Video Marius Tucă Show (Partea a II-a). Mircea Lucescu: M-aş fi întors la Dinamo dacă se construia un stadion al lor

Redăm principalele declaraţii ale lui Mircea Lucescu în emisiunea Marius Tucă Show:

Despre fiul său, Răzvan Lucescu: Trebuie să înţelegi că a trăit pe lângă mine, de la vârsta de 4-5 ani l-am luat cu mine în toate cantonamentele, stătea şi pe margine după mine, adică a avut .... ce l-a făcut… a fost pasiunea extraordinară. În casă se juca singur, îşi punea două porţi se juca într-o parte, era extraordinar de pasional, transmitea meciurile.

Despre Dinamo: Spun că e un moment delicat, un moment dificil. Ce mă surprinde, încăpăţânarea asta de care au dat dovadă unii oameni în ceea ce priveşte posibilitatea de a avea un stadion al lor aşa făcut. (…) Stadionul aduce şi suporteri, stadionul aduce şi puncte şi presiune, o mulţime de lucruri. M-aş fi întors cu cea mai mare plăcere la Dinamo dacă se construia acest stadion, pentru că era nevoie.

Despre ce lipseşte fotbalului românesc: “Lipseşte posibilitatea de a le permite să fie patrioţi, pentru că joacă foarte mulţi străini (…) e vina noastră, e vina educaţiei pe care o dăm copiilor noştri. Păi, du-te în Turcia şi vezi cum copii crescuţi de la vârsta de trei ani, cu ce naţionalism feroce sunt impregnaţi

Despre colecţia sa de tricouri:  Am în continuare tricoul lui Pele, nespălat aşa cum mi l-a dat acum câtva timp, l-am înrămat şi îl ţin acolo. Nu-l ţin pe perete, îl ţin undeva... am un sac de tricouri nu am vrut să iau din perioada cât am fost antrenor decât atunci când am câştigat Cupa UEFA, cu jucătorii mei şi cu semnăturile lor, când am fost la Inter tricoul lui Ronaldo, Pirlo, Baggio.(…) Poate odată şi odată o să le pun într-o expoziţie.

Despre antrenarea unor mari jucători: E destul de greu, spuneam şi aici în emisiunea de acum 19 ani, părerea mea este aceeaşi, foarte mulţi dintre ei cred că nu mai au nevoie să înveţe. Marele jucător este acela care învaţă permanent pentru că niciodată nu se sfârşeşte această învăţare. Sunt mulţi dintre ei care au un comportament greu de stăpânit, dau un exemplu Polba sau Neymar, jucătorii ăştia mie nu-mi spun nimic pentru că ei fac ceea ce vor ei (…)

Despre antrenamentele din ziua de azi: S-a schimbat metoda, acum contează foarte mult antrenamentele personale ale jucătorilor, mai ales de la un anumit nivel să menţii ritmul ăsta. (…)Toate antrenamentele sunt monitorizate, după fiecare antrenament sunt aceşti oameni care fac parte din staff şi care analizează absolut tot, pe urmă antrenorul principal discută cu jucătorii

Despre strategia în fotbal: S-a schimbat în primul rând organizarea jocului tactic, s-a lucrat foarte mult la tactică, s-a lucrat foarte mult la psihic, că până la urmă unde poate să evolueze fotbalul din punct de vedere al calităţilor naturale, nu ai ce să faci prea mult, poţi cu un antrenament foarte bun să-l menţii şi foarte puţin să îmbunătăţeşti.(…) Antrenorii care reuşesc să intre în mintea jucătorilor aceia sunt nişte antrenori de succes.

Despre apariţia unor jucători români talentaţi: Să sperăm că da. Nu avem, mulţi vorbesc de Ianis Hagi, trebuie să confirme într-un campionat puternic, să vedem.

Marius Tucă: Am ajuns la Răzvan Lucescu, care a avut o performanţă incredibilă, cred că vă face mândru.

Mircea Lucescu: El lucrează în felul acesta, cu analiză, foarte mult, lucrează 24 din 24, din punctul ăsta de vedere mă întrece pe mine în privinţa asta, eu, sigur şi anii şi rutina şi toate acestea a făcut să nu mai... dar el este foarte concentrat pe acest aspect.

Marius Tucă: Se vede că toţi antrenorii tineri ţin foarte mult la lucrul acesta. Sunteţi mândru de el?

Mircea Lucescu: Sunt mândru, cum să nu fiu mândru.

Marius Tucă: Aţi fost la meci acolo ce atmosferă a fost, incredibilă, nu?

Mircea Lucescu: Performanţa a fost incredibilă, dar cum a plecat acum doi ani, când venisem acasă, nu ştia ce să facă, putea să se ducă la Olimpiako, Olimpiako în ultima clipă a renunţat pentru că nu aveau încredere. Nu-i uşor din punctul ăsta de vedere suntem cetăţenii a unei părţi a Europei care nu prea are acces la marele fotbal.

Marius Tucă: Cred că nu  o să scăpăm niciodată de stigmatul ăsta.

Mircea Lucescu: Suntem români, ştiu şi eu ce înseamnă lucrul ăsta. Şi atunci nu l-a luat Olimpiakos şi a rămas acasă, pe urmă trebuia să-l ia Paok, era în discuţii, dar cum el fiind la Xanthi, aproape de Salonic, ei au pierdut şi un campionat din cauza lui Xanthi, nu reuşeau niciodată să-i bată pe Xanthi, toţi suporterii erau împotriva lui. La un moment dat i-au dat foc maşinii personale pe care a avut-o la Salonic când a jucat Xanthi cu Paok. A început cu un handicap enorm, în primul rând suporterii nu îl voiau, în al doilea rând tot aceşti suporteri care sunt cei mai importanţi din lume şi sunt fantastici când echipa joacă, toţi aceşti suporteri au creat o situaţie, de fapt la clubul lui pentru echipa a fost suspendată şapte meciuri, nu au putut juca cu suporteri pe stadionul lor. Deci el a început un campionat acolo cu şapte meciuri jucate la Salonic fără public. Şi totuşi în situaţia asta uşor, uşor, uşor au ajuns să câştige campionatul, că eu consider că au câştigat campionatul. Ce a făcut ediţia trecută atunci au câştigat şi cupa şi campionatul, acum şi cupa şi campionatul şi neînvinşi. Dar ce m-a surprins pe mine a fost această capacitate a acestei echipe, sigur stimulată şi de antrenor şi de mass-media, de a nu ceda şi de a-şi dori atât de mult să-şi ia revanşa. Şi în anul acesta să termini un campionat fără nicio înfrângere....

Marius Tucă: Şi cred că este privit acolo, la Salonic....vor oamenii să-l atingă pe stradă.

Mircea Lucescu: Da, şi asta va dura ....

Marius Tucă: Până când începe viitorul campionat.

Mircea Lucescu: Asta spun. Până la urmă, când obţii performanţele astea, la primele nereuşite...cine-i vinovat? Tot antrenorul e vinovat.

