COMENTARIU: Universul paralel al USL - cu privirea spre un viitor incert

Din această cauză, lait-motivul politic al USL se traduce în afirmaţii ca: "viziunea noastră despre...", "în prima zi când vom fi la guvernare vom...", etc.

Această proiectare într-un viitor care, cel puţin potrivit datelor prezente ale sondajelor, pare să aparţină USL a făcut ca social-democraţii şi liberalii să respingă din start orice teme propuse de actuala coaliţie guvernamentală.

În primul rând, refuzarea cu obstinaţie a oricăror consultări, mai mult sau mai puţin formale, cu preşedintele Traian Băsescu şi cu majoritatea parlamentară.

Evident, argumentele politice invocate de USL stau în picioare: actuala putere mimează dialogul şi, pentru că oricum nu ţine seama de opiniile opoziţiei, acţionează discreţionar şi doar în propriul interes.

Refuzul USL de a se raporta la un prezent gestionat de actuala putere a dus chiar la unele reacţii nervoase ale celor doi co-preşedinţi, Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Dacă, o perioadă, cei doi s-au mulţumit cu declaraţii de genul: "Eu nu ascult ce spune Boc" (Antonescu), "Noi nu cădem în capcana lui Băsescu", "Ce spune Băsescu nu interesează pe nimeni" (Ponta), insistenţa jurnaliştilor pe tema unor subiecte legate de Elena Udrea a reliefat şi mai mult o tendinţă spre autism politic.

"Gata, eu mă ridic şi plec", a fost reacţia lui Ponta.

"Despre doamna Udrea, domnul Videanu şi alţi astfel de indivizi, noi nu suntem dispuşi să facem sesiuni de comentarii nici cu dumneavoastră, nici cu altcineva", a subliniat Antonescu.

Mesajul lor către jurnalişti, chiar şi fără să fi fost rostit explicit, era următorul: "Nu ne mai întrebaţi ce fac Udrea şi Videanu în prezent, întrebaţi-ne ce vom face noi în viitor".

La prima vedere, acţiunile politice ale USL sunt făcute ca la carte: lansează puterea o temă, opoziţia răspunde cu propria-i viziune asupra subiectului.

Astfel, în timpul dezbaterilor asupra Codului Muncii, USL a organizat mai multe întâlniri cu lideri sindicali, venind în faţa opiniei publice cu varianta proprie. În pofida eforturilor de mediatizare depuse, din propunerile USL nu s-a reţinut nimic în Cod, argumentul puterii fiind că soluţiile USL sunt atât de apropiate de cele ale PDL, încât nu aduc nicio diferenţă esenţială.

Când coaliţia guvernamentală a lansat tema modificării legislaţiei electorale, USL a replicat cu o contrapropunere: 325 de parlamentari, sancţionarea migraţiei politice şi uninominal de tipul "câştigătorul ia tot".

Evident, negocierile pentru un eventual compromis în Parlament au fost excluse: oricât de benefice ar fi fost soluţiile USL, ele au fost aruncate în gol, matematica parlamentară arătând că fără o ajustare cu pretenţiile puterii, variantele USL vor rămâne doar ştiri de arhivă, chiar dacă, mai atent privite, poziţiile puterii şi ale opoziţiei nu sunt total ireconciliabile.

Astfel că, până la ipotetica şi viitoarea materializare a propunerilor USL, coaliţia guvernamentală şi-a impus optica, legiferând alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, determinând dramatic tocmai viitorul proiectat de USL.

Recenta lansare în discuţie a revizuirii Constituţiei a fost arborată de USL în aceeaşi notă: Da, se impune modificarea, însă nu acum, ci de viitorul Parlament.

Din această abordare au decurs şi reacţiile liderilor PSD şi PNL. Nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu şi nici Adrian Năstase nu au oferit contraargumente de substanţă, rezumându-se la sentinţe politice şi la asigurări că va modifica USL Constituţia, într-un sens mai serios, într-un viitor mai bun.

Proiectul de regionalizare avansat de PDL şi Traian Băsescu a fost primit de USL de o manieră similară: pe fond, ideea reorganizării este bună, dar nu trebuie făcută acum. Când? În viitor. Eventualele negocieri cu puterea au fost respinse, chiar dacă, până la un punct, opiniile PDL şi cele ale USL ar fi putut fi armonizate.

