EXCLUSIV | Consilierul prezidenţial Bogdan Aurescu: Acţiunea în spaţiul de securitate transatlanitc este comună, nu există alternative. Nu se pune problema unei concurenţe sau duplicări - VIDEO

(Ediţia MEDIAFAX Live a fost moderată de Indira Crasnea).

Vă prezentăm transcrierea integrală a ediţiei MEDIAFAX Live din această săptămână:

"Indira Crasnea: Vară. Bruxelles. NATO. Summit. Prin ce va fi deosebit viitorul summit al NATO ? Ce pune România pe masă şi ce aşteptări avem de la această reuniune?

Bogdan Aurescu: Mă bucur să fiu alături de dumneavostră. Venind spre emisiune mi-am dat seama că exact astăzi se fac 21 de ani de când am început cariera diplomatică . Şi mi-am dat seama, ce să vezi, că avem exact acelaşi ministru de Externe ca în 1996.

Dincolo de aceasta, în cariera diplomatică am participat la organizarea mai multor summit-uri ale Alianţei , deja cred că sunt vreo cinci şi pot să spun că, de fiecare dată, summit-ul NATO este important.

De fiecare dată sunt luate decizii care au relevanţă pentru Alianţă şi pentru aliaţi în întregul lor, în totalitatea lor, iar acest summit vine într-o ordine interesantă, pentru că anul trecut am avut summit-ul de la Varşovia , din iulie, anul acesta, în mai, la Bruxelles a existat încă o reuniune la nivel înalt a şefilor de state şi de guvern - un mini-summit care s-a ocupat de aspecte legate de combaterea terorismului, implicarea mai mare a NATO şi creşterea rolului său în combaterea acestui flagel, dar şi în consolidarea angajamentului statelor aliate în ceea ce se cheamă, în limbajul de specialitate, "împărţirea echitabilă" a consturilor în cadrul Alianţei şi care a prilejuit şi prima participare a preşedintelui Trump în mandatul său la un summit NATO.

Anul viitor vom avea acest summit, care este din categoria summit-urilor obişnuite, regulate ale Alianţei, iar anul următor, în 2019, există posibilitatea organizării încă a unui summit, de data aceasta un summit aniversar, la 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord Atlantice.

Deci, iată o serie interesantă de întâlniri la cel mai înalt nivel al liderilor Alianţei.

Este un summit care cu siguranţă se va concentra pe continuarea procesului de adaptare a Alianţei, care a fost început încă din 2014 la summit-ul din Marea Britanie, un summit care se va concentra, prin urmare, pe o mai mare coerenţă a măsurilor de punere în aplicare a celor decise până acum. Au fost luate o serie de măsuri importante pentru asigurarea securităţii aliate, mai ales având în vedere ameninţările şi riscurile care provin atât din vecinătatea estică, cât şi din vecinătatea sudică a Alianţei.

Este, prin urmare, un summit care din punctul de vedere al părţii române prezintă interes mai ales pentru acest proces de mai mare coerenţă pe flancul estic al Alianţei Nord Atlantice.

După cum ştiţi, au fost luate o serie de măsuri de-a lungul timpului, de creere a unei forţe de reacţie ultra-rapidă, s-au luat măsuri pentru creşterea dimensiunii forţei NATO de reacţie, care era deja creată, dar care şi-a triplat aproape dimensiunile, s-au înfiinţat comandamente aliate pe tot flancul estic, inclusiv în România. Avem o unitate de integrare a forţelor, avem un comandament de nivel de brigadă, de divizie multinaţională la Bucureşti, avem o brigadă multinaţională care a fost creată la iniţiativa României, ca urmare a unei decizii luate anul trecut la Varşovia.

Sunt mai multe măsuri care au în vedere creşterea prezenţei aliate în Marea Neagră. Există o iniţiativă a României pentru a prilejui aliaţilor să se antreneze pe teritorul României, dar nu numai, pentru a creşte interoperabilitatea aliaţilor şi, din acest punct de vedere, pentru noi este important să vedem o mai mare coerenţă între măsurile luate în partea de nord a flancului estic -în zona baltică şi a Poloniei - cu cele care s-au luat deja si care sunt în curs de implementare pe zona de sud, adică în România, Bulgaria, Turcia.

Pentru noi este important să reducem această diferenţă de abordare, care s-a manifestat, inclusiv terminologic, prin faptul că în nordul flancului estic avem o prezenţă înaintată, întărită, iar în sudul flancului estic, unde se află şi România avem o prezenţă înaintată adaptată.

Aici nu e vorba doar despre o chestiune de ordin terminologic.

Până la urmă, e vorba despre modul care întregul flanc estic funcţionează coerent. Dacă ne uităm la ce face Rusia pe acelaşi flanc estic, dar, sigur, de partea cealaltă a flancului estic, vedem că există o abordare integrată a întregului flanc, aşa cum s-a văzut şi recent la acest mega-exerciţiu care s-a chemat Zapad 2017 şi unde au fost implicare unităţi şi acţiuni militare nu doar în ceea ce se cheamă districtul de vest militar al Rusiei, ci şi prin implicarea, de exemplu, a flotei de la Marea Neagră.

Prin urmare, este nevoie de o astfel de măsură, de asigurare a coerenţei sporite. S-a discutat despre aceste chestiuni şi la vizita recentă pe care a făcut-o în România secretarul general Stoltenberg, pe 9 octombrie.

