Goană în noapte după o iluzie, fiesta spaniolă

Cu o oră înainte de fluierul de start al germanului Wolfgang Stark, Centrul Vechi al Bucureştilor era în fierbere. Angajaţii teraselor trăgeau cabluri, scoteau televizoarele, montau proiectoarele. Parcă venise un control şi le ceruse înadins cârciumarilor ca orice stabiliment să fie dotat cu tehnică video. O vânzoleală continuă îţi lăsa impresia că "fiesta" declanşată de suporterii spanioli în noaptea precedentă şi la prânz avea să se repete.

Bucureştenii au ieşit şi ei din casă, în număr destul de mare, mânaţi probabil de curiozitatea stârnită de zecile de reportaje care au umplut în cursul zilei programele tuturor televiziunilor. Ieşiseră însă la promenadă sau în căutarea celei mai bune terase pentru a vedea meciul, dar şi să nu cumva să piardă petrecerea. Grupuri de fete cu picioare lungite de tocurile parcă prea înalte pentru străzile pietruite din Bucureştiul vechi erau ţinta glumelor proaste ale celor care le suspectau a fi ieşit "la produs": "Aţi ieşit degeaba în seara asta, nu faceţi treabă, nu sunt spanioli". Şi într-adevăr, nici urmă de spanioli. Şaorma era la mare căutare, berea şi evident, seminţele.

Patrulele de jandarmi şi poliţişti păreau că se plictisec. Cântăreţii stradali şi-au făcut şi ei apariţia. În faţa intrării BNR de pe Lipscani, puteai asculta un concert de harpă şi flaut, 50 de metri mai jos un naist căuta şi el să umple şapca cu mărunţi. Şi un acordeonist încerca să înveselească atmosfera.

Multe terase au rămas pe jumătate goale, clienţii nefiind în număr mai mare decât într-o seară de week-end. Cu berea în mână, mulţi umblau pe străduţele din centru în căutarea ibericilor. La pauză, în lipsă de muşterii, câţiva proprietari de terase au închis. Peste tot mişunau angajaţii de la salubritate care strângeau gunoiul.

Citeşte şi: ATLETICO MADRID A CÂŞTIGAT LIGA EUROPA. Record de asistenţă pe Arena Naţională: 52.347 de spectatori - GALERIE FOTO

În Piaţa Constituţiei, lume buluc, vreo 6.000 de persoane veniseră să vadă finala pe cele patru ecrane imense montate în zona destinată fanilor basci. Aglomeraţie mare la intrarea dinspre Bulevardul Unirii, celelalte două din laterale, mai aerisite. Întrebarea "unde mai încap şi suporterii lui Bilbao dacă se întorc să petreacă?" nu avea cum să nu-ţi treacă prin cap. Mici, fripturi, beri, aceleaşi seminţe. Coadă mai mult la mâncare, berea la opt lei paharul pe jumătate cu spumă era cam scumpă. Mulţi au fost prevăzători însă, au venit cu pungi de seminţe, de floricele şi peturi de bere, cumpărate de la supermarket. Câţiva şi-au adus chiar şi scaune pliante, ca la picnic.

Totuşi, unde sunt spaniolii? Plecaseră la Arena Naţională cu maşinile RATB puse la dispoziţie de primărie din Piaţa Constituţiei şi Piaţa George Enescu. Zvonurile că aproximativ 2.000 de suporteri au venit la Bucureşti fără bilete de intrare la meci se dovediseră a fi false. Doar vreo 20 de fani ai celor de la Athletic Bilbao au ales să vadă finala din Piaţa Constituţiei. Şi ei aveau să-şi plângă amarul pentru insuccesul favoriţilor. Nu aveau nimic de sărbătorit. O tânără creaţă era aproape indignată: "Băi, să dea naiba, eu am venit să văd meciul cu spaniolii, nu lângă ăştia care mănâncă seminţe. Parcă nu îmi vine să cred ce am văzut azi la televizor când se transmitea de aici. Dacă ştiam nici nu veneam. Ăştia cred că sunt aceiaşi care vin şi la Revelion în piaţă".

Românii par să ţină cu bascii, nimeni nu se bucură la golurile lui Falcao. Poate aşa e, într-o lume aflată într-un proces de globalizare dus până la cel mai mic nivel, în care marile echipe sunt un amalgam de fotbalişti valoroşi, oamenii aleg să-i simpatizeze pe cei care pun preţ pe origini. Şi tot lotul celor de la Bilbao e compus din jucători cu origine bască. Se termină meciul, madrilenii exultă, au câştigat cu 3-0, cei din Bilbao sunt dărâmaţi. Oare mai vin în centru, mai au chef de "fiesta"?

În Piaţa George Enescu, lângă Ateneu, în zona destinată fanilor lui Atletico Marid nu mai e nimic. Doar patru agenţi de pază care le spun oamenilor că zona va rămâne închisă, că fanii din capitala Spaniei nu vor sărbători acolo, mulţi dintre ei plecând de la stadion direct la aeroport.

Înapoi pe străzile din Centrul Vechi. La o oră de la finalul partidei încep să apară câţiva suporteri spanioli. Domnişoarele cu tocuri lungi nu şi-au încheiat promenada, câţiva "băieţi de oraş", poate şuţi, costumaţi în deja celebrele treninguri asortate la pantofi sport sau de lac, sunt şi ei la datorie. Găşti de tineri bucureşteni iau la pas străduţele. Vânzoleala continuă. O fată vrea să facă poze lângă un grup de cinci spanioli. Sunt amabili, dar nu au chef, vin din Ţara Bascilor şi au pierdut finala, dar un însoţitor al tinerei nu pricepe: "Ce e cu ăştia mă? Sunt gay sau sunt proşti? Vrea o fată să facă o poză cu ei".

Citeşte şi: Finala Ligii Europa: Cât au cheltuit spaniolii veniţi să vadă meciul în Bucureşti

Trei întreprinzători speră să dea tunul, au venit cu un braţ de steaguri ale madrilenilor, dar nu au clienţi. Pe Şelari, un vechi protestatar din Piaţa Universităţii, cu un steag al României cât toate zilele, pe care miercuri după amiaza îl flutura de pe umerii unei statui din faţa Teatrului Naţional, începe să scandeze "România- România". Îşi găseşte repede adepţi, vreo zece tineri, care strigă alături de bărbatul bărbos, îmbrăcat în ie şi iţari şi cu o pereche de papuci atârnându-i la gât. Sunt imediat înconjuraţi de aproximativ 50 de jandarmi, care nu îi mai lasă se iasă din cerc. Tinerii sunt legitimaţi, protestatarul cu steag e lăsat în legea lui. Întrebat dacă li s-a oferit vreo explicaţie, pentru ciudata acţiune, un tânăr spune: "Nu ne dă nimeni nicio explicaţie. Aşa e de fiecare dată, dacă strigăm numele ţării noastre suntem ori legitimaţi, ori amendaţi. Se pare că nu avem voie să strigăm România în România".

Încet, încet încep să se strângă şi suporterii spanioli, dar numărul lor nu depăşeşte câteva sute în tot Centrul Istoric. Şi mulţi sunt din Bilbao, nu petrece nimeni, nu cântă nimeni. E o noapte obişnuită.

Aproximativ 10.000 de bucureşteni au căutat în noaptea de miercuri spre joi "fiesta spaniolă", care s-a transformat într-o petrecere aproape câmpenească. Finala s-a dus, Bucureştiul se întoarce la ale lui. Centrul răsună de vocile câtorva suporteri bucureşteni, care au ceva să-i transmită lui Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Numai de bine.

(Material realizat de Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro)