FOCUS: Al cincilea mandat al lui Sandu, marcat de scandaluri şi de rezultatele slabe ale naţionalei

Sandu, care conduce FRF din august 1990, a anunţat de mai multe ori că nu mai candidează, pentru a ieşi din aria criticilor oamenilor de fotbal, însă s-a răzgândit de fiecare dată.

Aşa s-a întâmplat şi la ultimele alegeri pentru funcţia de preşedinte al FRF, în 2005: în aprilie, el a spus că nu mai candidează, dar în octombrie, la puţin timp după ce fostul internaţional Gheorghe Popescu şi-a făcut publică intenţia de a se înscrie în cursa pentru preşedinţia federaţiei, Sandu a afirmat că doreşte un nou mandat.

Şi l-a obţinut, fiind reales, la data de 21 noiembrie 2005, după ce l-a învins pe Gheorghe Popescu, cu 187 la 102 voturi, şi după ce le-a promis lui Ionuţ Lupescu şi lui Florin Prunea, doi dintre contestarii săi importanţi, de asemenea foşti componenţi ai generaţiei de aur, posturi de conducere în viitoarea organigramă a FRF.

Un rol important în realegerea lui Mircea Sandu l-a avut preşedintele grupării Pandurii Târgu Jiu, Marin Condescu, care prin intermediul cluburilor susţinute financiar de societăţi din minerit a direcţionat aproximativ 50 de voturi către actualul preşedinte.

Alegerea lui Mircea Sandu în fruntea FRF nu a fost privită atunci cu ochi buni de preşedintele Traian Băsescu, care, întrebat, la acea dată, ce părere are despre alegerea lui Mircea Sandu, a refuzat să facă vreun comentariu, însă a spus, adresându-se ziariştilor: "De ce trebuie să-mi daţi o veste proastă?".

Mircea Sandu şi-a respectat promisiunea făcută înainte de alegeri, iar Lupescu a devenit numărul doi în FRF, primind funcţia de director general, în timp ce lui Prunea i-a oferit postul de şef al Departamentului Relaţii Internaţionale.

Tot ca o recompensă pentru realegerea lui Mircea Sandu a fost considerat şi cazul retrogradării echipei Sportul Studenţesc, în iulie 2006, pentru neîndeplinirea condiţiilor de licenţiere, după ce patronul clubului bucureştean, Vasile Şiman, nu a achitat la timp datoriile pe care le avea la bugetul de stat.

S-a speculat atunci faptul că prin retrogradarea Sportului Studenţesc, Mircea Sandu şi-a plătit datoria faţă de sprijinul acordat de Marin Condescu, preşedintele clubului Pandurii. Gruparea din Târgu Jiu, retrogradată la finalul sezonului 2005/2006, a beneficiat astfel de sancţionarea Sportului, rămânând în prima ligă.

Succesul lui Sandu a fost întregit doi ani mai târziu de alegerea sa în Comitetul Executiv al UEFA. Simţind că în Europa fotbalistică ar putea bate un vânt al schimbării, preşedintele FRF a mobilizat federaţiile naţionale din Est, într-o întâlnire organizată la Bucureşti, să-l susţină pe Michel Platini, contracandidatul conducătorului forului de la Nyon la alegerile din 2007, Lennart Johansson.

Sandu a mizat corect, şi Platini a fost ales, la 26 ianuarie 2007, preşedinte al UEFA, iar şeful FRF a fost şi el votat în Comitetul Executiv, după ce mai încercase în zadar de două ori să pătrundă în acest for, prima oară în aprilie 1998 şi a doua oară în iulie 2000.

Pentru a obţine un nou mandat la şefia FRF, Mircea Sandu promitea, la alegerile din noiembrie 2005, investiţii importante în infrastructură. Potrivit şefului FRF, o companie americană ar fi intenţionat să investească 100 de milioane de dolari în patru stadioane din ţară cu condiţia ca administraţia locală să pună la dispoziţie terenul necesar.

Deşi Mircea Sandu a purtat discuţii în acest sens cu primarul oraşului Iaşi, Gheorghe Nechita, şi cu reprezentanţii primăriei Bacău, în final nu s-a concretizat nimic din planul preşedintelui FRF.

Un alt proiect de anvergură al lui Sandu a fost obţinerea dreptului de a organiza o finală a Cupei UEFA, actuala Liga Europa. El a dorit încă din 2006 să aducă la Bucureşti finala Cupei UEFA. Prima încercare a fost finala din 2009, pentru a celebra astfel 100 de ani de la înfiinţarea FRF.