În aceeaşi ordine, vorbind despre priorităţile summit-ului şi în legătură cu această necesitate sporită de coerenţă a Alianţei în ansamblul său, se află şi discuţia în curs legată despre revizuirea structurii de comandă a Alianţei.

În egală măsură, pe agenda summit-ului se vor afla aspecte care ţin de ceea ce în limbajul Alianţei se cheamă "proiectarea stabilităţii în vecinătate", adică sprijinul pe care Alianţa îl acordă statelor partenere din vecinătatea estică, din vecinătatea sudică, pentru a-şi întări capacităţie de apărare, pentru a fi mai reziliente -cum se foloseşte ca terminologie - în faţa diverselor tipuri de ameninţări. Fie ca este vorba despre război hibrid, despre propagandă, război sau măsuri de tip cibernetic sau chiar şi securitate energetică.

Dincolo de proiecţia stabilităţii pentru Est, în Sud tocmai discutăm despre creşterea rolului NATO în combaterea terorismului şi aici, cu siguranţă se vor discuta aspecte care ţin de întărirea capacităţii partenerilor din sud de a face faţă acestui fenomen şi probabil vom vedea o implicare crescută a NATO pe acest subiect.

Tot pe agendă trebuie să se afle, cu siguranţă, şi relaţia cu Rusia, pentru că este evident o provocare pentru Alianţă ceea ce Rusia face atât în Est, cât şi în Orientul Mijlociu.

De asemenea, se va discuta şi despre întărirea parteneriatului dintre NATO şi Uniunea Europeană. Se discută în prezent de un număr de 22-23 de noi măsuri de cooperare, de asigurare a cooperării şi complementarităţii dintre NATO şi Uniunea Europeană, suplimentare celor 42 care s-au decis deja în timpul sau în marja summit-ului de la Varşovia, de anul trecut.

Afganistan probabil se va afla pe agenda summit-ului şi sigur alte subiecte care s-ar puta să apară, în funcţie de evoluţia relaţiilor internaţionale.

Avem evoluţii interesante legate de Coreea de Nord. Sunt implicaţii şi în ceea ce priveşte ameninţările legate de eventuale atacuri cu rachete balistice.

NATO trebuie să fie pregătită pentru orice fel de situaţie, în conformitate cu o doctrină care este invocată astăzi în cadrul NATO, anume aceea de pregăti pentru o apărare de tip "360 de grade".Adică faţă de orice fel de ameninţare, care vine din orice regiune a lumii, faţă de aliaţi, faţă de teritoriul aliat.

Discuţia pe care am avut-o la Bucureşti cu secretarul general NATO, pe care preşedintele României a purtat-o la Bucureşti, dar şi la Craiova, unde împreună au vizitat brigada multinaţională, a fost o discuţie foarte bună ,legată tocmai de pregătirea summit-ului pe aceste paliere, mai ales pe ceea ce înseamnă coerenţa flancului estic.

IC: A-şi făcut vorbire despre preşedintele Trump. Noua Administraţie de la Washington înseamnă pentru România şi o altfel de relatie strategică cu SUA? Consideraţi că relaţia transatlantică este privilegiată faţă de cea cu Bruxelles-ul sau ne aflăm tot timpul într-un reglaj, într-un echilibru fin?

B.A.: Cu siguranţă că parteneriatul strategic cu Statele Unite este extrem de important pentru noi şi va continua să fie şi mai important pentru noi. Pentru că, aşa cum au discutat preşedinţii român şi american în luna iunie la Washington, în timpul vizitei pe care a făcut-o preşedintele României, domnul Iohannis, am arătat că Parteneriatul strategic trebuie să se dezvolte în continuare.A fost una din deciziile importante ale acestei vizite, pentru că, sigur, în acest an se împlinesc 20 de ani de la lansarea sa şi el este un parteneriat care funcţionează extrem de bine atât în dimensiunea politico-militară, cât şi , din ce în ce mai bine, şi pe dimensiunea economică.

Sigur, Statele Unite sunt în continuare doar al 11 lea investitor străin în România, dar constatăm că există o creştere a schimburilor comerciale, un interes crescut al investitorilor americani de ainvesti în România. Exsită un interes crescut şi al investitorilor români, interesant, de a investi în SUA. Recent, am avut la Bucureşti această misiune economică de dimensiune foarte mare, prima de acest fel cu o asemenea dimensiune, peste o sută de companii americane, Trade Winds, care s-a desfăşurat în condiţii foarte bune.

Dincolo de dimensiunea economică, pe dimensiunea de securitate, vizita preşedintelui României în Statele Unite a fost foarte importantă, pentru că a prilejuit, pe de o parte o reconfirmare a angajamentului Statelor Unite pentru securitate regiunii, inclusiv a României, pe de altă parte, pentru că în cadrul vizitei, preşedintele Trump, pentru prima oară, a expus în mod explicit susţinerea Statelor Unite pentru articolul 5 al Tratatului de la Washington, clauza de apărare colectivă.

Sigur, pentru noi nu era o chestiune nouă sau un element de surpriză, pentru că am văzut deja manifestări clare ale noii Administraţii în sensul susţinerii securităţii flancului estic, în sensul susţinerii securităţii României, inclusiv prin acea creştere de buget pentru ceea ce se cheamă "iniţiativa de descurajare europeană", anterior se chema "iniţiativa de reasigurare europeană". Practic, Statele Unite, cu câteva zile înainte de acest mini-summit din mai, de la Bruxelles, au crescut cu aproape 40 la sută, de la 3, 4 la aproape 4,8 miliarde de dolari finanţarea pentru anul fiscal următor a a măsurilor de susţinere a securităţii pe flancul estic.

