EDITORIAL Ion Cristoiu: Cine ne scapă de Viorica Dăncilă - această Constantin Dăscălescu a lui Dragnea?

Redăm integral editorial publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul https://www.cristoiublog.ro/:

Cine ne scapă de Viorica Dăncilă- această Constantin Dăscălescu a lui Liviu Dragnea?

22 decembrie 1989, după 16,40, pe culoarele CC al PCR. Printre cei care fac Guverne după Căderea lui Nicolae Ceauşescu se numără şi Constantin Dăscălescu, fostul prim-ministru.
Constantin Dăscălescu a fost numit premier de Nicolae Ceauşescu în 1982. Mărturiile sînt unanime în a dezvălui că principalele criterii ale acestei promovări au fost slugărnicia şi firea de zbir. Într-o Românie tot mai bombănitoare, inclusiv la nivelul nomenklaturii, Nicolae Ceauşescu avea nevoie de un bulan miliţienesc.

Unul care să asculte şi să dea.

Şi astfel Constantin Dăscălescu a fost timp de şapte ani vătaful lui Nicolae Ceauşescu. În toată această perioadă neagră pentru istoria modernă a României, cînd Cultul personalităţii lui Ceauşescu era concurat doar de înrăutăţirea fără precedent a vieţii cotidiene, Constantin Dăscălescu a fost sluga preaplecată a lui Nicolae Ceauşescu. Putea să demisioneze, invocînd motive de sănătate. Putea să încerce să-l convingă pe Nicolae Ceauşescu că trebuie să renunţe la unele planuri faraonice, pe care populaţia nu le mai putea suporta. Putea, cel puţin, în 1989 sau măcar în ultimele luni ale lui 1989, să-i atragă lui Nicolae Ceauşescu atenţia că de la o zi la alta ura românilor sporea şi că exista riscul unei prăbuşiri sîngeroase a regimului. N-a făcut-o. Indiscutabil, alături de Nicolae Ceauşescu, mai mult decît Elena Ceauşescu ( era al doilea om în stat!), Constantin Dăscălescu răspundea de tot ce se întîmplase în aceşti ultimi şapte ani, inclusiv în zilele şi orele premergătoare Căderii. Iată-l însă acum zbătîndu-se să fie nu premier, ci preşedinte, în locul lui Nicolae Ceauşescu. Pe culoarele CC, unde el purta în nări mirosul unei noi fripturi, mai dihai decît cea anterioară, e abordat de cei intraţi în Sediul sacrosant.

Banda video păstrează acest dialog între un bărbat şi fostul premier:

„Bărbat: Vă simţiţi răspunzător pentru evenimentele de la Timişoara?
Constantin Dăscălescu: Nu.
Bărbat (acelaşi): Cine se face răspunzător pentru ele?
Constantin Dăscălescu: Criminalul care a fugit.
Acelaşi bărbat: Cine? Cine? Spuneţi!
Constantin Dăscălescu: Criminalul care a fugit, am spus.
Alt bărbat: Adică Ceauşescu.
Constantin Dăscălescu: Păi da’ cine? Păi da’ cine?”

La ora, 16,30, 22 decembrie 1989, pentru fostul premier, aşadar, Nicolae Ceauşescu era deja Criminalul care a fugit.

Pe 22 decembrie 1989, la ora 10, Nicolae Ceauşescu convoacă o Şedinţă a CPEx pentru a obţine aprobarea conducerii partidului în eventualitatea că va trebui să se tragă în demonstranţi. Printre cei care răspund entuziaşti că vor lupta pînă la capăt, că trebuie tras în demonstranţi, e chiar premierul Constantin Dăscălescu:

