Medicul Ştefan Jianu, la Interviurile lui Cristoiu: „Pandemia e cireaşa de pe tort. Oamenii au ajuns din ce în ce mai sedentari. Să ne păstrăm mersul pe jos, să nu-l pierdem!”

Ştefan Jianu, chiriurg şi antreprenor în sănătate, îi îndeamnă pe români să facă mai multă mişcare pentru a preveni bolile venoase care afectează picioarele şi care au cea mai mare frecvenţă în patologia ultimilor ani.

Ştefan Jianu spune că statul în casă din perioada pandemiei a accentuat problemele preexistente, determinate de evoluţia tehnologică, şi avertizează că, neglijate şi netratate, bolile venoase pot fi fatale din cauza trombozelor.

Medicul mai spune că, din punct de vedere al chirurgiei estetice, cele mai solicitate operaţii sunt cele de modelare a corpului, de sâni şi de nas, grija faţă de siluetă fiind o preocupare constantă a femeilor.

Redăm principalele declaraţii ale medicului Ştefan Jianu, la Interviurile lui Cristoiu, sâmbată, la Aleph News:

Despre importanţa recepţiei într-o clinică privată

Ştefan Jianu: Recepţia a fost asigurată întotdeauna de asistente medicale, un lucru care aproape a dispărut. De ce? Pentru că asistentele medicale, bineînţeles că au o pregătire pentru care nu ar trebui să le coboare la doar a răspunde la telefon. Dar ele nu fac asta. Fac un ansamblu de lucruri. Pot explica pacienţilor, la telefon, proceduri. Bineînţeles că unde este vorba de reţele mari, de clinici mari e puţin costisitor să angajezi un call center. La noi, şi la call center sunt asistente pentru că pot da relaţii corecte (…) Se pierd o grămadă de pacienţi prin comunicarea ineficientă sau chiar dezastruoasă. Uneori şi feedback-urile pe care le primim pe reţelele sociale au o componentă clară de nemulţumire frecventă la adresa recepţiei sau a paşilor intermediari, până să ajungă la medic, chiar dacă tu faci o consultaţie sau pui un diagnostic foarte bun.

Despre relaţia cu statul

Ştefan Jianu: Relaţia iniţială aproape că nu a existat. Asta dacă ne referim la clinicile de specialitate. Să nu uităm că şi medicii de familie sunt până la urmă entităţi juridice private şi care ar trebui să se încadreze şi ei în această discuţie şi, din păcate, nu au un statut foarte fericit. Dacă ne referim la clinici mai mari, investiţii mai mari paşii au fost mai grei la început (...) Relaţia cu Casa Naţională de Asigurări a fost delicată la început. După aceea s-au creat posibilităţi de contractare mai acceptabile, dar atunci când s-a dezvoltat medicina privată în toate domeniile, nu doar chirurgie. Chirurgia a fost la început o  Cenuşăreasă pentru că riscurile erau mari, investiţiile erau mari, banii erau puţini, trebuia să contribuie şi pacientul, cum este şi acum. (...) La privat, dacă faci un contract cu Casa trebuie să te mulţumeşti cu ceea ce plăteşte Casa un caz rezolvat. Practic, nu poţi rezolva acel caz. Sunt mult mai puţini bani (...)  Este cert că doar cu sumele care se dau pe cazuri de chirurgie nu se poate rezolva cazul în privat. Atunci sau există varianta de coplată, care a reapărut în discuţie şi, poate din motive care ţin şi de politică, s-a amânat, dar este foarte clar că aşa cum este organizat acum sistemul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, o clinică privată de chirurgie nu poate funcţiona doar pe baza contractului cu Casa.

Despre efectele pandemiei asupra sănătăţii

Ştefan Jianu: În ultimul an, pe fondul pandemiei, adresabilitatea către instituţiile private de servicii medicale a fost mult crescută pentru că de multe ori oamenii nu au avut de ales, pentru că spitalele au fost transformate fie în COVID, fie au avut restricţii sau redusă activitatea foarte mult.(...) În afară de cele două luni în care clinicile private au fost închise, adică lockdown-ul din 15 martie -15 mai 2021, din 15 mai noi ne-am început activitatea, ne-am protejat, pacienţii au fost protejaţi. Nu am avut niciun fel de eveniment nici cu personalul, nici cu pacienţii legat de COVID.