Asta înseamnă, în mod foarte concret, inclusiv pentru România, mai multte exerciţii, investiţii în infrastructura militară la diverse obiective care sunt şi pe teritoriul României, la Kogălniceanu, la Cincu, la Smârdan. Înseamnă posibilitatea de mai multe trupe americane pe teritoriul României., posibilitatea unor desfăşurări de echipamente pe flancul estic, inclusiv în România..

Prin urmare, a fost o vizită cu adevărat importantă, la care s-a discutat şi despre importanţa relaţiei transatlantice. Preşedintele României, în cadrul discuţiei cu preşedintele Trump, a subliniat cât de importantă este acestă relaţie, nu doar pentru Statele Unite, cât şi pentru Uniunea Europeană.

Adică, nu se pune problema de a balansa între Uniunea Europeană şi Statele Unite, ci se pune problema de a vedea cum putem găsi soluţii comune la problemele comune pe care le avem, pentru că, până la urmă, în sens larg, securitatea Statelor Unite depinde de securitatea Uniunii Europene şi a Europei, în general, securitatea Uniunii Europene şi a Europei, în general depinde foarte mult de securitatea Statelor Unite.

Practic, avem de a face cu un spaţiu unic de securitate transatlantic, în care trebuie să acţionăm în comun, neexistând alternative. Aici nu se pune problema unei concurenţe. Şi preşedintele Trump a fost receptiv la acest tip de mesaj, pe care, de altfel, preşedintele României l-a reluat şi la vizita pe care a făcut-o în Germania, la mai puţin de două săptămâni după vizita în Statele Unite, l-a reluat şi în alte contacte europene pe care le-a avut şi cred că lucrul este din ce în ce mai bine înţeles.

Vedem în intervenţia pe care preşedintele Trump a avut-o în iulie, deci la o lună de la vizita pe care noi am avut-o în Satele Unite, în discursul pe care l-a ţinut la Varşovia, o referire la o Europă puternică. El spune de mai multe ori în discursul său că este nevoie de o Europă puternică şi chiar la un momnet dat zice o Europă puternică este o binecuvântare pentru Vest şi pentru lumea occidentală şi că relaţia transatlantică este la un nivel foarte bun şi că va fi şi mai puternică.

Este un mesaj foarte important din partea Statelor Unite şi cu siguranţă trebuie să existe şi un răspuns pe măsură din partea Uniunii Europene.

Sigur că vedem la nivelul Uniunii Europene o preocupare crescută pentru dezvoltarea unei dimensiuni a Apărării.

Vom vedea până la finalul acestui an, la Consiliul European din decembrie, probabil, va fi decizia finală cu privire la creerea acestei cooperări structurate permanente. Care este una din iniţiativele pe care Uniunea Europeană le dezvoltă în acestee proces de relansare a proiectului european. De fapt, o adâncire pe diverse nuclee de integrare a unor elemente de cooperare şi de dezvoltare a integrării în cadrul Uniunii Europene. Iar această cooperare structurată permanentă, care se bazează pe Tratatul de la Lisabona, va permite statelor Uniunii Europene, care doresc şi care pot să facă, să dezvolte această cooperare pentru a-şi creşte capacitatăţile de apărare şi în interiorul Uniunii Europene.

Dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că această dezvoltare a capacităţilor de apărare în această iniţiativă în interiorul Uniunii Europene, care este conexată şi cu alte iniţiative europene -este un plan anual de revizuire a Apărării, există intenţia creării unui fond european pentru Apărare şi mai sunt şi câteva iniţiative care sunt conexate cu această cooperare structurată permanentă.- aceste elemente însă nu pot să înlocuiască apărarea colectivă, pe care o asigură NATO.

Pentru că, până la urmă, nu există niciun fel de alternativă la această Alianţă Nord Atlantică, care este cea mai puternică şi eficientă alianţă de apărare colectivă din istorie.

Nu se pune problema unei duplicări .

Atunci când vorbim de autonomie strategică în cadrul Uniunii Europene, atunci când dezvoltăm această dimensiune a Apărării trebuie să fim foarte atenţi, pentru că nu ne putem permite să cheltuim de două ori aceiaşi bani.

Şi aşa sunt dificultăţi în cadrul NATO, este această discuţie cu privire la creşterea până la doi la sută a cheltuielilor pentru Apărare, România a reuşit să fie primul stat care în mandatul preşedintelui Trump atinge acest plafon. Suntem doar al şaselea stat din NATO, deci sunt mai multe state aliate care trebuie să ajungă la acest nivel, dar este ckar că nu ne putem permite să cheltuim de două ori pentru acelaşi lucru, atât la NATO, cât şi la Uniunea Europeană.

România doreşte şi va fi - a luat deja decizia în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării - să participe la început în PESCO, în această cooperare structurată permanentă. Dorim să participăm la nucleele de integrare care sunt deschise tuturor statelor membre care doresc şi pot să facă lucrul ăsta, dar asta nu înseamnă că avem de făcut o opţiune între Statele Unite şi Uniunea Europeană, între Uniunea Europeană şi NATO, pentru că ele sunt de fapt lucruri complementare, nu sunt lucruri alternative..

Dacă vrem să avem o securitate comună durabilă.