Marius Tucă: Eu aş fi plecat după ce câştigam şi Cupa şi Campionatul.

Mircea Lucescu: Da, aşa făcea, de exemplu, Lippi, totdeauna el...un an stătea şi apoi pleca.

Marius Tucă: Ceea ce a făcut şi Zidane după ce a câştigat...

Mircea Lucescu: Mulţi fac aşa. Se întâmplă şi asta.

Marius Tucă: Dar la Zidane acum este marea încercare, după ce s-a întors, nu?

Mircea Lucescu: Acum, când trebuie să reconstruiască echipa. Acum se vede partea aceea a antrenorului care vede înaintea tuturor cum ar arăta echipa, de ce jucători ar avea nevoie. Pentru că are posibilităţi extraordinare. Real Madrid mi se pare că este pe primul loc, în ceea ce priveşte încasările.

Marius Tucă: Ah, credeam că are 13 trofee de Liga Campionilor.

Mircea Lucescu: Să reconstruieşte o echipă, să o desenezi tactic, să compensezi calităţile jucătorilor, asta este un lucru deosebit de greu.

Marius Tucă: Spuneţi-mi, domnule Lucescu, Răzvan are o performanţă incredibilă, rar se întâmplă de la dumneavoastră încoace, un antrenor român să câştige într-un campionat străin, campionatul, cupa şi aşa mai departe. L-aţi învăţat vreodată, aţi vorbit despre meseria asta sau a fost drumul lui, a fost talentul lui? Lumea lui, şcoala lui?

Nu am vrut să îl las pe Răzvan la fotbal în nici un fel. Eu i-am sugerat să fie portar

Mircea Lucescu: Trebuie să înţelegi că a trăit pe lângă mine, de la vârsta de 4-5 ani l-am luat cu mine în toate cantonamentele, stătea şi pe margine după mine, adică a avut .... ce l-a făcut… a fost pasiunea extraordinară. În casă se juca singur, îşi punea două porţi se juca într-o parte, era extraordinar de pasional, transmitea meciurile. Mă punea, când eram mic, stăteam … stăteam în Balta Albă şi aveam un culoar acolo, holul casei, eram căpitanul echipei naţionale, îmi dăduse Dinamo un apartament pentru că veneam din altă parte a Bucureştiului, Apărătorii Patriei, şi în care stăteam eram eu, soţia Neli, Răzvan, mama ei, tata, mama şi un frate, eram toţi acolo şi eram căpitanul echipei naţionale. Până la urmă după calificarea de la Campionatul Mondial îmi aduc aminte că unul dintre şefi, mi-a dat apartament mamei şi lui tata, fratele meu s-a căsătorit şi atunci am rămas doar noi în apartament. Şi pe culoarul acela mic veneam acasă şi jucam fotbal. Neli, soţia, stătea la  ieşirea dintr-o cameră cu un steguleţ, el într-o parte, eu într-o parte şi nu îl lăsam să câştige... o pasiune extraordinară care s-a transformat pe urmă în ceea ce  a făcut. Pe urmă când a terminat spuneam, şi am explicat şi am mai spus asta, că nu am vrut să îl las la fotbal în nici un fel, toate sporturile ... ţin minte că se ducea la schi, pleca dimineaţa la ora 4 se suia în tren şi se ducea la schi, îmi aduc aminte că îl puneam la tenis cu tatăl lui Segărceanu, să joace, dar se uita tot timpul la fotbal. Până la urmă i-am spus, atât de înnebunit era după fotbal, şi a făcut toate sporturile, încât îi spuneam că „Dar atunci nu poţi să fii decât portar, că nimeni nu te va compara cu mine”.

Marius Tucă: Dumneavoastră i-aţi sugerat să fie portar?

Mircea Lucescu: Da, eu i-am sugerat să fie portar, te faci portar pentru că eu… pe urmă l-am văzut şi când juca cu copiii, juca în atac, marca gol şi pe urmă devenea portar. Şi venea acasă şi spunea „Astăzi l-am întrecut pe Dudu Georgescu, am marcat mai multe goluri decât Dudu Georgescu”. Deci pasiune fantastică. Aşa şi i-am spus să fie portar, să se facă portar. Nu a avut nici înălţimea, dar o ambiţie teribilă, incredibilă şi cu pregătire pentru că a crescut şi din punct de vedere fizic, avea o reacţie foarte bună, reactiv în toate astea şi aşa mai departe... Pe urmă când a terminat cu fotbalul, ca să rămână în fotbal a rămas vicepreşedinte la Rapid şi au câştigat campionatul, Rednic era antrenor, dar raportul cu jucătorii îl menţinea el, permanent. Cea mai mare calitate a lui era raportul extraordinar, individual.

Marius Tucă: Cu fiecare jucător, mi s-a spus.

Mircea Lucescu: După care, după una an de zile, mi-a zis „Tati, nu mai pot, eu vreau să fiu antrenor, eu vreau să mp fac antrenor”, „Bine, întrerupe şi pregăteşte-te pentru asta”. L-a ajutat Dumitru Dragomir şi a plecat în Germania şi a făcut un curs acolo de o lună de zile, la Federaţia Germană pentru toate ţările astea lumii a treia sau estice, adică din socialism, făcea un curs din acesta. Se scula dimineaţă la 5 până seara la 10 stătea la cursuri, la toate felurile. Pe urmă a venit acasă, i-am zis „Acum stai sau vino la mine, uită-te cum …” mi-a cerut să îl ajut să vadă antrenori străini. Mai târziu, am vorbit cu toţi şi la Mancini şi la…

Marius Tucă: Şi s-a dus să vadă metodele la antrenamente?

Mircea Lucescu: Nu metodele, nu numai metode, să discute cu ei. Mi-a spus Mancini o dată „Este incredibil. 200 de întrebări mi-a pus!”, adică foarte  curios în toate felurile, deci nu întâmplător... toate astea. Şi când a venit pe urmă imediat a luat echipă, s-a dus la Braşov şi a dus-o în divizia A.

Marius Tucă: Dar dumneavoastră nu v-a pus 200 de întrebări?

Mircea Lucescu: Vă daţi seama că în toate astea cât am discutat cu el da, dar după care când a început cariera singur s-a descurcat.  Pe aici tot vorbeau că eu îl controlez,  nu, în nici un caz, vorbeam cu el normal, discutam despre tot ce se întâmplă, dar …

Marius Tucă: Dar în nici un caz să fiţi antrenorul lui.

Mircea Lucescu: În nici un caz. Şi pe urmă a început să fie pasionat foarte tare de studiu, de analiză, de internet, de tot ce se întâmplă pentru că acum găseşti tot felul de… şi şi-a construit propria lui filozofie, propriul lui mod de comportament, de a antrena şi toate astea, deci meritul este total al lui. Eu sunt mândru doar pentru că e copilul meu.

Marius Tucă: Perfect. Aţi fost la ultimul meci în Grecia acolo, cum a fost?