Teoretic, atitudinea USL de a contrapune proiectelor puterii variante proprii este corectă. Fiecare dintre competitorii politici îşi lansează ofertele către electorat, iar alegătorii să opteze pentru cea pe care o consideră mai bună.

Practic, opţiunea alegătorului nu se face, întrucât oferta USL este doar probabilă, proiectată în viitor, în timp ce PDL, aflat la guvernare, îşi concretizează deja ideile.

În aceeaşi logică a ofertei şi a contraofertei, USL a început lansarea viziunii despre guvernare.

Într-o regie supradimensionată, PNL şi PSD au propus publicului programul economic al unui viitor guvern USL, viziunea pe Educaţie, urmând să continue, într-un ritm susţinut, cu viziunea pe reforma administraţiei, pe Sănătate, şi pe celelalte domenii esenţiale ale puterii executive.

Scenariul ales, de a organiza aceste lansări în zilele sfârşitului de săptămână, cu auditoriu exagerat, de până la cinci mii de oameni, cu un şir prea lung de vorbitori pe scenă, a fost determinat de motive mediatice - zilele de sâmbătă sunt mai lipsite de ştiri politice.

Rezultatul însă a fost, până acum, disproporţionat cu dimensiunile punerii în scenă. Cu toată mobilizarea de resurse, ecoul public al viziunilor PSD-PNL a fost redus. Iar situaţia are mari şanse să rămână la fel, în condiţiile în care următoarele lansări, programate tot pentru zile de sâmbătă, se vor suprapune peste sezonul concediilor, care va sărăci şi mai mult audienţa potenţială, deja subţiată de obiceiul săptămânal al românilor de a ieşi la iarbă verde sau de a merge la munte în cele două zile libere.

Nici dezbaterea referitoare la noul acord cu FMI nu a determinat o schimbare de poziţie. Deşi declaraţiile USL au fost critice şi vehemente, oficialii PNL şi PSD nu au dorit să discute cu oficialii Fondului, pretextând că au alte întâlniri mai importante.

Aceeaşi tendinţă de refuz al dezbaterii prezente a fost vizibilă şi atunci când a fost lansată în spaţiul public ipoteza ca Traian Băsescu să demisioneze în 2012, pentru recuplarea alegerilor parlamentare cu prezidenţialele, reacţia lui Victor Ponta fiind: "Nu îl iau în serios pe Traian Băsescu, dar ar fi bine ca acesta să îşi dea demisia în toamna lui 2012".

Când, o lună şi jumătate mai târziu, prin intermediul lui Sebastian Lăzăroiu, a fost lansată invitaţia practică pentru ceea ce Ponta spunea că "ar fi bine", respectiv renunţarea din partea lui Băsescu la doi ani de mandat în schimbul unei negocieri pe modificare a Constituţiei, reacţia USL a fost, evident, una de refuz.

Teoretic, atitudinea USL poate fi argumentată: şi puterea şi opoziţia propun proiecte proprii, iar electoratul decide. Prezentul este, prin acţiunea politică a PDL şi a lui Traian Băsescu, profund viciat şi el nu mai poate fi reparat în actualul context, ci doar radical schimbat, într-un viitor.

Viitorul este însă determinat de deciziile prezente ale puterii. Abordarea USL a făcut ca propunerile sale pe diverse teme să nu lanseze controverse. Soluţiile USL nu sunt dezbătute. Se ia act de ele, sunt prezentate şi aduse la cunoştinţă, însă cele care sunt subiecte ale unor discuţii, chiar şi când sunt criticate şi desfiinţate, sunt cele ale puterii.

Iar acest lucru nu se întâmplă doar pentru că puterea are majoritatea şi controlează prezentul, ci pentru că USL a ales să se retragă din prezent, abandonând o luptă în care a înregistrat prea multe înfrângeri, pentru a proiecta un viitor care promite să fie de succes.

În prezent, viitorul USL pare, într-adevăr, să fie reuşit. Însă viitorul nu este dat, el este proiectat de fapte şi decizii ale prezentului, în care USL a ales să conteze prea puţin.

(Comentariu realizat de Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro)