(P) George Zhang, CEO Huawei Romania: Retorica politică încinsă nu ajută cu nimic pentru a face reţelele mai sigure

În luna iunie a anului trecut, Guvernul României a adoptat strategia 5G a ţării, potrivit căreia urmează să fie create aproximativ 250.000 de locuri de muncă. Prin urmare, este ciudat că Ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, îşi doreşte să ţină departe de această ţară cel mai mare furnizor de tehnologie 5G din lume.

Totuşi, exact asta promovează, cel mai recent exemplu fiind o postare retrică agresivă publicată pe site-ul Ambasadei SUA, invocând terorile Revoluţiei Culturale.

O perioadă turbulentă în istoria modernă a Chinei, Revoluţia Culturală a avut ca scop epurarea elementelor capitaliste din societate. Mă întreb dacă Ambasadorul Zuckerman a vizitat recent China. Astăzi, China se concentrează pe comerţ şi tehnologie înaltă, care generează creştere economică.

Acelaşi lucru este valabil pentru Huawei. Activăm în România de 18 ani. Pe lângă furnizarea de conectivitate pentru locuinţe, şcoli, spitale şi afaceri, prezenţa noastră aici a adus beneficii economice cuantificabile. Un studiu realizat de Oxford Economics arată că Huawei a contribuit cu 219 milioane de euro la PIB-ul României şi a sprijinit peste 6.300 de locuri de muncă în 2018. Mai mult, în toată această perioadă nu a existat nici măcar un singur incident legat de echipamentele Huawei în România şi niciun incident în care să fi fost compromisă reţeaua unui client român.

Le fel ca majoritatea ambasadorilor SUA, Zuckerman a fost numit pe criterii politice. Nu este un expert în securitate cibernetică. Acest lucru este clar chiar din felul în care scrie despre acest subiect: “Sunt în regulă dacă telefonul meu smart vorbeşte cu maşina mea, dar refuz să îl las să comunice cu comuniştii chinezi…”

Aceasta este o versiune de desene animate a securităţii cibernetice. Pentru adevăraţii experţi nu contează partidele, acesta este un lucru pe care se concentrează politicienii. Securitatea reţelei este o problemă a inginerilor, iar adevăraţii experţi ştiu că un cod de programare poate fi implantat în hardware sau software prin metode virtuale, permiţând unor entităţi rău-intenţionate să supravegheze sau să lanseze atacuri oricând şi oricum doresc. Astfel de funcţionalităţi neautorizate pot compromite produsele oricărei companii, indiferent în ce ţară au fost fabricate.

Orice effort serios de a proteja reţelele din România se va concentra nu pe excluderea unei companii chineze, ci pe stabilirea unei abordări cuprinzătoare care se bazează pe practici recunoscute de cyber risk management.

Ambasadorul Zuckerman vorbeşte despre “Clean Networks”, o iniţiativă al cărei scop este să deghizeze supremaţia digitală a Statelor Unite. Anunţată la începutul acestei luni (5 august), iniţiativa a fost imediat atacată de susţinătorii libertăţii Internetului. The Internet Society, de exemplu, a declarat că iniţiativa Clean 5G încalcă principiile fundamentale ale Internetului prin “creşterea potenţialului de supraveghere şi de manipulare a traficului de Internet.”

În acelaşi mod, “5G Clean Countries” este o coaliţie fictivă care există doar în mintea U.S. State Department. Adevăraţii experţi în securitate cibernetică ştiu că o astfel de iniţiativă are rolul de a părea că oferă asigurări şi de a demoniza ţările pe care guvernul SUA le exclude din acest grup care nu există.

Conceptul Clean Countries are de asemenea rolul de a distrage atenţia oamenilor de la adevărul în ceea ce priveşte comportamentul din trecut ale Americii referitor la securitatea cibernetică. Argumentele Ambasadorului Zuckerman se reduc la “Aveţi încredere în noi, noi suntem băieţii buni şi nu am compromite niciodată reţelele voastre aşa cum ar face-o China”, dar este greu să îţi imaginezi un argument care ignoră mai mult faptele decât acesta.

Nu există nicio dovadă a compromiterii securităţii de către Huawei. Compania are sediul central în China şi, din acest motiv, a fost mai mult în atenţia tuturor decât orice alt furnizor ITC din lume. În câteva pieţe, inclusiv în UK, codul său sursă a fost verificat de experţi independeţi de securitate. În cei 31 de ani de la înfiinţarea sa, niciun client al Huawei – de oriunde din lume – nu a suferit niciun incident major de securitate.

Statele Unite, dimpotrivă, au un istoric lung de modificarea a echipamentelor de reţea pentru a spiona şi a supraveghea. Aşa cum o dezvăluire publicată în acest an arată în detaliu, timp de o jumătate de secol National Security Agency (NSA) a fraudat sisteme de criptare vândute de Crypto AG, o companie elveţiană, permiţând astfel agenţiei să citească date diplomatice şi militare criptate în mai mult de 120 de ţări. Ulterior, în aceaşi decadă, a redus nivelul de securitate din versiunile non-US ale browserelor de Internet şi programelor de email fabricate de Lotus Notes, Netscape şi Microsoft pentru a face ca fişierele criptate cu aceste programe să fie uşor de decriptat. Mai recent, NSA a interceptat routerele Cisco şi a instalat pe ascuns spyware pe ele, înainte de a fi livrate clienţilor.

În esenţă, planul SUA cu Clean 5G şi cu iniţiativele similare este de a instala o "garnizoană de reţea cibernetică" în fiecare ţară a aliaţilor lor, oferind guvernului SUA acces deplin la toate datele din aşa-numitele reţele curate. Dacă vor să pună o garnizoană de reţea în ţara ta, ei sunt conştienţi de faptul că Huawei va şti ce fac şi va atrage atenţia asupra lor. 

De aceea vor sa blocheze Huawei de la 5G. Şi de aceea ambasadorul Zuckerman a lansat cel mai recent atac.

Planul SUA de a monitoriza datele care trec prin fluxul de reţele în bandă largă din lume este în concordanţă cu doctrina "Colectăm totul" a fostului şef NSA Keith Alexander, care a vrut să aibă acces la fiecare comunicare electronică trimisă şi la fiecare apel telefonic făcut, în fiecare zi, de către oricine din întreaga lume. Logica lui a fost, de ce să mă obosesc să caut acul în carul cu fân atunci când pot colecta întreg carul cu fân?

Mentalitatea NSA de a "colecta totul" continuă şi în ziua de azi. Dar această abordare nu este în concordanţă cu noţiunea Uniunii Europene de suveranitate digitală, ideea că fiecare ţară are dreptul de a-şi controla propriile date.

La fel ca preşedintele care l-a numit, ambasadorul Zuckerman foloseşte reţelele de socializare pentru a răspândi sentimente anti-chineze, frică şi, în cele din urmă, ură.

Dar, după vă va spune orice inginer, retorica politică încinsă nu ajută cu nimic pentru a face reţelele mai sigure. Cu toate acestea, o astfel de abordare aduce avantaje politice şi aceasta este perspectiva din care trebuie privită cea mai recentă scrisoare a ambasadorului.