţia din partea vecinilor”, condiţiile de mediu, disponibilitatea nutrienţilor adecvaţi, dar şi genetica copacilor. Anumiţi copaci dintr-o specie pot avea gene care le permit o înălţime mai mare decât alţi copaci din aceeaşi specie. Aşadar, dacă cei mai înalţi copaci sunt tăiaţi, este de la sine înţeles că doar cei mai mici copaci se vor înmulţi.

O altă problemă importantă este defrişarea la scară largă care a avut loc în acea perioadă. Mulţi copaci din pădurile medievale ale Franţei din secolul al XII-lea, creşteau din secolul al VII-lea, ceea ce înseamnă că mare parte din lemnul distrus în incendiul de la catedrală era vechi de 1.300 de ani.

Pentru construcţia bisericilor, castelelor şi a navelor a fost nevoie de cantităţi vaste de cherestea, astfel că mare parte din pădurile Franţei au fost tăiate, scrie Daily Mail. 

„A fost o perioadă în Franţa când defrişarea constituia o problemă majoră, pentru că aceste clădiri necesitau cantităţi enorme de lemn”, spune Stephen Murray, istoric de artă la Universitatea Columbia.

Website-ul oficial al Catedralei Notre-Dame susţine că în timp ce edificiul era construit în secolul al XII-lea, tăierea de mare amploare a copacilor devenise îngrijorătoare. Întreaga structură a clădirii catedralei din centrul capitalei franceze era făcută din cherestea provenită din aproape 1.300 de copaci.  

Catedrala Notre-Dame este faimoasă pentru grinzile incredibile şi sculpturile din lemn, caracteristici principale ale tavanului în stil gotic.

Din nefericire, incendiul care a durat aproximativ 12 ore a fost devastator pentru structura clădirii medievale. Turla principală, care conţinea în jur de 750 de tone de stejar, acoperit cu plumb, s-a prăbuşit prin acoperişul monumentului.

Natura „scheletului de lemn” al Catedralei Notre-Dame face imposibilă reconstrucţia sa. Edificiul conţine unele dintre cele mai vechi lemne de construcţie din Paris, tăiate în secolul al XII-lea.

Fiecare grindă este făcută dintr-un copac individual, ceea ce a făcut ca acoperişul să fie denumit „Pădurea”.  Copacii folosiţi pentru construcţia structurii au fost tăiaţi în jurul anului 1160, iar unele surse susţin că grinzile ar proveni de la peste o mie de copaci.

Momentan, doar 4% din suprafeţele împădurite din Europa fac parte din păduri seculare, care nu au fost atinse niciodată de oameni.

Experţii afirmă că această combinaţie a structurii, care nu beneficia de sisteme de protecţie împotriva unui potenţial incendiu, a dus la răspândirea rapidă a flăcărilor, ceea ce a pus în pericol întreaga clădire înainte ca pompierii să stingă incendiul.

La scurt timp după ce focul a fost stins, autorităţile au descoperit că altarul şi crucea Catedralei Notre-Dame au fost salvate de flăcări, acestea fiind fotografiate înconjurate de ruinele fumegânde. De asemenea, unul dintre cele mai preţioase obiecte ale monumentului, „Coroana de Spini a lui Iisus”, a supravieţuit flăcărilor.