Ştefan Jianu: Exact aşa cum s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, în general, boala venoasă cronică, varice sau alte forme ale ei, a avansat atât de mult încât ne-a luat în surprindere pe toţi. Am ajuns acum să vorbim despre cea mai răspândită boală, boala venoasă cronică, sigur care înseamnă şi mici venule, şi picioare umflate, tromboflebită, şi malformaţii, varice , afectează peste 50% din oameni. În general, vorbim despre venele de la picioare pentru că ele sunt cele mai afectate. Pandemia e cireaşa de pe tort pentru că înainte de pandemie, în ultimii 20-30 de ani, în care oamenii au ajuns din ce în ce mai sedentari, mai dependenţi de ecrane, mai capabili să lucreze de la birou. Asta înseamnă că de fapt a avansat boala venoasă, problemele venoase, care, într-adevăr sunt legate sine qua non de sedentarism. La ora actuală este boala nr.1 ca frecvenţă, din fericire nu ca mortalitate, dar 60 până la 80% din populaţie are nişte probleme venoase.

De ce facem varice şi cum le putem preveni

Ştefan Jianu: Nu suntem chiar ca primatele, dar nu am evoluat mult din punctul acesta de vedere: gamba noastră, picioarele noastre trebuie să se mişte ca să împingă sângele în sus pentru că strămoşii ăştia noştri au vrut să stăm cu mâinile în sus, să stăm pe două picioare. Şi-atunci drumul de la picior până la inimă a crescut foarte mult, faţă de mamiferele care stau în patru picioare. Şi-atunci natura a rezolvat prin nişte valve pe care le-a creat repede. Nu sunt perfect fiabile, se strică uşor şi, dacă gamba noastră nu mai împinge, nu mai mergem, nu mai vorbesc de alergare, de sărit din pom în pom. Circulaţia sîngelui depinde foarte mult de mers pe jos. Pompa musculară înseamnă muşchii  gambei care se contractă atunci când mergem şi împing sângele în sus.

Ştefan Jianu: S-ar putea crea şi locuri gen sală de sport ad-hoc. Sunt multe lucruri simple care se pot face. Să nu te mai opreşti cu maşina fix în faţa uşii magazinului. Deliberat, chiar dacă e loc de parcare, parcăm mai departe. Vrei să mergi cu metroul şi ne deplasăm cu maşina din afara Bucureştiului, dar şi acolo, se poate coborî pe scari sau cu scara rulantă. Până la metrou se poate merge pe jos şi-atunci am mai făcut ceva. Cu bicicleta, dacă sunt distanţe mai mari. Sunt nenumărate posibilităţi, dar revin la mers pentru că este cel mai simplu lucru de făcut. Să ne păstrăm mersul pe jos, să nu-l pierdem pentru că altfel vom ajunge ca în războiul marţienilor să nu ne mai putem ridica.

Despre beneficiile mersului pe jos şi efectele statului pe scaun

Ştefan Jianu: Nu există o reţetă perfectă pentru mersul pe jos, dar dacă vrem să conteze, nu putem vorbi de 100 de metri. Măcar jumate de kilometru, un kilometru. Dacă ne uităm la oamenii care au ajuns la vârste pe care poate ni le dorim toţi, dacă ne aducem aminte de regretatul Neagu Djuvara, spunea că în fiecare zi, şi avea 100 de ani, se ducea până la piaţă. O oră dus- întors. Probabil că făcea cel puţin un kilometru. Nu făcea 10, probabil nu putea, dar aşa, unul din secrete (...) mersul pe jos, nu neapărat jogging, nu neapărat bicicletă, alergare, putem toţi. Şi dacă stai în picioare cu atât mai rău. Sunt atâtea meserii în care se stă în picioare.