„Nicolae Ceauşescu. Sigur, acum nu este timp să facem discuţii. Vreau să-i întreb pe cei prezenţi aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotărît să lupte şi care nu?
O voce din sală: Luptăm toţi. Ce mai avem de făcut? (...)
Nicolae Ceauşescu: Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. Aceasta este conform Constituţiei şi este dreptul preşedintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteţi de acord?
Constantin Dăscălescu: Eu m-am ridicat în picioare de la început.
Elena Ceauşescu: Dacă eşti de acord cu starea de necesitate?
Constantin Dăscălescu: Altă soluţie nu mai există.
Nicolae Ceauşescu: Atunci, să acţionăm!
Constantin Dăscălescu: Dacă aceştia au pus mîna pe arme, i-au dezarmat pe militari, ce or să facă? (...)
Constantin Dăscălescu: Am fost şi voi fi alături de dumneavoastră pînă crăp, dar cred că trebuie să chibzuim dacă tragem în muncitorii cinstiţi. (...)
Iulian Vlad: Armata nu se lasă dezarmată.
Constantin Dăscălescu: Cei care sînt trădători s-au lăsat dezarmaţi.”
Nicolae Ceauşescu: Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi sîntem reprezentanţii muncitorilor şi nu putem trage în muncitori, dar sunt şi lichele.
Elena Ceauşescu: Cine se lasă dezarmat este ticălos!
Constantin Dăscălescu: Vom vedea dacă masele vin liniştite, dar dacă vin cu arma în mînă, atunci să se tragă în ei.”

La ora 10, la Şedinţa CPEX, convocată de Nicolae Ceauşescu, Constantin Dăscălescu îi spune lui Nicolae Ceauşescu:
„Am fost şi voi fi alături de dumneavoastră până crăp.”
Două ore mai tîrziu, la 12.02, la uşa liftului care-l ducea la elicopter, Nicolae Ceauşescu l-a invitat pe Constantin Dăscălescu să meargă cu el. Ce face Constantin Dăscălescu? Merge cu Nicolae Ceauşescu potrivit angajamentului de a fi alături pînă o să crape? Îi spune ”Criminalului de la Timişoara” să plece singur, că el nu-l va însoţi, deoarece el a trecut deja de partea Poporului? Nu. Constantin Dăscălescu, ditamai bărbatul de stat, premier din 1982, teoretic al doilea om în stat, spune că şi-a uitat paltonul şi că se duce să-l ia, după care se ascunde în WC, ca să nu-l găsească Nicolae Ceauşescu, încuindu-se pe dinăuntru.

Au trecut de la acest moment 30 de ani.

30 de ani de democraţie. 30 de ani în care s-au afirmat drepturile omului. Să admitem că pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu era riscant să demisionezi. Fireşte, nu te trimitea nimeni în lagăr pentru asta, moravurile se mai îndulciseră. Să admitem că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu era greu să-l contrazici pe atotputernicul României.
Se înţelege că în niciun moment azi nu pot fi admise prestaţii jegoase de genul celei a lui Constantin Dăscălescu. Fie şi pentru că a demisiona dintr-un post, a spune adevărul unui şef poate duce la pierderea privilegiilor, dar în nici un caz la pierderea libertăţii.

Iată însă că sub ochii blegi ai românilor, în aceste zile din urmă s-a repetat într-un fel scena cu Constantin Dăscălescu.

Viorica Dăncilă a fost numită premier de Liviu Dragnea data de 29 ianuarie 2018.

Viorica Dăncilă a fost numită preşedinte executiv al PSD în data de 10 martie 2018.

Surse din PSD susţin că Liviu Dragnea a apelat la această numire pentru că avea nevoie de o slugă perfectă. După experienţa Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, Liviu Dragnea în paranoia lui de a crede că putea fi răsturnat în orice clipă de un premier cu personalitate, a ales-o pe Viorica Dăncilă convins că:

• Noul premier va fi din punct de vedere public Proasta lui Dragnea.
• Noul premier nu va ieşi din cuvîntul lui.

Din experienţa celor doi premieri PSD-işti, Viorica Dăncilă ştia de se aşteaptă de la ea. Să fie proasta lui Liviu Dragnea.

N-a refuzat oferta lui Liviu Dragnea.

Mai mult, timp de un an aproape s-a străduit să fie pentru Liviu Dragnea mai ceva decît a fost, timp de şapte ani, Constantin Dăscălescu pentru Nicolae Ceauşescu.