Şi acest lucru trebuie să fie înţeles de toată lumea în Europa.

Prin urmare, relaţia transatlantică este un aspect asupra căruia România va continua să insiste în demersurile diplomatice pe care le facem. Credem că avem legitimitatea de a o face, pentru că suntem în acelaşi timp un partener strategic foarte puternic al Statelor Unite, dar suntem, în acelaşi timp, şi un susţinător puternic al procesului de relansare a proiectului european.

Şi ăsta este un atu pe care România îl are şi pe care îl foloseşte în relaţia cu Statele Unite, în relaţia cu Franţa şi cu Germania.

Aşadar, relaţia transatlantică este esenţială. Este esenţială în relaţia dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană şi în interiorul NATO. Dacă vorbim despre acest doi la sută pe care fiecare aliat trebuie să-l aloce pentru cheltuieli de Apărare, din care cel puţin 20 la sută pentru achiziţii, este o formă de întărire a relaţiei transatlantice. Pentru că, până la urmă securitatea comună trebuie susţinută de toţi aliaţii.

Aici Statele Unite au avut o poziţie constantă în timp şi nu este doar poziţia acestei Administraţii, este o poziţie care a fost împărtăşită şi de Administraţia anterioară.

IC: Trei mări se întâlnesc anul viitor şi la Bucureşti. Publicul din România cred că ştie foarte puţin despre ceea ce se numeşte Iniţiatuva celor Trei Mări.. Putem spune că această iniţiativă începe să fie, este, va fi, o axă reală de influenţă, în care să aibă şi Bucureştiul un loc important?

B.A.: Cu siguranţă este o iniţiativă importantă şi noi în calitate de gazdă a viitorului summit vom avea un rol important în a face ca această iniţiativă să dobândească un contur mai concret.

Ea s-a născut printr-o idee a preşedintelui Croaţiei, doamna Colinda Grabar Kitarovic, în 2015. A fost o primă întâlnire de gândire a parametrilor iniţiali ai acestei iniţiative în toamna lui 2015, la New York, în marja Adunării Generale a ONU, la care a participat şi preşedintele României. Apoi, anul trecut a existat un prim summit la Dubrovnik, în Croaţia, a acestui format, care reuneşte 12 ţări din arealul care se află plasat între cele trei mări - Marea Neagră, Baltică şi Adriatica -iara anul acesta, în iulie, a existat un al doilea summit, la Varşovia, la care a participat şi preşedintele Trump.

Aceste summit-uri au fost importante pentru mesajele politice pe care le-au dat.

Dar, dorinţa noastră este ca summit-ul de anul viitor, din România, să fie un summit care să se concentreze pe rezultate.

De unde a pornit această idee a celor Trei Mări? Ea nu are nicio legătură cu ideile interbelice, de "intermarium", "trimarium", pe care le vehiculau anumiţi oameni politici, mai ales polonezi . Legătura este doar referirea la mări, dar nu are o încărcătură de securitate.

Este o iniţiativă care pleacă de la ideea si constatarea că există un nivel diferit de dezvoltare al acestor state, care sunt toate 12 membre ale Uniunii Europene faţă de restul Uniunii Europene. Prin urmare, această regiune are nevoie de impulsuri pentru dezvoltare. Pentru a ajunge la nivelul de convergenţă cu statele din vestul Uniunii Europene. Sigur, nu este singurul instrument care va ajuta ala cest lucru. Mai există politica de coeziune a Uniunii Europene, mai sunt şi alte instrumente.

Dar, aşa cum gândim noi această iniţiativă şi summit-ul de anul viitor, Iniţiativa celor Trei Mări trebuie să contribuie la creşeterea dezvoltării economice în regiune. Cum? Printr-o mai bună conectare a statelor din regiune. Prin interconectări, care să vizeze atât axa nord - sud şi est-vest, dar mai ales nord-sud , pentru că, sisgur contactele - vorbeam mai devreme de flancul estic la NATO - dar aici discutăm despre relaţiile economice.

Considerăm şi constatăm că legăturile dintre statele aflate în partea de nord, din jurul Mării Baltice şi cele care se află în jurul Mării Negre sau pe lângă Marea Adriatică sunt destul de slabe.

Şi atunci am gândit trei domenii, în care să promovăm proiecte de interconectare: energie, transport, digital. Asta nu exclude şi alte domenii, dar pentru summit-ul de anul viitor ne concentrăm pentru a găsi proiecte care să promoveze o mai bună interconectare.

Dorim ca unul dintre rezultatele acestui summit să fie, vom vedea dacă vom reuşi acest lucru, identificarea unei liste scurte de proiecte majore, care să aibă impact regional, care să fie relevante pentru întreaga regiune, în aceste trei domenii: transporturi, energie şi digital.

Pentru asta vom imagina, dacă şi celelalte state participante o să fie de acord, un set de întâlniri la nivel sectorial între ministerele de resort din statele participante la iniţiativă, care să identifice proiectele de interconectare.

Un alt rezultat al acestui summit va fi creerea unui forum de afaceri la nivelul întregii regiuni, care să devină un eveniment anual şi care să adune state participante din iniţiativă, dar nu numai, care va fi deschis participanţilor din restul Uniunii Europene şi din Statele Unite, care sunt interesate- inclusiv prin participarea preşedintelui Trump a fost foarte evident acest lucru -să vină să investească în regiune în astfel de proiecte-, dar şi state care provin din zonele învecinate, din Balcanii de Vest, din vecinătatea estică a Uniunii Europene şi care să încerce să dezvolte un climat de bussines competitiv şi care să ducă la rezultate care să asigure şi să stimuleze creşetrea economică în regiune.