În iulie 2006, Sandu anunţa că a primit garanţii că lucrările la noul Stadion Naţional vor fi încheiate în luna februarie a anului 2009, dar, din cauza întârzierii lucrărilor la stadion, dar şi a modificării proiectului de mai multe ori, FRF nu a putut organiza acea finală.

Forul românesc nu a putut organiza nici final din 2011, care a fost atribuită arenei irlandeze "Lansdowne Road". A rămas stabilit că Bucureştiul va organiza finala din 2012, dacă autorităţile vor reuşi să asigure finanţarea necesară terminării noii arene.

Totodată, în februarie 2009, FRF a obţinut şi organizarea ediţiei din 2011 a Campionatului European under 19. Această competiţie urmează să fie găzduită tot de Bucureşti şi se doreşte a fi o pregătire a finalei Ligii Europa din 2012.

Scandalurile şi atacurile la adresa sa nu l-au ocolit pe Mircea Sandu în cel de-al cincilea mandat la conducerea FRF. Unii dintre aliaţii săi de nădejde în 2005, cum ar fi Gigi Becali sau Marin Condescu, s-au transformat în contestatari, dar poziţia "Naşului", cum este supranumit Sandu de lumea fotbalului, nu a fost zdruncinată serios niciodată.

Mai mulţi conducători de club au încercat să strângă semnături pentru a convoca o adunare generală în urma căreia Sandu să fie demis. Printre cei care au dorit convocarea Adunării Generale s-au numărat finanţatorul FC Steaua, Gigi Becali, care era nemulţumit că Mircea Sandu nu l-a apărat în "cazul valiza"; Marius Stan (Oţelul Galaţi), care s-a considerat nedreptăţit că gruparea gălăţeană a ratat, la masa verde, calificarea în Cupa UEFA-Intertoto din cauza unei decizii a Comisiei de Disciplină; Constantin Iacov (singurul contracandidat al lui Mircea Sandu la alegerile de luni), deoarece FC Naţional îi pierduse pe jucătorii John Wayne Srhoj şi Abiodun Agunbiade din cauza unor decizii ale instanţelor federale; finanţatorul FC Timişoara, Marian Iancu, din cauza pierderii palmaresului clubului bănăţean, şi Marin Condescu (Pandurii Târgu Jiu), pentru că jucătorul Ilie Iordache fusese declarat liber de contract. Aceştia au renunţat la tentativa lor după ce au constatat că nu pot strânge suficiente semnături pentru convocarea unei adunări generale.

Sandu a fost acuzat şi de implicare în luarea deciziilor luate de către diferite comisii federale. La propunerea lui Dragomir, a fost înfiinţată o comisie de anchetă, dar aceasta a concluzionat că acuzaţiile la adresa lui Mircea Sandu sunt nefondate.

Gigi Becali şi Marian Iancu au sugerat că Sandu ar fi primit bani în schimbul unor arbitraje părtinitoare. În septembrie 2006, Gigi Becali declara, după partida de Dinamo-Steaua, scor 1-0, din cadrul etapei a VIII-a a Ligii I, că putea să îl cumpere pe Mircea Sandu pentru 500.000 de euro, dar că probabil a fost cumpărat de altcineva cu doar 2-300.000 de euro.

Ulterior, în septembrie 2008, Marian Iancu a afirmat, în cadrul unei emisiuni televizate, că i-a dat bani preşedintelui FRF pentru a se asigura că va avea parte de arbitraje corecte şi de dreptate la comisiile din cadrul forului românesc. De fiecare dată, Mircea Sandu a cerut să se aducă probe în sprijinul acestor afirmaţii, lucru care nu s-a întâmplat.

Cel mai mare scandal din istoria fotbalului românesc de după 1989 a fost tot unul legat de arbitraje, fiind implicaţi fostul preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin, finanţatorul FC Argeş, Cornel Penescu şi mai mulţi arbitri, dar şi Florin Prunea, unul dintre conducătorii influenţi din cadrul FRF.

Potrivit procurorilor DNA, Penescu a oferit bani unor arbitri şi şefului CCA, pentru ca FC Argeş să beneficieze de arbitraje favorabile la meciurile din campionat. Penescu i-a oferit bani şi lui Prunea, pentru a interveni pe lângă membrii comisiilor FRF, în sensul de a-i influenţa în deciziile lor.