Mircea Lucescu: Da, nebunie! Grecii ştiu să se bucure, ştiu să aprecieze, ştiu să susţină, ştiu să guste momentele astea pentru că nu am fost doar acolo, am fost şi la meciul de cupă de la Atena 1-0 acela, fără public şi iarăşi într-un interval de o săptămână au făcut două sărbători, i-au trebuit 3 ore de la aeroport ca să ajungă în centru oraşului. Fantastic! Lucruri care au existat şi la noi într-o anumită perioadă şi nu înţeleg de ce nu putem face ceva, pentru că românul este pasionat de fotbal, cred că nici nu facem prea mult în a ne aduce la stadion. Îmi aduc aminte când am preluat Dinamo, deja era pe locul 7, şi când am preluat Dinamo eram şi antrenor la echipa naţională în acelaşi timp, nu voiam ca să se producă prea mare diferenţă între echipă şi altele pentru că echipa naţională suferea. Eu m-am preocupat tot timpul ca să menţin un echilibru competitiv între marile echipe. Mă duceam la Craiova tot timpul unde eram la… la Steaua la fel, tot timpul eram cu ei. Dinamo mai puţin, dar aveam legătură mai ales cu şefii în discuţia asta, deci era foarte important să avem mai multe echipe care să bată pentru titlu.

În anii 1990-1992 că Dinamo a avut un potenţial senzaţional. Au intrat pe mâna unor oameni...

Marius Tucă: Când vă uitaţi acum la Dinamo ce spuneţi?

Mircea Lucescu: Ce să spun? Au intrat pe mâna unor oameni... nu acum, vorbesc de atunci în anii 1990-1992 că Dinamo a avut un potenţial senzaţional, adică şi jucători foarte buni şi victorii importante şi un public senzaţional, asta vă spun eu. Şi când am venit la Dinamo, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă ocup de suporteri, am făcut o întâlnire în sala mare acolo şi am chemat suporterii, am explicat tot ce vreau să fac, am cerut ajutorul la toată lumea, m-am zbătut, aveam legături foarte bune cu centrul de medicină sportivă, analizam jucătorii tinerii, era Nichi Petrescu extraordinar de bun în capacitatea…

Marius Tucă: E importantă şi relaţia cu publicul?

Mircea Lucescu: Foarte important, duceam jucătorii în şcoli, aveam întâlniri, invitam şcolile la meciuri şi uşor, uşor Dinamo a devenit o echipă care avea un public senzaţional. E adevărat că întotdeauna copiii ţin cu echipa învingătoare, dar trebuie să îi atragi pe copii când reuşeşti nişte performanţe şi să îi ţii alături, că asta nu se uită, rămân până la… depinde cum încep, cu cine ţin.

Marius Tucă: Dar vorbeaţi de Dinamo, când vă uitaţi acum la Dinamo ce spuneţi?

Mircea Lucescu: Spun că e un moment delicat, un moment dificil. Ce mă surprinde, încăpăţânarea asta de care au dat dovadă unii oameni în ceea ce priveşte posibilitatea de a avea un stadion al lor aşa făcut. Cu un stadion de fotbal echipa va fi la nivelul lui, cum am spus mai devreme, un stadion îţi aduce în primul rând publicul, pentru că nu poţi să-l pui pe un stadion unde îţi trebuie 60 – 70 de metri să vezi un jucător, nici nu îi distingi faţa, nici nu ştii ce e cu el, nici nu vezi o fentă, un pas, deci un stadion de fotbal trebuie să existe. Stadionul aduce şi suporteri, stadionul aduce şi puncte şi presiune, o mulţime de lucruri. Cum a fost posibil ca… m-aş fi întors cu cea mai mare plăcere la Dinamo dacă se construia acest stadion, pentru că era nevoie.

Marius Tucă: Poate se construieşte?

Mircea Lucescu: Nu ştiu, peste 20  de ani când eu nu oi mai fi.

Marius Tucă: Adică v-aţi fi întors într-o atmosferă din asta …

Mircea Lucescu: Aşa cum am lăsat-o, că am lăsat-o în 1990, când Dinamo era una dintre cele mai bune echipe din Europa, Bascov şi Sacchi…

Marius Tucă: Dar de ce nu vă duceţi la Craiova că au stadion nou, are suflu, are…

Mircea Lucescu: Acolo trebuie să fie spiritul oltenesc, oamenii de acolo trebuie să fie şi ăsta este un lucru foarte important.

Marius Tucă: Haideţi, domnule Lucescu…

Mircea Lucescu: Rapid, dacă Rapid…

Marius Tucă: Ce spirit la Hunedoara, aţi avut spirit la Hunedoara? Păi dumneavoastră eraţi spiritul.

Mircea Lucescu: Eram tânăr.

Marius Tucă: Lăsaţi asta, haideţi să luăm Craiova şi să stăm şi noi fericiţi.

Mircea Lucescu: Care e problema? Sigur e foarte uşor să te întinzi pe o canapea şi să stai să analizezi, eu nu am putut face acest lucru, eu am considerat întotdeauna că este extrem de important să menţii această capacitate de a capacita pe ceilalţi, de a îi face să creadă, să-şi dorească, asta e cel mai important lucru. Eu încă nu am pierdut-o. Stau şi mă gândesc şi văd unde…

Şi Rapidul îşi face stadion... Pentru un astfel de stadion sigur că m-aş întoarce

Marius Tucă: Vă văd, eu vorbesc aproape în fiecare zi cu dumneavoastră, dar să facă ăştia stadion la Dinamo să preluaţi acolo, ar fi o chestie incredibilă ca Mircea Lucescu să se întoarcă...

Mircea Lucescu: Şi Rapidul îşi face stadion...

Marius Tucă: Să vă întoarceţi la Rapid.

Mircea Lucescu: Pentru un astfel de stadion sigur că m-aş întoarce. Atunci când vor fi, dacă se vor crea condiţiile pentru performanţă. Că nu mai am timp, dacă aveam cu vreo 20 de ani mai puţin poate că mă gândeam.

Marius Tucă: La Craiova este un stadion extraordinar, vă duceţi acolo până fac ăştia stadionul la Rapid. La Rapid ar trebui să fie gata la anul stadionul nu?

Mircea Lucescu: Ar trebui să fie gata.

Marius Tucă: Şi la Dinamo la fel pentru că Dinamo vine...

Mircea Lucescu: O să înceapă să îl facă, uite jucăm acum vineri...

Marius Tucă: Da, spuneaţi  despre meciul ăsta.

Mircea Lucescu: Vrem să facem un joc pe Dinamo, tocmai în acest sens, mai atragem atenţia suporterilor, că cele două echipe continuă să trăiască, brandurile nu dispar. 30 de ani de a lui Dinamo de când a câştigat campionatul şi 20 de ani echipa lui Rapid care a câştigat campionatul.

Marius Tucă: În 1989 a câştigat.

Mircea Lucescu: 1989-1990 am considerat tot anul, iar Rapid în 1999, 20 de ani.

Marius Tucă: Când era antrenor...?