Mai sunt şi alte idei pe care le avem : creerea unui fond de investiţii care să finanţeze, cofinanţeze o parte din aceste proiecte. creerea unei reţele de camere de comerţ din stateke participante la acestă iniţiativă şi alte idei care sunt în curs de dezvoltare.

Noi am început deja să pregătim acest summit, Am avut deja o întâlnire cu omologii mei din Croaţia şi din Polonia, pentru a discuta prealabil aceste chetiuni, iar până la finalul lunii voi avea o întâlnire cu consilierii prezidenţiali din toate cele 12 state participante la iniţiativă, ca să omologăm conceptul summit-ului, liniile de comunicare strategică şi lista de posibile rezultate concrete.

Dar, ceea ce este foarte important, dincolo de acest pilon care este dezvoltarea economică, noi dorim ca această iniţiativă să fie orientată spre creşeterea coeziunii în interiorul Uniunii Europene.

Nu dorim ca acestă iniţiativă să fie percepută ca un soi de iniţiativă de cooperare "separatistă" faţă de restul Uniunii Europene.

Dorim ca prin această iniţiativă să promovăm unitatea, coeziunea în interiorul Uniunii.

Chiar acest obiectiv de creştere a convergenţei este de fapt văzut ca o pârghie pentru a spori coerenţa, unitatea în interiorul proiectului european, mai ales în acest moment, când discutăm despre relansarea proiectului european, despre noi nuclee de integrare la care să fie prezente cât mai multe dintre statele membre care pot şi doresc să participe.

Iar, în al treilea rând, vedem această iniţiativă şi dorim să o promovăm şi ca pe o pârghie pentru întărirea relaţiei transatlantice, având în vedere interesul Statelor Unite pentru iniţiativă, pe care sperăm să o sprijine şi în continuare.

Deci, suntem într-un proces de pregătire timpurie a acestui eveniment care, dacă va reuşi să atingă aceste rezultate, cu siguranţă summit-ul de anul viitor va avea un impact foarte bun.

IC: Va merge preşedintele în vizită în Ucraina în viitorul apropiat ? Legea educaţiei rămâne o nemulţumire şi o condiţie peste care domnul preşedinte nu poate trece?

B.A.: Cunoaşteţi foarte bine care este istoria relaţiei noastre cu Ucraina. Mai ales după 2014, relaţia dintre România şi Ucraina s-a dezvoltat foarte bine şi aş putea spune că în momentul de faţă avem din punct de vedere politic, chiar şi din punct de vedere economic avem o relaţie în creştere.

România a fost primul stat care a ratificat Acordul de asociere al Ucrainei cu Uniunea Europeană, lucru care a fost notat foarte pozitiv la Kiev la momentul .respectiv. România sprijină procesul de integrare europeană a Ucrainei şi aspiraţiile pe care Ucraina le are din punct de vedere al integrării europene şi chiar euro-atlantice, la momentul potrivit.

Tocmai de aceea am avut o serie de contacte destul de dese, inclusiv la nivelul preşedinţilor a existat un contact în 2015, a existat o vizită a preşedintelui Poroşenko în România anul trecut, a existat o întâlnire a celor doi preşedinţi la începutul anului, în marja unui eveniment multilateral în Malta.

Ne pregăteam pentru această vizită în Ucraina a preşedintelui, cu două componente, una la Kiev, în care să lansăm prima şedinţă a aşa numitei comisii prezidenţiale româno-ucrainiene, care a fost «inventată» mai demult, dar care a fost revăzută, refăcută şi care ar fi urmat să aibă prima şedinţă, cu rezultate la care s-a lucrat de-a lungul anului, de anul trecut până anul acesta, iar a doua componentă urma să fie o vizită comună a celor doi preşedinţi în regiunea Cernăuţi pentru a discuta cu reprezentanţii minorităţii române, ai comunităţii române cu privire la drepturile lor.

Tocmai de aceea această adoptare pe 5 septembrie a Legii educaţiei ne-a luat prin surprindere şi ne-a nemulţumit, ne-a surprins neplăcut în orice caz. pentru că nu a existat o consultare riguroasă cu reprezentanţii minorităţii române. Nu a existat o consultare riguroasă cu reprezentanţii statelor vecine, care au minorităţi înrudite în Ucraina, inclusiv România. Am constatat că la momentul adoptării acestei legi în Rada de la Kiev, articolul 7, cel care este cel mai problematic, cu privire la care autorităţile din Ucraina sunt nemulţumite a fost modificat faţă de forma care fusese trecută prin comisiile parlamentare din rADA ucraineană şi care în final , după adoptare, am constatat că afectează în mod semnificativ nivelul de drept la educaţie pentru minoritatea română.

De aceea, preşedintele României a luat decizia amânării acestei vizite.Nu este vorba despre o anulare, este vorba despre o amânare până când problema va fi rezolvată.

E adevărat că am continuat şi am avut un dialog constant şi destul de frecvent în această periodă cu partea ucraineană la diverse niveluri. A existat o reuniune a Comisiei mixte pentru minorităţi, în care s-a adoptat un protocol al acestei comisii. Este prima reuniune a comisiei după aproape zece ani, zece ani şi ceva de ka reuniunea anterioară. Au existat contacte la nivelul mniştrilor Educaţiei, la nivelul miniştrilor de Externe, la nivel parlamentar. De fiecare dată am cerut ca legea să fie modificată în sensul de a nu afecta drepturile minorităţii române.

