Silviu Predoiu, despre mesajele autorităţilor: Da, ne relaxăm, dar nu, nu total sau poate chiar nu ne relaxăm deloc. Clar?

Consultantul Silviu Predoiu ironizează bâlbâielile guvernanţilor în materie de relaxare a restricţiilor începând cu  15 mai şi ajunge la concluzia că aceştia doar vorbesc, fără să comunice nimic, declaraţiile lor fiind un pericol pentru românii care iau de bun ce le transmit ei la televizor.

Silviu Predoiu taxează declaraţiile autorităţilor care anunţă redeschiderea hotelurilor, cabinetelor stomatologice sau a frizerilor, dar ignoră activităţi complementare sau conexe cum ar fi pensiunile, restaurantele, sau care dau liber drumeţiilor montane, dar nu şi circulaţiei fără restricţii între localităţi.

Fostul şef adjunct al SIE nu iartă nici fracturile de logică ale celor care fac astfel de declaraţii, semnalând neverosimilul unor afirmaţii precum “nu o dau ca şi certă, dar este posibil să....".

Consultantul remarcă lipsa talentului de comunicatori a liderilor puterii, punctând că a comunica nu înseamnă doar a vorbi, înseamnă şi a gândi, şi, de preferat, în ordine inversă.

Silviu Predoiu avertizează asupra pericolului întruchipat de ghiveciul de informaţii, de multe ori contradictorii, servit românilor ca unica sursă de informare credibilă: riscul ca oamenii, care aşteaptă lumina exclusiv de la televizor, să rămână într-o beznă adâncă.

Prezentăm integral textul publicat de Silviu Predoiu:

“Pătrunşi de importanţa lor, cu o abordare şmecheresc înţeleaptă, puternicii zilei, ca niste adevăraţi vizionari ce sunt, ne spun exact ce şi exact cum vom face, exact ‪din 15 mai. Şi nu ne spun de ieri, de azi, ne spun de o săptămână.

Da, şi ce este rău în asta? Nu spuneaţi voi că în perioadele de criză comunicarea este foarte importantă ? Că vreţi predictibilitate ? Că vreţi să ştiţi cum va arăta viaţa voastră după starea de urgenţă ? Acum ce nu vă convine ? Ce tot căutaţi nod în papură?
Da, ne relaxăm dar nu, nu total sau poate chiar nu ne relaxăm deloc. Clar? Că nu am ajuns încă la vârful epidemiei, deşi l-au tot anunţat ba de Paşte, ba la o săptămână după Paşte, ba între 1 şi 5 mai…. Şi nu putem ieşi chiar aşa, sănătoşi, pe stradă, cât timp nu au fost suficienţi infectaţi, dar ne-au ţinut în case tocmai ca să nu ne infectăm …
Da, deschidem hotelurile dar nu şi pensiunile, adică probabil că nu. Nu, nu şi restaurantele şi terasele, ce, vreţi să luaţi viruşi? Pentru cei care asta doresc, deschidem deocamdată, probabil, doar frizeriile şi cabinetele stomatologice. P'aste poate le şi fuzionăm până la urmă, oricum sunt destule cabinete dentare ce asigură şi tratamente estetice de bază, de ce să nu vă şi tundă? Cât despre restaurante şi terase, la urma urmei dacă aveţi bani de hoteluri de lux, nu puteţi să vă cumpăraţi salam şi pate de ficat de la hipermarketuri ca să mâncaţi în cameră? Iar dacă nu vă permiteţi să mergeţi la hoteluri de lux, ci doar la unele mai populare, atunci ce vă mai arde de restaurante?

Vom deschide probabil şi parcurile, dar numai pe cele mari. Doar să socotim oleacă, să vedem ce înseamnă mare. Oricum, cu sau fără parcuri, nu vă veţi plictisi, căci puteţi merge în drumeţii montane, dar numai la Sinaia. Şi da, şi la pescuit, probabil, dar nu în Delta, căci este prea departe. Poate tot la Sinaia? Şi puteţi părăsi dar, în acelaşi timp, nu puteţi părăsi localitatea. Asta pentru că, vorba unuia dintre cei mai populari comunicatori din aceste zile, "nu va exista o limită teritorial-administrativă în cadrul căreia să vă puteţi deplasa sau să nu puteţi să vă deplasaţi". Evident, obligatoriu dar şi probabil, orice deplasare sau non deplasare doar cu sau, eventual, fără declaraţie. Deci, ca să nu riscaţi, drumeţii montane la Sinaia vor face doar cei din Sinaia. Bucureştenii, spre exemplu, vor face drumeţii urbane, iar cei din rural, drumeţii rurale.

Probabil. Şi iar probabil. Foarte mult probabil, cam tot la două vorbe un probabil, un <vom vedea>. Si, cea mai tare, venind tot de la un ministru comunicator, <nu o dau ca şi certă, dar este posibil să....>. Păi dacă nu o dai <ca şi certă>, ca ce o dai, omule? Ca <şi incertă>?
De unde ştiu personajele astea toate aceste chestii? Evident, ne spun ei, probabil, completăm noi mucalit, din şedinţe , din reuniunile de lucru a tot felul de grupuri. Toate, by the way, serioase şi numeroase, că şi la televizor când ieşeau să ne anunţe că grupurile mai mari de trei sunt ilegale, erau patru cu tot cu băiatul acela simpatic, singurul motiv pentru care ne uitam toţi la ei, măcar să învăţăm limbajul <mimico-gestual>.
După ce îi auzi vorbind, pe fiecare în legea lui, întrebarea ce inevitabil îţi vine în minte este dacă au fost toţi la aceeaşi şedinţa, căci după ce spun când scapă singuri prin peisaj, nu prea pare. Te întrebi dacă nu cumva le-a jucat cineva o farsă. Şi totuşi nu cred că este aşa. Nu că ar fi prea greu să te joci cu mintea lui Orban, Turcanu, Vela sau Tătaru, dar sigur ar fi un păcat.

Oameni buni, aceasta nu este comunicare! A comunica nu înseamnă doar a vorbi, înseamnă şi a gândi. Şi de preferat în ordine inversă, mai întâi gândeşti iar după aceea vorbeşti. Ăştia parcă sunt pe dos, ei vorbesc tocmai ca, auzindu-se, să afle ce gândesc.
Sunt, printre ascultătorii lor, şi oameni suficient de inteligenţi ca să ştie ce să ia din ghiveciul călugăresc servit aiurea toată ziua de guvernanţi şi ce să ignore. Aceştia scapă mai uşor. Dar sunt şi alţii, nu puţini, care aşteptând lumina exclusiv de la televizor, rămân într-o beznă adâncă. Concluzia lor, confundând funcţia cu înţelepciunea, este că vina le aparţine, că nu se poate ca oameni atât de "mari" să spună prostii, că ei nu sunt capabili să înţeleagă. Spunea cineva că "poţi avea idei strălucite, dacă nu le poţi comunica le ai degeaba, nu te vor duce nicăieri". Ei bine, staţi liniştiţi, nu aţi pierdut nimic strălucit pentru că, deocamdată, nu era chiar nimic de priceput.
Asta este, trăim într-o lume în care cei puţini care chiar ar avea ceva important de transmis, nu o pot face din cauza zgomotului produs de cei ce vorbesc fără întrerupere chiar dacă nu au absolut nimic (inteligent) de spus".