Mircea Lucescu: Tot eu. Dar performanţa Rapidului mare a fost cu Răzvan, cea mai mare performanţă a Rapidului, calificările în sferturi şi pierdut sfertul ăla la mustaţă, a fost ceva incredibil. Deci pe banca lui Rapid să stea Răzvan şi pe banca lui Dinamo să stau eu şi facem acest meci beneficienţă. Spuneam că am văzut la Rai un meci făcut acum recent, acum vreo săptămână, nici măcar o săptămână, 40.000 de spectatori pentru un ajutor umanitar...

Marius Tucă: Am înţeles, dar nu vor fi strict echipele din 1989.

Mircea Lucescu: Bineînţeles, că nu mai sunt toţi, dar o perioadă de 5-6 ani, la Rapid vor fi şi din perioada mea dar şi din perioada lui Răzvan, la Dinamo la fel şi din perioada mea, dar şi din perioada după 1990 a lui Dinu sau cine va mai fi acolo. Gratuit intrarea, televiziunea am înţeles că preia gratuit toate astea, iar dacă se va strânge ceva din donaţii oamenilor, vor fi pentru 2 copii care au nevoie de un tratament cu totul şi cu totul special.

Marius Tucă: Cât din sufletul dumneavoastră e rapidist, cât e dinamovist?

Mircea Lucescu: Cum, Dinamo am jucat, Dinamo am antrenat, performanţă mare cu Dinamo am făcut, dar nu pot uita nici revenirea din Italia la Rapid şi câştigarea campionatului, Cupei, Super Cupei, după o perioadă foarte mare de timp. Mă uitam şi la Răzvan, după 35 de ani Răzvan parcă a copiat toate astea, evenimentele astea, pentru că şi el a câştigat campionatul după 35 de ani şi foarte multe. El s-a dus la Braşov şi a promovat în divizia A, eu m-am dus la Corvinul şi am promovat-o în divizia A, au fost o mulţime de evenimente similare.

Dudu Georgescu avea o calitate extraordinară, în primul rând că detenta lui era impresionantă

Marius Tucă: Vă daţi seama că s-a impregnat în  structura lui ceea ce aţi făcut dumneavoastră şi cumva aţi fost modelul lui în viaţă. Vorbeam de Dinamo şi l-aţi amintit la un moment dat pe Dudu Georgescu, ce fel de jucător era Dudu Georgescu?

Mircea Lucescu: Avea o calitate extraordinară, în primul rând că detenta lui era impresionantă, în al doilea rând el şi Dumitrache erau doi jucători care atunci când săreau nu închideau ochii niciodată, se uitau la portar unde să pună mingea. Sigur, a câştigat două titluri dar şi jocul nostru îi permitea să facă lucrul acesta, bine, meritul este în primul rând al lui, dar noi şi eu şi Bradul Nunweiller am contribuit foarte mult la golurile pe care le marca el. Mai complet în joc era Dumitrache, într-adevăr un talent extraordinar, pentru că le avea pe toate. Avea detentă, avea dribling, avea ieşiri pe spaţii libere, era destul de rapid. Din păcate pentru el, familia din care provenea... faptul că nu a fost forţat, cum am făcut eu la Hunedoara că jucătorii mei i-am forţat, i-am obligat să facă şcoală şi seralul şi pe urmă imediat la Institut, adică să aibă şi alte preocupări în afară de fotbal. Dumitrache şi alţi jucători din generaţia aceea nu aveau nicio şansă să ajungă profesionişti, poate dacă le-ar fi dat drumul în 1978. Au vrut să îl ia la Juventus şi dădeau o mulţime de bani pe el. Poate dacă i-ar fi dat drumul atunci, noi am fi avut un jucător mare de tot. Pe urmă l-au luat pe Nastase în locul lui aşa cum lui Balaci, dacă i-ar fi dat drumul la Milan, sau lui Boloni la Verona, care era campioana Italiei şi îmi aduc aminte că m-am ocupat, că eu am vrut, eram antrenorul echipei naţionale şi aş fi vrut foarte mult să am în echipa naţională jucători care joacă în echipele astea. Şi m-am dus pe la toţi şefii, la Coman şi la Verdeţ erau atunci, nu mai vorbesc de cei de la Federaţie.

Marius Tucă: Şi nu i-au lăsat.

Mircea Lucescu: Şi nu, nu i-au lăsat. Ce ar fi însemnat pentru fotbalul nostru atunci! Îmi aduc aminte că bietul Ţopescu a fost scos din televiziune pentru acest lucru, pentru că în transmisia cu Suedia, pe stadion a spus că ar fi bine ca jucătorii noştri să plece- bine era prieten cu mine şi ştia ce mă preocupă, ştia ce vrem să facem şi a făcut aşa şi atunci imediat, nu ştiu care dintre şefi spunea că ar fi spus: ”Haideţi, uitaţi ce vrea să facă!”.

Marius Tucă: Credeţi că lipseşte un pic patriotismul din fotbalul românesc, din sportul românesc?

Fotbaliştilor români le lipseşte posibilitatea de a le permite să fie patrioţi, pentru că joacă foarte mulţi străini

Mircea Lucescu: Nu, lipseşte posibilitatea de a le permite să fie patrioţi, pentru că joacă foarte mulţi străini, foarte mulţi străini joacă şi în fotbalul nostru care nu au cum să fie... sigur unii dintre ei au reuşit cum a fost Morais care acum joacă în echipa Ucrainei, adică a trecut pe la Sofia, pe urmă la Ucraina...

Marius Tucă: Dar dumneavoastră iubeaţi România nu numai în manifestarea pe teren, în tot ceea ce făceaţi.

Mircea Lucescu: În tot ceea ce făceam, da.

Marius Tucă: Cam asta era diferenţa, sau cam asta e diferenţa între ce eraţi şi ce e acum.

Mircea Lucescu: Da, dar nu e vina lor, e vina noastră, e vina educaţiei pe care o dăm copiilor noştri. Păi, du-te în Turcia şi vezi cum copii crescuţi de la vârsta de trei anu, cu ce naţionalism feroce sunt impregnaţi. Vorbesc de copii, nu mai vorbesc la nivelul ăsta ... steagurile peste tot, tribunele sunt pline numai de steaguri, imnul se cântă peste tot. Echipa naţională a ajuns la Eskişehir am coborât din avion şi au dus copiii să ne întâmpine, nu ştiu cum, erau copii aşa mici de şase ani, şi veneau la noi cu o agresivitate, credeau în asta. Copiii noştri mai cred în aşa ceva? Sunt ei crescuţi şi educaţi în spiritul ăsta? Să aibă un patriotism de genul ăsta, că pe urmă se atenuează pe parcurs... dar copiii, cei care simt cel mai tare apartenenţa la ţară sunt copiii, ei sunt mai tari decât oricine. Ei, mai facem noi lucrurile aceasta să continue, să persiste? Eu cred că nu... am văzut sunt educatori, totul depinde de educatori care au acest spirit şi care reuşesc să transmită copiilor această stare, dar sunt alţii care sunt indiferenţi. Indiferenţa este caracteristica omului cea mai de... şi omoară.

