Singura femeie care trăieşte pe o insulă de infractori condamnaţi: M-am îndrăgostit de Pianosa

La 12 ani după ce s-a cazat la Hotelul Milena, situat pe plaja din Pianosa, care are în componenţă deţinuţi supravegheaţi aflaţi în perioada de probă, Giulia Manca a rămas pe insula cunoscută ca Alcatrazul Mării Tireniene.

În prezent, singura femeie care trăieşte în satul fantomă Pianosa, care face parte din parcul marin al arhipelagului din Toscana, Giulia Manca este atât managerul hotelului, cât şi supervizorul programului de reabilitare a insulei, condus de Arnera, o organizaţie non-profit cu misiunea socială de a ajuta persoanele vulnerabile, cum ar fi deţinuţii, să se întoarcă în societate, şi de autorităţile penitenciare din Toscana.

„Am stat o săptămână la hotel şi nu am mai vrut să plec”, a declarat Manca pentru CNN. „A fost o vacanţă unică, iar proiectul de reabilitare m-a fascinat, modul în care aceşti deţinuţi au primit o a doua şansă în viaţă. M-am îndrăgostit de Pianosa. Liniştea sa, marea turcoaz limpede ca un paradis, nopţile liniştite şi înstelate”.

Supranumită odinioară Insula Diavolului, Pianosa, situată între Corsica şi continent, este acum un refugiu de fericire iubit pentru plajele sale frumoase şi vegetaţia verde şi luxuriantă.

Unul dintre cei doar doi rezidenţi permanenţi permanenţi ai insulei, Manca trăieşte şi lucrează alături de un gardian de închisoare, precum şi de 10 deţinuţi bărbaţi, care lucrează ca bucătari, grădinari, chelneri, curăţători de plajă şi spălători de vase la Hotelul Milena, singura unitate de cazare de pe insulă.

Înconjurat de pini, Hotelul Milena are tavane cu fresce şi deţine 11 camere cu mobilier din lemn şi o privelişte uimitoare la mare, precum şi o terasă mare, unde deţinuţii servesc oaspeţilor băuturi seara, un restaurant şi un bar.

Manca era oaspete al acestui hotel unic, care este deschis tot timpul anului, de doar câteva zile, când managerul de atunci a informat-o că unitatea se confruntă cu dificultăţi financiare şi riscă să se închidă.

Dacă acest lucru s-ar întâmpla, deţinuţii ar trebui să fie transferaţi înapoi la închisoare, punând astfel capăt rapid perioadei petrecute la Pianosa.

„Am simţit că trebuie să fac ceva pentru a-i ajuta, altfel s-ar fi întors în spatele gratiilor, în celule minuscule, fără nicio şansă de a avea un nou început şi de a învăţa un loc de muncă care să îi ajute odată ce vor fi eliberaţi”, adaugă Manca. Giulia a lucrat anterior ca agent turistic.

Ea a crescut în Toscana şi a decis să rămână şi să preia funcţia de manager al hotelului. Spune că a lucrat iniţial pe gratis, folosindu-şi abilităţile de management pentru a contribui la asigurarea viitorului hotelului.

În doar câţiva ani, Manca a reuşit să schimbe lucrurile în mod semnificativ, iar Hotelul Milena a devenit un loc popular pentru nunţi şi petreceri de aniversare, iar oaspeţii, atraşi în parte de personalul neconvenţional al hotelului, se adună aici.

Situată în apropiere de Gorgona, o altă insulă-închisoare italiană, Pianosa a fost creată în anii 1700 pentru a închide nelegiuiţi, bandiţi şi revoluţionari. Insula a servit ca bază pentru o închisoare de maximă securitate până în 1998, când închisoarea a fost închisă. Puţinii săi rezidenţi au plecat în cele din urmă, iar Pianosa a fost lăsată pustie timp de mulţi ani. Vizitatorii nu au avut voie pe insulă până relativ recent, iar cei care o vizitează pot veni doar în cadrul unui tur organizat cu barca, care trebuie rezervat prin intermediul unor operatori turistici specifici.

Pentru a fi admişi în programul de reabilitare de la Hotelul Milena, solicitanţii trebuie să fi executat deja cel puţin o treime din pedeapsa în închisoare şi să fi trecut printr-o serie de teste stricte de evaluare psihologică şi socială.

În ultimii 12 ani, Manca a avut de-a face cu aproximativ o sută de infractori aflaţi în perioada de probaţiune pentru o multitudine de infracţiuni, inclusiv crimă.

„Cred în puterea răscumpărării şi că şi infractorilor ar trebui să li se acorde o a doua şansă, nu ar trebui să putrezească în spatele gratiilor, ci să fie implicaţi activ în sarcinile de reabilitare”, spune Giulia. „Îmi place să îi văd că se întorc la viaţă prin muncă”.

Cunoscută drept „Regina din Pianosa”, Manca recunoaşte că munca ei a ridicat sprâncene printre prietenii şi apropiaţii ei din cauza riscurilor percepute de a fi singura femeie alături de un grup de deţinuţi.

„Oamenii îmi tot spuneau că sunt nebună că mi-am asumat o astfel de muncă”, spune Manca, care este, de asemenea, membră a Arnera. „Să fii singura femeie care să lucreze şi să trăiască cot la cot cu infractori de sex masculin care nu au fost acuzaţi de infracţiuni uşoare. Dar nu m-am simţit niciodată speriată şi nici îngrijorată. Nu m-am gândit niciodată la asta. Mă simt mai în siguranţă cu ei aici decât în oraş, cu toţi acei oameni nebuni care umblă pe aici, nu ştii niciodată peste cine poţi da”.

Deşi a fi responsabil de un grup de infractori are provocările sale, Manca spune că face tot posibilul să creeze limite clare pentru a se asigura că programul de reabilitare este eficient.

Ea explică faptul că relaţia ei cu personalul este una de respect reciproc şi că a reuşit să găsească un echilibru păstrând distanţa şi fiind autoritară, dar deschisă, pentru a-i sprijini.

În fiecare săptămână, Manca se urcă pe feribot pentru o călătorie de trei ore pe mare până în Toscana continentală pentru a face comisioane şi treburi birocratice, plecând în zori şi revenind la Pianosa noaptea.

Manca subliniază faptul că, spre deosebire de Gorgona, în apropiere, unde deţinuţii trebuie să se întoarcă în celule după ce termină programul de lucru, cei de la Pianosa sunt lăsaţi să umble liberi.