În total, 14 persoane au fost trimise în judecată pentru fapte de corupţie, în dosarul "mită pentru arbitri", aflat încă pe rol. Printre aceştia figurează şi foştii angajaţi federali Gheorghe Constantin, care a demisionat din funcţie imediat după izbucnirea scandalului în aprilie 2008, şi Florin Prunea, suspendat din funcţie după ce s-a început urmărirea penală împotriva sa.

După declanşarea acestui scandal, Gheorghe Popescu şi fostul şef al arbitrilor Ion Crăciunescu au afirmat că preşedintele FRF este răspunzător de ceea ce s-a întâmplat la CCA, dar Sandu s-a delimitat ferm de acţiunile subalternilor săi.

După cazul retrogradării clubului Sportul, procesul de licenţiere "păstorit" de FRF a dat alte bătăi de cap conducătorului de la Casa Fotbalului. În iunie 2009, în urma unui raport întocmit de inspectorul disciplinar al UEFA, Kemal Kapulluoglu, s-a constatat că FRF a încălcat în mod grav obligaţiile sale privind licenţierea cluburilor provocând o situaţie care ar fi putut afecta competiţiile europene.

Kapulluoglu a trimis raportul Comisiei de Disciplină a UEFA, care a decis amendarea FRF deoarece a acordat licenţa cluburilor CFR Cluj, FC Dinamo, FC Timişoara, FC Rapid, FC Steaua şi AFC Unirea Urziceni, deşi acestea nu îndeplineau toate cerinţele pentru participarea în competiţiile intercluburi europene. De asemenea, acordarea licenţei echipei Universitatea Craiova pare să nu fi fost făcutã în mod corect.

În mandatul 2005-2010 al lui Mircea Sandu, echipa naţională a României nu se poate mândri cu performanţe deosebite. Prima reprezentativă a reuşit doar o calificare din trei, cea de la Campionatul European din 2008 din Austria şi Elveţia, în timp ce campaniile pentru Cupele Mondiale din 2006 şi 2010 s-au soldat cu ratări. Prezenţa selecţioantei antrenate de Victor Piţurcă la turneul final al Euro-2008 a rămas fără ecouri, naţionala "tricoloră" fiind eliminată în faza grupelor, după două rezultate de egalitate, scoruri 0-0 cu Franţa şi 1-1 cu Italia, şi după o înfrângere, scor 0-2, cu Olanda.

După meciul cu Austria, desfăşurat la Klagenfurt în primăvara lui 2009, Mircea Sandu i-a propus selecţionerului de la acea dată, Victor Piţurcă, rezilierea contractului, deoarece şansele de calificare la CM-2010 erau aproape compromise. După mai multe negocieri între cele două părţi, FRF a fost de acord să îi plătească lui Piţurcă compensaţii financiare pentru a-l determina să plece de la naţională.

În locul lui Piţurcă, în funcţia de selecţioner a fost numit tehnicianul echipei FC Braşov, Răzvan Lucescu, care nu a reuşit miracolul calificării la CM-2010. Mai mult, naţionala a suferit una dintre cele mai ruşinoase înfrângeri din istorie, scor 0-5, la Belgrad, cu Serbia, iar principalul jucător român, Adrian Mutu, a intrat în conflict cu Lucescu jr., în urma unor acte de indisciplină. Însă noul selecţioner şi-a păstrat postul, el având drept obiectiv calificarea la turneul final al Campionatului European din 2012 din Ucraina şi Polonia.

Pe lângă toate acestea, Mircea Sandu s-a confruntat şi cu importante probleme de sănătate. El suferă de cancer de colon şi a fost supus, la sfârşitul anului trecut, unei intervenţii chirurgicale la o clinică din Franţa. Sandu spune că operaţia a reuşit şi că se simte pregătit pentru un nou mandat, al şaselea, de conducător al FRF.

La fel ca înaintea alegerilor din 2005, Mircea Sandu a anunţat că nu va mai candida în 2010. Şeful FRF spunea că îşi doreşte să pregătească un om care să îi preia funcţia, el urmând să se dedice mai mult mandatului său din Comitetul Executiv al UEFA şi să deţină o funcţie onorifică în cadrul federaţiei. Însă, în februarie 2008, Sandu a declarat că va candida din nou, urmând ca în 2014 să se retragă din activitate. La finalul anului trecut, preşedintele FRF şi-a schimbat din nou părerea, spunând că în cazul în care va obţine un nou mandat în 2010, va candida şi în 2014, urmând ca abia în 2018, când va avea 66 de ani, să se retragă.

