Financial Times: Victoria lui Klaus Iohannis oferă speranţa unui viitor al toleranţei

Rezultatul alegerilor prezidenţiale din România s-ar putea dovedi cel mai bun eveniment politic din Europa anul acesta, fiind încurajator pentru cele trei lucruri pe care le arată despre Europa centrală şi de est: politica etnică problematică, lupta continuă împotriva corupţiei şi competiţia între alianţa euro-atlantică şi Rusia.

Victoria lui Klaus Iohannis este specială tocmai pentru că el face parte din minoritatea germană, care reprezintă mai puţin de un procent din populaţia României, în condiţiile în care naţionalismul s-a infiltrat adesea în politica românească, după cum pot mărturisi etnicii maghiari şi evrei, comentează Financial Times. Românii au dat dovadă de o maturitate excepţională duminică, alegând un candidat din cadrul unei minorităţi etnice pentru postul de preşedinte. Pentru mulţi români, programele electorale şi atracţia personală a celor doi candidaţi au contat, în mod evident, mai mult decât originea lor etnică.

Puţine ţări europene, din est sau vest, pot spune acelaşi lucru, adaugă FT, care se întreabă dacă Bulgaria a avut un preşedinte etnic turc, sau Italia şi-a ales un premier din regiunea etnică germană Tirolul de Sud şi chiar dacă Marea Britanie a avut vreun premier de origine afro-caraibiană. Într-o regiune a cărei istorie este plină de tensiuni politice etnice, rezultatul alegerilor din România oferă speranţa unui viitor al toleranţei.

Faptul că Iohannis a fost ales pe baza unui program anticorupţie, probabil cel mai explicit al unui candidat din România postcomunistă, arată că alegătorii români sunt la fel de sătui ca aliaţii occidentali ai ţării de corupţia din politica românească, din mediul de afaceri şi administraţia publică. FT subliniază că Iohannis nu poate schimba totul peste noapte, dar ascensiunea sa la preşedinţie este un semn că politicienii nu vor scăpa probabil nepedepsiţi pentru abuzul de putere.

Victoria sa electorală ar trebui de asemenea să sporească determinarea NATO şi a Uniunii Europene de a rămâne ferme în faţa eforturilor Rusiei de a-şi extinde influenţa politică, militară şi economică în Balcani şi zona Mării Negre. În unele privinţe, sunt şanse mai mici ca România să cedeze în faţa presiunilor Rusiei, întrucât depinde mai puţin de energia rusească şi, ca o ţară care a pierdut din teritoriu în faţa Uniunii Sovietice, nu îşi face iluzii despre felul în care Kremlinul foloseşte puterea. Totuşi, din când în când, se aude că politicieni de rang înalt au evocat în privat ideea de a încheia un acord cu Vladimir Putin, care ar permite Rusiei să domine permanent sud-estul Ucrainei.

Este improbabil însă ca Iohannis să se joace cu astfel de noţiuni. Ca un politician de centru-dreapta de etnie germană, el are relaţii excelente cu cancelarul german Angela Merkel. El împărtăşeşte opinia acesteia privind pericolul reprezentat de intervenţia rusă în Ucraina şi sprijinul acordat Transnistriei. Sub conducerea lui Iohannis, România ar putea contribui la o poziţie mai coerentă, mai unită a UE în faţa Rusiei, conchide Financial Times.