Editorial Cristian Tudor Popescu: Un muzeu fără niciun Dumnezeu

Acum, în noul Antipa, ele sunt aşezate la etaj, într-un muzeu în muzeu, un fel de capelă cu amintiri, exponate vechi, cu etichete de hârtie scrise caligrafic de mână şi îngălbenite, rafturi cu cărţi din secolul XIX, urnele cu cenuşa lui Grigore Antipa şi a soţiei lui.

Aproape o oră am stat la coadă şi am plătit doar 20 lei ca să întru în Muzeul Antipa care "prinde viaţă". E multă vreme de când n-am mai văzut în România un lucru făcut cu cap şi suflet, cu adevărat pentru oameni, fără că realizatorii să se bată cu pumnul în piept că să câştige ceva capital politic.

Spaţii de expunere aerisite, secvenţe de viaţă animală încremenite în spatele sticlei în diorame splendid luminate şi tensionate dinamic, informatizarea completă a explicaţiilor prin ecrane tactile.

Călătoria prin viaţa Pământului e foarte bine condusă, structurată biologic şi logic. Remarcabile mi s-au părut prezentările de serii evolutive ale organelor, creier şi inimă, la peşti, reptile, păsări, mamifere, oameni. Adaptarea organismelor la mediu apare cu o claritate de neuitat celor interesaţi de gândirea ştiinţifică. Pentru copii, animalele exotice, cu înfăţişări stranii şi înfricoşătoare, diavolul de mare, peştele liliac, pasărea rinocer, o imensă piele negră de anaconda, lemurienii, ocelotul, felina cu ochi verzi, hipnotici, sau amuzante, tucanul, wombatul, ursul malaysian, pârşul, panda roşu încheagă o lume de basm.

Citeşte continuarea materialului pe www.gandul.info.