Marius Tucă: Şi omoară cel mai tare. Haideţi să vedem şi imaginile dintr-o emisiune pe care am făcut-o acum mulţi ani, să revedeţi...

Fragment din emisiunea din 23.04.2001 – Antena 1

” Mircea Lucescu : M-am retras la 36 -37 de ani, am şi scris despre acest lucru în <<Mirajul gazonului>> spunând că un jucător de fotbal, atunci când se lasă, are o senzaţie stranie. În momentul în care se duce la meci are impresia că toată lumea se uită la el, are impresia că nu mai este util, are impresia că nu mai este cee ace a fost, că viaţa lui de fiecare zi, alcătuită din antrenamente, cantonamente, stresuri, pregătiri de meciuri, recuperări, analize de meciuri, toate astea nu mai există. Dintr-o dată nu mai există. Să nu revii niciodată acolo unde tu ai fost extraordinar. Eu îmi aduc aminte de o chestie senzaţională, atunci când am părăsit Dinamo şi am plecat la Hunedoara – sigur, am plecat şi din alte motive, pentru că a fost cutremur, mi-a dărâmat casa, nu aveam absolut nimic, aveam datorii, toată lumea îşi închipuia în perioada aia că noi câştigam mult, nu câştigam absolut nimic.

Marius Tucă: Şi aţi rămas fără casă la Hunedoara?

Mircea Lucescu: Nu, nu. Mi-a căzut aici casa, în centrul Bucureştiului. Eu eram în cantonament, familia era la film, au căzut pereţii în casă şi a trebuit să plec. Şi am plecat la Hunedoara pentru că ei m-au ajutat cu muncitori şi mi-au refăcut apartamentul. Apartament al statului.

Marius Tucă: Aşa aţi ajuns la Hunedoara?

Mircea Lucescu: Aşa am ajuns la Hunedoara. Mi-au dat şi nişte bani, la vremea aceea bani negri, nu-mi mai aduc aminte, 150 de mii de lei, cee ace însemna foarte mult într-o perioadă în care câştigai 1.000 – 2.000 de lei. Am avut o perioadă senzaţională cu Dinamo în care lumea ţinea enorm de mult la mine şi mă iubea fantastic de mult. Şi m-am accidentat înaintea meciului de la Zagreb al naţionalei, la un antrenament la Snagov, am făcut o ruptură musculară, echipa s-a dus la Zagreb, a câştigat cu 2-0, goluri marcate de Georgescu dacă-mi aduc aminte bine, eu am făcut eforturi extraordinare să revin în finala acelui campionat pentru că Dinamo se lupta pentru titlu, am revenit după 3 săptămâni, dar nu am intrat dintr-o dată, am rămas prima repriză pe bancă, şi apoi la pauză m-am dus şi m-am îmbrăcat şi am intrat. Şi, în momentul în care am intrat în teren, stadionul s-a ridicat în picioare, a fost o explozie extraordinară de bucurie şi de încurajare şi de stimă, absolut totul. Am intrat în teren, era 0-0, am făcut 3-0, dar aşa, purtat de …. m-am reaccidentat, a făcut echipa 3-0, nu eu personal, am ieşit din teren şi în momentul ăla am zis: Gata. Asta este maximum de ce pot să obţin. A fost aşa, cu totul….şi de atunci nu m-am mai întors la Dinamo. Am zis: E momentul să plec. Şi din cauza condiţiilor, dar…mai mult decât atâta nu pot să pretind de la activitatea mea. ( … )

Mircea Lucescu: Este foarte greu pentrun un antrenor să te trezeşti cu 20 de oameni o cu totul altă limbă, au o altă mentalitate, au alte obiceiuri, care au şi câştigat ceva şi care, normal, refuză orice noutate pentru că li se pare că…

Marius Tucă: Ei ştiu totul câştigând Cupa…

Mircea Lucescu: Nu numai că ştiu totul, dar sunt superstiţioşi. Jucătorii sunt superstiţioşi. Vor să facă acelaşi lucru. Atunci când câştigă vor să repete aceleaşi lucruri, aceleaşi gesturi…

Marius Tucă: Ce v-a şocat cel mai tare atunci când aţi ajuns la Galatasaray?

Mircea Lucescu: Primul lucru care m-a şocat a fost că nu mă aşteptam la Istanbul să găsesc o asemenea structură. O structură extraordinară pentru marea performanţă. ( … )

Mircea Lucescu: Eu am plecat de la ideea să formez în campionatul italian o echipă românească. De fapt, îi spunea Brescia Rumena. Pentru că la Cagliari erau uruguayenii, la Roma erau brazilienii, argentinienii erau la Napoli, la Inter erau nemţii şi la Milan erau olandezii. Ruşii erau la Lecce. Şi am vrut să fie şi România. Şi atunci i-am luat pe toţi trei, cum am promovat i-am cerut preşedintelui să mi-i aducă pe aceştia….

Marius Tucă: Hagi, Sabău…

Mircea Lucescu: Hagi, Sabău şi Răducioiu. După care l-am luat şi pe Mateuţ de la Saragosa. Şi acolo îmi pare tare rău că l-am luat că am stricat o situaţie destul de bună. ( … )

Mircea Lucescu: Nu mă gândeam în momentul ăla că nu vom putea ajunge la Campionatul Mondial. Din păcate, pentru noi, stadionul 23 August fusese arat imediat după manifestaţiile care se făceau pentru Cântarea României …. Asta a fost seara şi apoi însămânţat. În octombrie noi a trebuit să jucăm pe 23 August, Vă daţi seama, într-o lună nu se putea să creacă iarba acolo. Mi-aduc aminte Că înainte de acel meci am cerut conducerii de partid să mă lase să joc la Timişoara, oriunde, nu au vrut. Nici pe Ghencea nu m-au lăsat, au zis: Jucaţi la Bucureşti, pe 23 August, e stadionul nostru.

Marius Tucă: În ce an era asta?

Mircea Lucescu: În 1985. Am fost tras la răspundere pentru că într-un interviu de-al lui Tele Monte Carlo, în Italia, am vorbit foarte frumos, elogios, despre Hagi, despre Belodedici. Am fost chemat şi mi s-a spus: Dar ce vrei să faci? Vrei să plece din ţară?

Marius Tucă: Înainte de 1989?