S-a străduit să fie proasta lui Dragnea cu o rîvnă rar întîlnită în istoria României.

A executat pînă la virgulă toate ordinele lui Liviu Dragnea.

Nu l-a contrazis o clipă pe Liviu Dragnea. La Congresul PSD la care Liviu Dragnea a adus-o pe iubită şi a plantat-o în primul rînd, Viorica Dăncilă a accepta să stea lîngă jună. N-a refuzat situaţia jenantă. Nu i-a zis lui Liviu Dragnea, de pe poziţia de premier, că face o greşeală.

Momentul puciştilor seamănă cu cel din 22 decembrie 1989.

Puciştii contau enorm pe trecerea Vioricăi Dăncilă de partea lor. Mai ales că era premier şi mai ales că era preşedinte executiv al PSD. Viorica Dăncilă nu i-a zis lui Liviu Dragnea că va fi alături de el pînă o să crape. Dar a fost de partea acestuia, refuzînd să demisioneze din funcţia de premier.

PSD a obţinut la alegerile europarlamentare cel mai mic scor din istoria sa postdecembristă.

Responsabilitatea acestui eşec e împărţită între Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă.

Mai întîi pentru că Viorica Dăncilă a fost preşedintele executiv al partidului care a suferit înfrîngerea.

Da, preşedintele Liviu Dragnea are o enormă responsabilitate pentru acest eşec. Dar al doilea om în partid nu are nici o responsabilitate?

Apoi, prin imaginea sa de Proasta lui Dragnea, Viorica Dăncilă a adîncit credinţa că PSD promovează incompetenţa. Cît despre PSD-işti, aceştia plecau privirile cînd le aminteai de Viorica Dăncilă.

Trei sferturi din eşecul PSD de duminică 26 mai 2019 îşi are cauza în prestaţia Vioricăi Dăncilă de Proasta lui Dragnea. Normal ar fi fost ca Constantin Dăscălescu să plece cu Nicolae Ceauşescu.
Sau dacă i s-a părut că nu-i bine, atunci, rămas pe culoarele CC, să înfrunte revoluţionarii sau măcar să tacă din gură.

De ura românilor era răspunzător şi el premierul de atîta timp al României.

El nu numai că nu-l însoţeşte pe Nicolae Ceauşescu, dar animat de gîndul c-ar putea fi în locul Fostului, se dezice de Nicolae Ceauşescu.

Normal ar fi fost ca după 26 mai 2019 Viorica Dăncilă să demisioneze atît din funcţia de premier,cît şi din cea ce preşedinte executiv, după revolta spontană împotriva PSD care au fost alegerile din 26 mai 2019.

Normal ar fi fost ca toţi cei care l-au aplaudat pe Liviu Dragnea în toate deciziile sale, azi denunţate, să fi demisionat.

Mai ales că Puciul le-a dat posibilitatea să se disocieze de Liviu Dragnea.

Viorica Dăncilă nu numai că n-a demisionat, dar mai mult a luat locul lui Liviu Dragnea în fruntea PSD.

Un Constantin Dăscălescu biruitor pe culoarele CC al PCR. Ea s-a grăbit să-l denunţe imediat pe cel căruia i-a fost o Proastă fără cusur. După care s-a dus la Înalta Poartă de la Bruxelles pentru a-i asigura pe Juncker şi Timmermans că Dictatorul Liviu Dragnea e responsabil de tot ce s-a întîmplat rău în România ultimului an.

În decembrie 1989, oportunismul lui Constantin Dăscălescu n-a ajutat la nimic. Nu numai că n-a ajuns premier, dar a fost şi arestat.

Nimeni nu spune că Viorica Dăncilă trebuie să fie arestată.

Ea însă trebuie dată jos măcar din postul premier.

Nu de PSD, ci de Opoziţie.

Opoziţia e datoare să facă asta.

Altfel ne vom înăbuşi de mirosul rahatului moral răspîndit de oportunismul fără ruşine Vioricăi Dăncilă, această Constantin Dăscălescu al regimului Dragnea.