Iar, recent, preşedintele României a avut o discuţie telefonică cu preşedintele Porosenko, în care i-a spus toate aceste lucruri: nemulţumirea părţii române pentru modul în care s-a adoptat legea, pentru faptul că legea afectează drepturile minorităţii române în ceea ce priveşte educaţia în limba maternă şi a solicitat remedierea acestei probleme şi i-a spus, de asemenea, preşedintelui Poroseko că vizita va avea loc doar atunci când problemele vor fi soluţionate.

Preşedintele Porosenko s-a angajat să facă toate demersurile pentru soluţionarea acestei probleme, a înţeles pe deplin preocupările părţii române şi a menţionat faptul că Ucraina va respecta întocmai avizul Comisiei de la Veneţia pe articolul 7 din lege, cel care este problematic.

De altfel, şi noi am cerut în contactele noastre bilaterale diverse ca Ucraina să solicite un punct de vedere Comisie de la Veneţia a Consiliului Europei, care ste un organ foarte priceput în astfel de probleme şi care cu siguranţă, în jurul datei de 7-8 decembrie va emite acest aviz.

Noi sperăm ca acest aviz să fie respectat, problemele să fie soluţionate. România nu are nicio problemă cu preocuparea oricărui stat de a creşte nivelul de cunoaştere a limbii de stat pentru minorităţi. Este un aspect legitim. Dar, acest aspect, lucru, preocupare, nu trebuie să afecteze nivelul existent al drepturilor, mai ales al dreptului la educaţie în limba maternă care există deja, deci drepturi câştigate ale persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale.

Este extrem de simplu şi cred că foarte legitim ceea ce cerem. Sprijinim în continuare procesul de integrare europeană şi euroatlantică al Ucrainei în mod concret, prin foarte multe modalităţi: asistenţă în domeniul statului de drept, schimburi de experienţă în ceea ce priveşte combaterea corupţiei. Suntem la NATO "şefi de filă" cu privire la acel "trust fund" pentru apărarea cibernetică a Ucrainei, care şi-a încheiat o primă fază şi dorim să continuăm acest lucru.

Suntem un susţinător puternic al integrităţii teritoriale a Ucrainei, dar tocmai de aceea considerăm că nu trebuie să fie afectate drepturile persoanelor care aparţin minorităţii române din Ucraina.

IC: La summitul Parteneriatului Estic din această lună, de la Bruxelles şefii de stat şi de guvern din Uniunea Europeană se “ vor concentra asupra beneficiilor concrete de care s-au bucurat cetăţenii din cele şase ţări ale Parteneriatului estic”.- Citez dintr-o comunicare oficială – Credeţi că, de exemplu cetăţenii, Republicii Moldova au simţit real aceste beneficii concrete despre care se face vorbire?

B.A.: Eu cred că au simţit aceste beneficii, mai ales că Acordul de Asociere care a fost încheiat între România şi Republica Moldova a produs efecte pozitive în ceea ce priveşte orientarea economiei Republicii Moldova către piaţa Uniunii Europene, A existat o creştere a acestor schimburi, chiar dacă sunt şi unele opinii singulare, pe invers, ca să spun aşa.

De asemenea, a existat un impact în ceea ce priveşte liberalizarea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova, iar aceleaşi beneficii s-au simţit şi în celelalte state care au optat pentru încheierea unor acorduri de asociere cu Republica Moldova şi care de asemenea au beneficiat de liberalizarea vizelor. Mă refer la Ucraina şi la Georgia.

Acestea sunt rezultate foarte concrete, pe care Parteneriatul Estic le-a livrat.

În ultima perioadă constatăm că Uniunea Europeană este mai mult orientată spre interior, spre reformă, e mai puţin înclinată spre a da mai multă atenţie vecinătăţii, este mai reticentă la ideea de extindere.

Am participat la summit-ul de la Riga.din 2015, la acel moment în calitate de ministru de Externe şi am fost destul de dezamăgit de faptul că nu a reuşit să fie decât un summit care să se concentreze pe executarea măsurilor luate deja, pe stadiul de implementare al diverselor aspecte care erau decise fie în plan bilateral, respectiv rezultatul formatelor multilaterale, pentru că este şi dimensiune multilaterală în cadrul Parteneriatului Estic.

Sperăm că acest summit, din 24 noiembrie, de la Bruxelles, organizat de preşedinţia estonă a Uniunii Europene, a Consiliului Uniunii Europene, să nu se limiteze doat la a fi încă un summit la care luăm notă, adică ne uităm la ce s-a realizat, facem un inventar al lucrurilor pe care le-am decis şi îndemnăm în continuare statele să implementeze lucrurile astea.

Este nevoie de noi măsuri, cate să stimuleze reforma în aceste state în spirit european, să se apropie mai mult de nivelul, de standardul, de valorile Uniunii Europene, este nevoie de măsuri concrete pentru o mai bună conectare a acestor state. E o declaraţie care este în curs de negociere, este aproape finalizată la nivelul Uniunii Europene şi acum se discută şi cu statele partenere. Există un set de măsuri concrete care se propun, care poartă un fel de etichetă interesantă: 20 pentru 2020 - de măsuri - şi care încearcă să găsească domenii, măsuri concrete în ceea ce priveşte interconectarea în zone cum ar fi energie, transport, comunicaţii, roaming pentru telefoanele mobile.