Mircea Lucescu: Înainte, sigur. Mult înainte. Erau tineri, jucau la Steaua, şi am vorbit pentru că încercam să ridic valoarea lor. ( ... )

Mircea Lucescu: Michelle Platini, mi-am adus aminte de el, cum am schimbat şorturile la olimpici. Am jucat la Bucureşti, am ratat nişte ocazii incredibile cu Dumitru, şi s-a terminat meciul 1-0, s-au calificat ei pentru Olimpiadă. El era un  puşti, Platini, în drum spre cabine, nu mai avea tricoul pentru că îl luase cineva, şi atunci a vrut să facă schimb cu mine, eram totuşi căpitanul echipei, şi a venit la mine să schimbe şortul. Şi am schimbat şortul. Şi acum îi spuneam că am şortul acasă, colecţionez. Şi m-a întrebat: Îl mai ţineţi? Da, în mai ţin. Eu am o colecţie, am 70 de tricouri. Şi zice: Ai şi tricoul lui Pele? Zic: Da, am şi tricoul lui Pele pentru că la Campionatul Mondial din 1970 au fost, câte meciuri au jucat ei? 3 cu noi, au avut vreo 5 sau 6 meciuri. Şi la unul dintre ele am luat tricoul lui Pele. Şi zice: Nu vrei să-l vinzi? Acum, nu. Poate mai târziu o să-l dau la o licitaţie pentru copii pe undeva prin lumea asta. Zice: Este preşedintele lui Montepellier care are o colecţie fabuloasă dar nu are tricoul lui Pele de la CM din 1970, ultimul lui campionat mondial. ( ... )

Marius Tucă: Mie mi-aţi spus odată o teorie foarte interesantă, atunci când v-am zis că sunt născut în aceeaşi zi – 29 iulie, zodia Leului. Spuneaţi că oamenii născuţi în această zodie se pricep la toate. Bine, nu v-am crezut....

Mircea Lucescu: Nu, nu, nu...

Marius Tucă: Nu, că sunt talentaţi. Atunci când se apucă de un domeniu ştiu ....

Mircea Lucescu: Citeam undeva, spunea aşa: femeilor căsătorite, îi spuneam soţiei, o tachinam, la oamenii născuţi în zodia Leului trebuie să vă uitaţi ca la lumina soarelui. Eu glumesc ...

Marius Tucă: Spuneaţi că sunt talentaţi în toate domeniile de care se apucă.

Mircea Lucescu: Nu, nu am studiat, sunt alţii care fac lucrul acesta.

Marius Tucă: Vreţi să spuneţi că nu credeţi în stele? În stelele fotbalului...

Mircea Lucescu: Nu, vreau să spun că un om din ăsta, indiferent de ce se apucă, trebuie să ducă până la capăt cu foarte multă seriozitate. Nu abandonează. Poate ambiţia extraordinară care îl caracterizează, dorinţa de a nu se face de râs, care este iarăşi un lucru important, îl face să forţeze până la limită.”

Marius Tucă: V-am zis că sunteţi neschimbat după 18 ani?

Mircea Lucescu: Nu, neschimbat, nu. Ce păr am acum, ce păr aveam atunci?

Marius Tucă: Nu, sunteţi un pic mai alb, dar sunteţi neschimbat, aveţi aceeaşi structură a feţei, nu v-a căzut nimic cum se spune. Să facem o precizare că materialul este tăiat, emisiunea avea două ore.

Mircea Lucescu: Este extraordinar că de fapt în interviul pe care mi l-ai luat atunci am enumerat toate etapele.

Marius Tucă: Da, inclusiv perioada Dinamo şi Inter.

Mircea Lucescu: Creşterile profesionale, toate. Ai trecut de la una la alta şi la un moment dat cineva nu înţelege, ai vorbit şi de Inter, ai vorbit şi de Turcia, am înţeles că imaginile astea sunt secvenţe.

Marius Tucă: Secvenţe dintr-o emisiune de o oră şi jumătate din câte îmi aduc eu aminte, de acum 18 ani. Dar ne păstrăm, încă suntem aici.

Mircea Lucescu: Da, tu cu calmul tău şi echilibrul tău, eu cu dorinţa de a spune cât mai multe şi de a explica.

Marius Tucă: Când e vorba de artişti şi de sportivi, când era vorba de politicieni, nu eram tocmai calm, să dăm cu barda şi să toc mărunt. Din punctul meu de vedere sunteţi neschimbat şi nu vă fac niciun compliment. Vorbeaţi de Pele.. Pele sau Maradona?

Pele e cel mai bun, nu e niciun fel de discuţie

Mircea Lucescu: Uite vezi, am discutat mai devreme nu trebuie să compari unul cu altul.

Marius Tucă: Întotdeauna se face asta, Pele – Maradona, vorbesc nu de care e mai bun, ci care e mai pe structura dumneavoastră?

Mircea Lucescu: Pe structura mea este Pele, nu e niciun fel de discuţie, şi comportamentul lui care este un exemplu pentru absolut toţi ceilalţi în special copiii. Debutul lui a fost foarte devreme la 18 ani, 17 ani şi ceva în Suedia, în 1958 mi se pare.

Marius Tucă: Aveţi în continuare tricoul lui Pele?

Mircea Lucescu: Da, nespălat aşa cum mi l-a dat, acum câtva timp l-am înrămat şi îl ţin acolo.

Marius Tucă: În casă, înrămat?

Mircea Lucescu: Nu, nu-l ţin pe perete, îl ţin undeva... am un sac de tricouri nu am vrut să iau din perioada cât am fost antrenor decât atunci când am câştigat Cupa UEFA, cu jucătorii mei şi cu semnăturile lor, când am fost la Inter tricoul lui Ronaldo, Pirlo, Baggio. Multe dintre ele mi le-au trimis jucătorii.

Marius Tucă: Ce mari jucători totuşi.

Mircea Lucescu: Mulţi din echipa naţională a Borussiei mi-au trimis ei tricourile semnate de ei sau Hagi, am de la jucători, dar am şi din perioada când am jucat ... Piri, Altalfini... sunt într-un săculeţ. Poate odată şi odată o să le pun într-o expoziţie.

Marius Tucă: Când împliniţi o vârstă rotundă.

Mircea Lucescu: Nu, când va exista un spaţiu să le pun acolo, le-aş pune.

Marius Tucă: Ar fi frumos să pui tricoul lui Pele din 70...

Mircea Lucescu: Din 70, nespălat, cu câteva urme pe spate de la transpiraţie.

M-a impresionat Beckenbauer în primul rând, valsa pe teren, pe urmă toţi ceilalţi

Marius Tucă: Ce mare jucător v-a impresionat cu care aţi jucat, împotriva căruia aţi jucat, care au fost adversari ai dumneavoastră?

Mircea Lucescu: M-a impresionat Beckenbauer în primul rând, valsa pe teren, pe urmă toţi ceilalţi ... sunt o mulţime de jucători. Nu uitaţi că în perioada aia când jucam patru-cinci meciuri pe an, am făcut 75 de meciuri internaţionale, că am jucat când eram antrenor la echipa naţională, eram antrenor-jucător şi am făcut un turneu până în Amedica de Sud Centrală şi am jucat contra Hondurasului.

Marius Tucă: Deci Beckenbauer, nu?

Mircea Lucescu: Da.

Marius Tucă: Messi sau Ronaldo?

Mircea Lucescu: Eu nu spun numai Beckenbauer, m-a impresionat dar au fost foarte mulţi, Bobby Charlton era senzaţional fotbalist. Dintre cei enumeraţi de tine, Messi, enorm de mult îmi place pentru că este un jucător care poate decide în orice moment soarta unei partide, e greu să mai găseşti un jucător ca el.