Şi stabilirea de către FRF a datei alegerilor a stârnit controverse. Comitetul Executiv al FRF a decis, în 20 decembrie 2009, ca Adunarea Generală ordinară a FRF, în cadrul căreia se vor organiza alegeri pentru desemnarea preşedintelui forului, să aibă loc la data de 25 ianuarie 2010.

Alegerile erau programate să se desfăşoare în aprilie 2010, iar FRF a motivat această devansare prin faptul că noul preşedinte va trebui să aibă timp să alcătuiască, împreună cu echipa sa şi cu staful tehnic al naţionalei, programul şi strategia în perspectiva preliminariilor Euro-2012, astfel încât obiectivul calificării să fie îndeplinit. Tragerea la sorţi a grupelor pentru CE din Polonia şi Ucraina va fi în 7 februarie 2010.

Această devansare a alegerilor a stârnit nemulţumirea potenţialilor contracandidaţi ai lui Mircea Sandu. Gheorghe Popescu intenţiona să candideze, dar a renunţat în semn de protest faţă de "tot ceea ce se petrece în fotbalul românesc" şi a îndemnat la boicotarea alegerilor. Popescu susţinea că pentru a avea şanse să câştige alegerile avea nevoie de timp pentru a-şi promova programul. La rândul său, Constantin Iacov a spus că devansarea datei alegerilor pentru conducerea FRF este "o măgărie tipică federaţiei, pentru infractorii de la federaţie".

În cele din urmă, s-au înscris în cursă trei persoane: Sandu, Iacov şi fostul jucător dinamovist Sorin Răducanu. Fostul internaţional Octavian Popescu, a patra persoană care şi-a anunţat dorinţa de a se înscrie în cursa pentru şefia FRF, a renunţat ulterior la candidatura sa.

Comisia Juridică a Federaţiei a validat candidaturile lui Mircea Sandu şi Constantin Iacov la preşedinţia forului şi a respins-o pe cea a fostului jucător dinamovist Sorin Răducanu.

Candidatura lui Răducanu nu a fost validată, deoarece clubul care l-a propus, CS Petrolul 95 Ploieşti, nu a înregistrat candidatura şi nici nu este afiliat la FRF. De asemenea, Răducanu trebuia să depună şi "Programul strategic privind organizarea şi dezvoltarea activităţii fotbalistice pentru perioada viitorului mandat de patru ani", lucru care nu s-a întâmplat. Răducanu mai trebuia să dovedească şi faptul că nu a suferit condamnări penale privative de libertate.

Astfel, singurul contracandidat al lui Mircea Sandu la aceste alegeri va fi fostul preşedinte al FC Naţional, Constantin Iacov, care consideră că "dictatura" actualului preşedinte trebuie să se încheie. Promisiunile lui Iacov pentru aceste alegeri s-au bazat pe susţinerea financiară, din bugetul FRF, a formaţiilor din ligile a doua, a treia, a patra, dar şi a echipelor de juniori.

Constantin Iacov a intrat în fotbal în vara anului 2005, când a devenit noul preşedinte al CA al FC Naţional. Iacov s-a remarcat mai mult prin scandalurile pe care le-a avut cu mai mulţi conducători din Liga I, dar şi cu oficiali ai FRF şi LPF. Toţi aceştia nu îl privesc cu ochi buni pe Iacov, deoarece îl consideră sursa multora dintre anchetele DNA legate de fotbal, prin declaraţiile oferite procurorilor de fostul preşedinte al grupării bancare.

În aceste condiţii, Mircea Sandu pare că va obţine uşor cel de-al şaselea mandat în fruntea FRF la Adunarea Generală de luni. Dar, indiferent cine va fi noul preşedinte, pe acesta îl aşteaptă un mandat dificil, în condiţiile în care criza financiară va lovi şi mai mult fotbalul intern şi în condiţiile în care o eventuală prelungire a perioadei negre prin care trece naţionala de seniori va afecta în mod direct afacerile forului de la Casa Fotbalului.

(Material realizat de Andrei Mazurchievici, andrei.mazurchievici@mediafax.ro)