Este în continuare o problemă legată de modul în care în declaraţie urmează să fie reflectate aspiraţiile europene ale celor care doresc să se apropie şi să fie parte a Uniunii Europene. Republica Moldova, Georgia, Ucraina fac parte din această categorie.

Celelalte state, cum sunt Armenia, Azerbadjan, Belarus nu sunt interesate de acest tip de apropiere. Dar şi acolo putem vedea că există anumite evoluţii, Există un acord de parteneriat care urmează să fie semnat în apropierea summit-ului sau poate chiar la summit între Uniunea Europeană şi Armenia, care deşi a optat pentru a intra în Uniunea Eurasiatică totusi doreşte să aibă o reacţie funcţională cu Uniunea Europeană. Şi acest acord de parteneriat va fi utlil pentru dezvoltarea relaţiilor din Uniunea Europeană şi Armenia. Un acord similar, adaptat dorinţelor acestui stat, se discută cu Azerbadjan, dar mai puţin avansat decât cel cu Armenia, Se întregistrează unele progrese chiar şi în relaţia dintre Uniunea Europeană şi Belarus .

Vom vedea care vor fi rezultatele. Noi sperăm să nu descurajăm aceste state. Este important ca aceste state să fie menţinute pe această linie de apropiere de Uniunea Europeană. Până la urmă, integrarea europeană începe, aşa cum am învăţat-o şi noi în procesul de asociere, în interiorul statului şi dacă reformele în spirit european sunt realizate cu seriiozitate atunci vom asista la un progres important.

IC: Când va fi Armată Comună europeană, ca forţă, un fapt? Cu modestie, cred că în anii următori s-ar putea să se vobească despre PESCO la fel de mult ca despre NATO

B.A. : Am mai atins un pic subiectul Repet, PESCO este o iniţiativă de cooperare structurată permanentă, care ste permisă de Tratatul de la Lisabona, de articolele 42 şi 46, de protocolul 10 care prevăd condiţiile în care se poate forma o astfel de cooperare structurată permanentă, dar care are ca obiectuve să determine statele Uniunii Europene să îşi consolideze capacităţile proprii de apărare, să coopereze mai bine pentru a atinge mai multe obiective, dar care să fie complementare cu cele ale NATO.

Şi această idee de complementaritate cu NATO, şi nu de concurenţă cu NATO se regăseşte chiar în documentul care va fonda această cooperare. În cadrul acestei .cooperări au fost identificate circa 20 de angajamente pe care statele care doresc să participe şi le asumă şi care sunt în diverse domenii. De exemplu, se referă la creşterea cheltuielilor pentru Apărare, la o cooperare mai bună în ceea ce priveşte grupurile de luptă ale Uniunii Europene, sprijinirea misiunilor civile şi militare ale Uniunii în cadrul politicii de securitate şi apărare comună şi un număr de proiecte, care au venit din partea statelor membre intereste.

S-au strând în jur de 44 de proiecte. Şi România a propus un număr de proiecte. Noi suntem interesaţi de zece din acestea. Există o decizie a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care a fost recent luată, de a participa de la început în acestă formă de cooperare şi evident că unul dintre parametrii pe care noi i-am propus şi i-am susţinut foarte clar şi ferm a fost: o dată, deschiderea pentru toate statele care doresc să participe, să nu mai asistăm la nuclee de integrare care sunt rezervate doar unora şi cei care doresc să vină să fie opriţi la uşă, aşa cum din păcate se întâmplă în continuare cu aderarea României la Schengen, şi în acelaşi timp să existe o complementaritate reală cu ceea ce se întâmplă în cadrul NATO.

Să nu existe duplicări.faţă de ceea ce există în cadrul NATO.

Această cooperare structurată permanentă este în realaţie şi cu celelalte iniţiative din domeniul dimensiunii Apărării despe care am vorbit. Se mai discută şi despre alte formule ajutătoare, dar ele nu se referă la securitate colectivă.

Deci, nu vom putea vedea o armată europeană care să ia locul NATO.

Ci, vom vedea mai degrabă o dezvoltare a dimensiunii europene a Apărării în acele locuri în care NATO nu este cel mai indicat să se ocupe sau nu are atât de multă expertiză,

Dar mai mult decât atât, vom vedea o intensificare a cooperării dintre Uniunea Europeană şi NATO. Vă spuneam de acele 42 de măsuri, pentru summit-ul următor se vor dezvolta 22-23 de măsuri comune.

V-aş da un exemplu foarte concret de măsură comună şi care ste de interes atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru NATO. şi care va face parte din şi din cooperarea structurată permanentă. Este unul din proiecte pe care şi România le-a susţinut, doresşte să participe, unul dintre cele zece proiecte preferate.

Anume o mobilitate mai mare, mai eficientă a mişcărilor de trupe în cadrul Uniunii Europene şi al NATO. Dacă vrem să transferăm trupe din zona de nord a Flancului estic în zona de sud a Flancului estic să fie cât mai uşor să se desfăşoare. Fără birocraţie, fără bariere. Asta ne ajută atât în Uniunea Europeană, cât şi în NATO.

Mai sunt şi alte rezultate concrete despre care se poate vorbi: cooperarea între Uniunea Europeană şi NATO în combaterea ameninţărilor hibride, în domeniul securităţii cibernetice, securităţii energetice, comunicarea strategică- cum combaţi fenomenul acesta de fake news şi de propagandă.