Marius Tucă: Şi Ronaldo?

Mircea Lucescu: Şi Ronaldo ( Luiz Ronaldo, supranumit Il Fenomeno, n.r.)  cu alte calităţi, mai puţin spectaculoase.

Marius Tucă: E greu să antrenezi superstaruri, jucători mari de tot?

Mircea Lucescu: E destul de greu, spuneam şi aici în emisiunea de acum 19 ani, părerea mea este aceeaşi, foarte mulţi dintre ei cred că nu mai au nevoie să înveţe. Marele jucător este acela care învaţă permanent pentru că niciodată nu se sfârşeşte această învăţare. Sunt mulţi dintre ei care au un comportament greu de stăpânit, dau un exemplu Polba sau Neymar, jucătorii ăştia mie nu-mi spun nimic pentru că ei fac ceea ce vor ei, ştiu că sunt talentaţi şi încearcă, fără să aibă capacitatea necesară, să decidă în ...

Marius Tucă: Educaţie, experienţă.

Mircea Lucescu: Vedeţi comportamentul lui Ronaldo şi lui Messi, total diferit de al unora de aşa-zis jucători de super-clasă.

Marius Tucă: Neymar, că tot vorbeam?Nu aţi antrena un jucător ca Neymar, nu?

Mircea Lucescu: Ar fi foarte greu de antrenat, şi eu am avut un băiat foarte bun Ronaldo am avut o relaţie extraordinară cu el, am mai spus asta, el îmi dădea bere din Brazilia şi eu îi dădeam portocale din Sicilia, pentru că aveam un prieten care îmi trimitea prin ianuarie-februarie când se coceau. Bine, m-am înţeles cu el, am avut un raport foarte bun, dar el făcea ce voia, el dacă voia să se antreneze se antrena, dacă voia să se ducă în Brazilia se ducea în Brazilia. Avea un raport personal cu preşedintele şi asta este foarte greu pentru un antrenor când un preşedinte are un raport direct cu jucătorul, neţinând cont de antrenor. Mai ales că un preşedinte care şi el a visat să fie şi el un mare jucător, cum era Moratti era printre jucători tot timpul, crescut de taică-su printre jucători pe vremea aceea, jucătorii lui Inter.

Marius Tucă: Dar mai ales sud-americanii sunt aşa?

Mircea Lucescu: Mai ales sud-americanii. Iar el ( Ronaldon, n.r.)  îi dădea un telefon şi îl lăsa să facă orice indiferent de ce avea echipa nevoie.

Ronaldo era impresionant la antrenament, pe urmă şi în jocuri. Are viteză, forţă, joc de cap, ambele picioare, dribling

Marius Tucă: Totuşi un mare jucător Ronaldo până la urmă.

Mircea Lucescu: Fantastic, cel mai mare din câte am antrenat eu, poate dacă ar reuşi să aibă un comportament apropiat de Messi sau Cristiano Ronaldo ar fi poate peste ei, pentru că are viteză, forţă, joc de cap, ambele picioare, dribling. Îmi aduc aminte când la antrenamente îi puneam din când în când să facă unul contra unul, plecând de la mijlocul terenului şi el era contra lui West şi îl punea la pământ din fente. În general africanii, ăştia care sunt crescuţi în Europa sunt altfel, iar cei care vin din Africa au probleme de coordonare în cea mai mare parte. Au nevoie de timp pentru a-i învăţa lucrul ăsta, dar au calităţi senzaţionale. Ronaldo era impresionant la antrenament, pe urmă şi în jocuri, din păcate l-am avut într-o perioadă când a avut accidentul ăla teribil la genunchi şi el  nu a avut un comportament foarte profesionist, nu s-a îngrijit. Avea ligamente ca de căprioară aşa, musculatura era bună, dar ligamentele nu puteau să susţină o musculatură ca aia dacă nu era îngrijită, iar el era atât de talentat încât nu prea a avut grijă de el. Uitaţi-l şi acum cum s-a îngrăşat şi în ce fel arată, ca şi Maradona. Două specimene de jucători senzaţionali. Împotriva lui Maradona am jucat de mai multe ori şi cu Pisa şi cu Brescia, ce putea să facă pe teren, ce viziune avea, ce imprevizibil era. Ca şi Pirlo, când l-am văzut cam pe la 14 ani la un meci de copii am rămas impresionat, toată lumea se aştepta să joace într-o parte, iar el juca complet în altă parte, aşa ajuns şi el foarte mare, dar într-o altă  manieră. Pe el în consider de acelaşi nivel ca cei de care vorbeam adică şi de Messi, Ronaldo, Ronaldo celălalt ( Cristiano, n.r.) , acelaşi nivel este, Beckenbauer. Pirlo nu întâmplător a jucat până la vârsta de 37 de ani.

Marius Tucă: Dar spuneţi-mi vă rog s-a schimbat metoda de antrenamente, vorbeaţi de antrenamentul cu Ronaldo.

Mircea Lucescu: Sigur că s-a schimbat metoda, acum contează foarte mult antrenamentele personale ale jucătorilor, mai ales de la un anumit nivel să menţii ritmul ăsta. Uitaţi-vă că acum se monitorizează absolut totul sprinturile făcute, săriturile, distanţele.

Marius Tucă: Deci se lucrează cu fiecare jucător în parte.

Mircea Lucescu: Toate antrenamentele sunt monitorizate, după fiecare antrenament sunt aceşti oameni care fac parte din staff şi care analizează absolut tot, pe urmă antrenorul principal discută cu jucătorii la ce s-a întâmplat astăzi, el le explică, s-a ajuns la nivelul acesta...

Antrenorii care reuşesc să intre în mintea jucătorilor aceia sunt nişte antrenori de succes

Marius Tucă: Şi la nivel de strategie, domnule Lucescu, s-au schimbat multe în fotbal în ultimii 30 de ani?

Mircea Lucescu: S-a schimbat în primul rând organizarea jocului tactic, s-a lucrat foarte mult la tactică, s-a lucrat foarte mult la psihic, că până la urmă unde poate să evolueze fotbalul din punct de vedere al calităţilor naturale, nu ai ce să faci prea mult, poţi cu un antrenament foarte bun să-l menţii şi foarte puţin să îmbunătăţeşti. Din punct de vedere al organizării jocului există tot timpul un spaţiu de perfecţionare şi din  punct de vedere psihic, că acesta este cel mai important, întotdeauna există o marjă de cel puţin 30-35% cu care se poate lucra. Antrenorii care reuşesc să intre în mintea jucătorilor aceia sunt nişte antrenori de succes.

Marius Tucă: Aţi făcut asta multă vreme.

Mircea Lucescu: Relaţia pe care o instaurează cu jucătorii, ce face Klopp acum, toate îmbrăţişările alea, de fapt el se adaptează stării lor emoţionale sau chiar depăşeşte ca să atragă după el jucătorii în această stare emoţională de motivaţie.