Ştefan Jianu: Statul pe scaun la birou provoacă stază venoasă. Sângele rămâne în venă, nu mai pleacă de acolo şi dacă se strică şi nişte valve pe parcurs, venele încep să se umple din ce în ce mai mult de sânge stătut, cu gunoaie, toxine, dioxid de carbon, radicali acizi. Şi-atunci, dacă nu pleacă şi stă în gambe începe treptat, prin presiune, să mărească venele. Şi-atunci ajungem la dilataţiile care se numesc varice.

Dar nu numai asta. Că stă sângele pe loc şi se vede, iniţial nu e deranjant. Dar, treptat, pe măsură ce se acumulează toxine şi dioxid de carbon apar primele simptome picior greu, mai obosit, e un pic de jenă, începe să se umfle laba piciorului. Treptat apar şi tulburări trofice, face dermatită, pielea se usucă şi se şi găureşte, şi face şi ulcere, care ne chinuie, care se şi suprainfectează, sângerează. Toate astea sunt tulburări trofice care nu ne pun viaţa în pericol, dar, din păcate pentru unii dintre noi ni se pune şi viaţa în pericol prin tromboze. Pentru că acolo unde stă sângele pe loc e mult mai uşor să se închege şi dacă devine vâscos şi face un cheag într-o venă varicoasă, e o tromboflebită, superficială, care se tratează în majoritatea cazurilor, dar uneori cheagul mai pleacă şi ne poate duce la embolie pulmonară.

Despre experienţa ca medic în timpul Revoluţiei şi Mineriadelor

Ştefan Jianu: Am prins Revoluţia acolo. Am fost din 21 decembrie la Spitalul de Urgenţă. Pe 21 mai întâi am fost pe stradă (...) după care, fiind stagiar la Urgenţă, m-am dus la Urgenţă. Şi am prins perioada zilelor de la Revoluţie. Din păcate, am văzut şi aşa zişii-terorişti. Am văzut nişte copii, dar care într-adevăr erau îmbrăcaţi în trei uniforme, aveau şi trening pe dedesubt, şi costum de PTAP (...) Venind din 21, am participat şi la primii împuşcaţi, am fost în operaţie (...) Chiar mi-aduc aminte la un copil de 18 ani împuşcat în burtă care era chiar fiul domnului Bacalu, pentru că el a fost la Universitate. A avut o leziune de artere, de vene. Am reuşit să-i coasem vasele cu ce aveam noi atunci şi a trăit o zi jumate după care din păcate a intrat în insuficienţă renală şi s-a prăpădit. Unul din cei şapte care au venit. Transportul ăsta a fost în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Toţi au venit la Spitalul de Urgenţă. S-a deschis tot spitalul, că de obicei era o singură secţie de gardă, au venit toţi de acasă.

Ştefan Jianu: Am prins mineriadele, şi din păcate am fost de gardă când a venit unul dintre oamenii, care sunt convins, a fost împuşcat din greşeală cu un cartuş din ăla de semnalizare şi care a venit de fapt decedat. Dar am încercat să-l resuscităm, ne-am zbătut atunci, fără şanse. Putem spune că un spital reflectă istoria. Spitalul de Urgenţă pe vremea aia era singurul spital de urgenţă pentru adulţi care funcţiona tot timpul. De-abia de prin 93 s-au făcut şi alte spitale de urgenţă, Bagdasar, Universitar.

Despre cele mai solicitate operaţii estetice

Ştefan Jianu: Cred că o vreme întreagă, şi acum, femeile se luptă cu silueta şi este ceva care probabil va continua. Au senzaţia că e prea mult şi vor să-şi schimbe silueta. Pentru feminitatea reprezentată de sâni a existat o cerere foarte mare. E una dintre cele mai cerute intervenţii, în continuare. Şi de multe ori e vorba nu de un moft, ci de o nevoie. Femeile care vor să aibă o feminitate apropiată de medie au nevoie uneori de o cupă în plus sau două pentru că uneori, chiar genetic, sânii nu sunt bine reprezentaţi şi asta e cultura actuală.