Aceste elemente fac parte din meniul de comunicare comună NATO -Uniunea Europeană şi speră că acestă cooperare să se intensifice.

IC: Scurt: Cum vedeţi relaţia bilaterală cu China?

B.A.. : Este o relaţie tradiţională pe care România o are cu China. Avem un parteneriat amplu de prietenie şi cooperare încă din 2004 şi evident nu putem să facem abstracţie de faptul că economia chineză este deja a doua economie a lumii ca importanţă, după Statele Unite.

Pentru România, China este de fapt primul partener comercial din Asia. Avem anul trecur peste 4,5 miliarde de dolari schimburi între cele două ţări. E adevărat că balanţa este mai degrabă în favoarea Chinei, decât în favoarea României şi trebuie să acţionăm şi noi mai bine în acest sens.

spaţiul unic de securitate transatlantic trebuie să acţionăm în comun, neexistând alternative, pentru că aici nu se pune problema unei concurenţe

Cooperăm şi în acel format 16 plus 1 pe care China l-a imaginat pentru interacţiunea economică cu statele din această regiune a Europei Centrale şi de Sud Est. În cadrul acesrui format există la Bucureşti un centru de cooperare şi dialog în domeniul energiei, care săprămâna viitoare va organiza o primă conferinţă ministerială în acest format 16 plus 1 la Bucureşti şi un târg în domeniu.

Prin urmare, dorim să dezvoltăm cât mai mult zona de dezvoltare economică, dar care să fe reciproc avantajoasă, să ţină seama şi de interesele strategice ale României.

IC: Tot succint: Turcia? Este o ţară membră a NATO, care uneori se înzestrează cu armament din Federaţia Rusă si are un regim intern autoritar. Unde ne apropiem si unde ne desparţim în raport cu acest partener, aliat, uneori prieten?

B.A. : Este cu siguranţă un partener strategic foarte important al României pe dimensiunea de securitate şi pe dimensiunea economică. De fapt, Turcia este primul partener comercial non UE al României şi relaţiile economice merg foarte bine.

Ştiţi că Turcia este al treilea investitor străin în România, cu 15 mii de firme turceşti înfiinţate. Şi nu mă refer aici doar la firmele acelea mici despre care ştie toată lumea. Deci relaţia comercială şi de investiţii creşte şi este un lucru de care trebuie să ţinem seama.

Doi, relaţia de securitate este foarte importantă, pentru că Turcia este un aliat NATO extrem de relevant .Avem cu Turcia formate de cooperare la nivelul parteneriatului strategic în zina securitar-militară şi de informaţii, dar avem şi un format trilateral, pe care noi l-am imaginat în 2012, Trilaterala România-Polonia- Turcia, care este foarte relevant în domeniul politicilor de securitate, atunci când ne pregătim de diverse summit-uri ale NATO, dar nu numai, când discutăm probleme de securitate în regiune.

Prin urmare, noi considerăm că Turcia trebuie să fie ţinută angajată. Sunt unii care cer întreruperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Turcia. Noi nu credem că este o suluţie corectă, pentru că apreciem că, de fapt, acestă participare a Turciei la procesul de negociere a aderării la Uniunea Europeană este cel mai bun instrument pentru a ţine Turcia pe o ancoră europeană. Care este importantă.

Este importantă Turcia nu doar pentru România. Este importantă securitar pentru Uniunea Europeană în ansamblul său. Numai dacă ne gândim la faimosul acord dintre Uniunea Europeană şi Turcia privind migraţia.

Deci,sunr foarte multe elemente care fac din Turcia un partener strategic foarte important nu doar pentru România, ci şi pentru Uniunea Europeană.

Pentru noi Turcia este importantă şi vom conrtinua să o susţinem cu toate mijloacele, însă ceea ce dorim este să vedem Turcia ca partener care îşi respectă obligaţiile asumate faţă de Uniunea Europeană, care îşi respectă -şi îşi respectă - obligaţiile asumate în interiorul Alianţei Nord Atlantice, în acest fel contribuind la securitatea şi stabilitatea regiunii.

IC: Vă mulţţumesc. Vă mai aşteptăm.

B. A. : Vă mulţumesc şi eu foarte mult. "

Citeşte şi: USR, Platforma România 100 a lui Dacian Cioloş şi PNL vor participa la marşul "NU vrem să fim o naţie de hoţi!", anunţat pentru duminică seara, în Capitală , dar şi în alte oraşe

Citeşte şi: Alegeri LOCALE, duminică, în oraşele şi comunele în care primarii au demisionat sau au fost condamnaţi. Cine sunt candidaţii

Citeşte şi: Aurescu, despre PESCO: Nu vom vedea o armată europeană care să ia locul NATO

Citeşte şi: Consilierul prezidenţial Bogdan Aurescu: Vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Ucraina, amânată, nu anulată

Citeşte şi: Dragnea, despre o presupusă colaborare cu o firmă de lobby din SUA: PSD nu are niciun contract

Citeşte şi: MEDIAFAX LIVE | Consilierul prezidenţial Bogdan Aurescu vorbeşte ACUM despre NATO, Iniţiativa celor Trei Mări, parteneriatul cu SUA şi viitoarea Apărare Comună europeană

Citeşte şi: Cîţu, PNL: Tudose, Vasilescu şi Mişa să plece acasă, dacă 100 de salarii scad de la 1 ianuarie

.

.