FOCUS: "Eu când vreau să fluier, fluier" – un film despre emoţie şi lupta cu sinele pentru libertate

Povestea lui Silviu (George Piştereanu), un tânăr incarcerat de patru ani într-un penitenciar pe malul Dunării, care a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân, este prezentată de regizor simplu.
Florin Şerban alege să exprime drama tânărului care, cu două săptămâni înainte de eliberare află că mama lui s-a întors acasă după mult timp petrecut în Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic acolo, în special prin prisma mimici şi a expresiilor fizice ale tânărului, cu prea puţin dialog şi, uneori, neesenţial pentru personaj.

Astfel, Silviu, care are la dispoziţie cinci zile pentru a găsi o soluţie pentru a o împiedica pe mama sa să nu îi ia fratele de lângă el - în opinia sa, aceasta urmând să îi distrugă viaţa celui mai mic, la fel cum făcuse şi cu el. Cele cinci zile devin o eternitate. Dar Silviu se îndrăgosteşte de o studentă la sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii şi decide că, din acel moment, i se poate întâmpla orice.

Special şi fascinant la acest film este, în primul rând, distribuţia, iar mai apoi, jocul actoricesc. Astfel, mare majoritate a celor care apar în film sunt actuali sau foşti deţinuţi, figuranţi şi, în cazul rolului principal - Silviu - un elev de liceu, devenit ulterior student la Actorie. În film mai apar însă şi actori consacraţi, cum ar fi Clara Vodă (mama lui Silviu) şi Mihai Constantin (directorul închisorii), dar şi Ada Codeescu, studentă la Actorie.

George Piştereanu, care avea 19 ani la timpul filmării, este unul dintre cei mai expresivi actori români de pe marele ecran. Şi când te gândeşti că are doar 19 ani şi este încă "neşlefuit', needucat în actorie. Astfel, pe tot parcursul filmului, simpla lui privire reuşeşte să transmită atât de multe sentimente, trecând de la frică şi ură la dragoste şi pioşenie. Pare atât de natural încât atunci când tensiunea creşte şi el se ceartă cu mama sa sau cu colegii de închisoare te podideşte instantaneu plânsul şi începi să tremuri.

Ritmul filmului este dat tocmai de expresia tânărului, de statura şi de prezenţa lui, surprinse cu camera frontal sau de peste umăr. Impactul este acelaşi: puterea exprimată de acest tânăr de 19 ani conduce filmul pe culmi nebănuite.

Şi ritmul ăsta este tocmai ritmul luptei pentru eliberarea şi libertatea sinelui în faţa unei lumi stereotipe. Silviu luptă pentru a-şi scăpa fatele din mâinile mamei, luptă cu frica în sân că fratele său va ajunge să aibă soarta lui, luptă pentru că prin fratele lui se poate salva el, la nivel moral.

Premiera de gală a filmului "Eu când vreau să fluier, fluier" a avut loc sâmbătă seară, la Berlinale Palat, la ceremonie fiind prezenţi membri echipei filmului.

Festivalul de Film de la Berlin se desfăşoară între 11 şi 20 ferbruarie.

(Corespondenta de la trimisul MEDIAFAX la Berlin, Alexandra Buzas)