Marius Tucă: Asta face şi Guardiola.

Mircea Lucescu: Da, şi Guardiola face la fel, o vor putea face cam până la 60 de ani, după 60 de ani va fi mai greu, pentru că până atunci diferenţa faţă de tineri contează şi eu cât am fost jucător-antrenor alergam foarte bine, eram un exemplu pentru ei.

Marius Tucă: Dar şi de comunicare.

Mircea Lucescu: Da, şi de comunicare, astfel poţi să  discuţi cu el despre absolut toate lucrurile.

Marius Tucă: Lumea cred că e interesată foarte tare cu  cine ţine Mircea Lucescu? Bine cu România, dar când e vorba de echipele naţionale, cu cine ţineţi la un campionat mondial? Cu Brazilia, cu Germania, Franţa, Italia?

Mircea Lucescu: Eu ţin cu echipe unde sunt foşti jucători de ai mei în general, asta cu siguranţă.

Marius Tucă: Cu siguranţă, dar dacă nu se califică în finală...

Mircea Lucescu: În primul rând ca specialist încerc să văd cum joacă.

Marius Tucă: Eu ţin cu Brazilia de mulţi ani de zile.

Mircea Lucescu: Şi eu am ţinut acum cu Brazilia. Performanţele lor înainte de turneul final le dădea speranţe la câştigarea titlului.

Marius Tucă: În niciun caz nu am ţinut cu Franţa, îmi plac echipele mici, gen Burkina Faso şi la nivel de club, în afară de Brazilia. Cu Germania cred că niciodată nu aţi ţinut?

Mircea Lucescu: Dar de ce, ai tu ceva împotriva lor?

Marius Tucă: Nu, nu am nimic.

Mircea Lucescu: Pentru că ei oricum joacă două echipe şi nemţii câştigă întotdeauna.

Marius Tucă: Nu pot să ţin niciodată cu Bayern Munchen.

Mircea Lucescu: Nu, nici eu nu pot să ţin cu Bayern Munchen, absolut deloc, pentru că ceea ce se întâmplă în campionatul Germaniei unde imediat ce o echipă apare cu doi-trei jucători, imediat îi transferă ca să-i slăbească pe ceilalţi nu ca să se întărească ei. Cu asta nu sunt de acord şi nici metodele lor nu-mi plac.

Marius Tucă: Barcelona sau Real, aţi ţinut?

Mircea Lucescu: Am ţinut mai întâi cu Real, după care am ţinut cu Barcelona.

Marius Tucă: E momentul să ţineţi din nou cu Real acum.

Mircea Lucescu: Depinde de jocul lor.

Marius Tucă: Şi cu echipele din Anglia, nu prea.

Mircea Lucescu: Echipele din Anglia... sigur ţin sunt cu Manchester City pentru că am acolo jucători.

Marius Tucă: Eu ţin cu Liverpool. Bine că aţi luat campionatul, dar am luat noi Liga Campionilor.

Mircea Lucescu: E cinstit! Cu simpatie am fost şi cu Chelsea. Nu pot să spun că ţin cu o echipă anume.

Marius Tucă: Şi din Italia?

Mircea Lucescu: Mă uit la echipe care joacă mai spectaculos şi la care văd o organizare de joc, cum spuneam acum Totenham cu Liverpool, nu am văzut la Totenham o combinaţie de joc, în afară de verticalizările alea, încercările de deviere în zonele centrale, au fost câteva situaţii de creare de superiorităţi numerice în zonele laterale au rezolvat individual. Nu-mi spune nimic, au pus prea mult jocul pe forţa fizică, pe angajament şi pe alergare, eu aş fi vrut ceva mai mult.

Marius Tucă: Între Barcelona şi Liverpool cu cine aţi ţinut? Aţi ţinut cu Liverpool.

Mircea Lucescu: Cu Barcelona am ţinut.

Marius Tucă: Păi am câştigat, îmi pare rău, am bătut cu 4-0.

Mircea Lucescu: Ai câştigat cu 4-0, dar mă miră că Barcelona a ajuns doi ani la rând să piardă, asta este incredibil.

Marius Tucă: Păi asta e din cauza antrenorului, Liverpool a avut antrenor, Barcelona nu a avut antrenor.

Mircea Lucescu: Valverde nu se ridică la nivelul...

Marius Tucă: Păi şi atunci? A mers pe mâna lui Messi şi atât. Şi din Italia nu vă place nicio echipă?

Nu-mi plac campionatele unde ţin doar o singură echipă. Nu e competiţie

Mircea Lucescu: Nu pot să spun, nici nu mai urmăresc aşa cu aceeaşi atenţie, mi-a plăcut Milan dar pentru o relaţie pe care o aveam cu Gattuso, mi-a plăcut de el ca antrenor, ca om.

Marius Tucă: Şi francezii?

Mircea Lucescu: La francezi, cine-i acolo? Nici acolo nu-mi place campionatul ăla, în momentul în care o echipă va câştiga 10 ani de aici încolo campionatul... adică când a fost Monaco cu posibilitatea de a câştiga ceva imediat le-au cumpărat jucătorii, sau Monacoa vândut s-a uitat doar la bani. Nu, nu-mi plac campionatele unde ţin doar o singură echipă. Nu e competiţie.

Marius Tucă: Nici mie absolut deloc. Mbappe vi se pare marele jucător care va veni după Messi şi Ronaldo?

Mircea Lucescu: E încă departe de ei, are nevoie de mult timp.

Marius Tucă: Este şi foarte tânăr.

Mircea Lucescu: E tânăr, dar dacă va învăţa de la Neymar şi nu de la Messi cu siguranţă că se va rata pe parcurs, are calităţi senzaţionale, nu ştiu comportamentul lui în afară, pentru că este foarte important cum se comportă un jucător în grup în afară, cine-l sfătuieşte, cine continuă să-l educe, dacă are oameni adevăraţi în jurul lui atunci va reuşi, calităţile sunt incredibile. Dar vor apărea alţi jucători, tot timpul apar jucători cu astfel de calităţi.

Marius Tucă: În România mai apare un astfel de jucător?

Mircea Lucescu: Să sperăm că da

Marius Tucă: Să sperăm, în momentul ăsta nu avem un astfel de jucător din păcate.

Mircea Lucescu: Nu avem, mulţi vorbesc de Ianis, trebuie să confirme într-un campionat puternic, să vedem.

Marius Tucă: Eu vă mulţumesc pentru ediţia asta cu totul specială şi trebuie să-mi faceţi promisiunea că în momentul în care preluaţi o echipă să veniţi să stăm de vorbă, pentru că altfel vom sta de vorbă, mai ales dacă va fi o echipă românească, dar nu numai, de acord?

Muircea Lucescu: În regulă, de acord.

Marius Tucă: Mulţumesc mult de tot pentru participare la ediţia Marius Tucă Show, la Smart TV, o să ne vedem cât de curând, numai bine, ţineţi aproape.