Ştiinţa n-are dubii: munca intelectuală oboseşte

Celor care lucrează toată ziua stând la birou nu li se va mai putea reproşa că oboseala lor esgte „falsă”. Un studiu al Spitalului Universitar Pitié-Salpêtrière din Paris, publicat în Current Biology, arată că efortul cognitiv prelungit provoacă oboseală fizică, deşi de alt gen decât cea a celor care ridică greutăţi sau aleargă toată ziua.

În ambele cazuri, motivul este organic, nu mental sau psihologic. Cercetătorii s-au întrebat de ce gândirea intensă duce la sentimentul de epuizare. Studiul lor arată că munca intelectuală prelungită determină acumularea de substanţe potenţial toxice într-o anumită zonă a creierului, cortexul prefrontal. Consecinţa este o alterare a controlului asupra deciziilor: atenţia este deplasată „automat” către chestiuni mai puţin relevante sau care nu necesită un efort mental mare.

Au vrut să afle ce este oboseala mentală

„Potrivit unor teorii influente, oboseala este un fel de iluzie creată de creier pentru a ne determina să desfăşurăm activităţi mai pline de satisfacţii – explică Mathias Pessiglione, de la Universitatea Pitié-Salpêtrière -. Dar rezultatele noastre arată că munca cognitivă provoacă o alterare funcţională reală, acumularea de anumite substanţe. Aşa că oboseala ar fi de fapt un semnal care ne determină să nu mai lucrăm, dar cu un alt scop decât plăcerea: să păstrăm integritatea funcţionării creierului”.

Pessiglione şi colegii săi, inclusiv primul autor al studiului, Antonius Wiehler, au vrut să înţeleagă ce este oboseala mentală. De ce poate un computer să funcţioneze fără pauze, iar creierul nu poate? Pentru a încerca să răspundă, au folosit spectroscopia de rezonanţă magnetică prin monitorizarea creierului a două grupuri de oameni în timpul unei zile de lucru: unii participanţi făceau o muncă solicitantă din punct de vedere mental, alţii făceau sarcini mai simple.

Acumularea de glutamat, substanţa care se elimină doar prin somn

Unele semne de oboseală, inclusiv o dilatare mai mică a pupilelor, au fost găsite doar în grupul care a făcut muncă intensă. Subiecţii au arătat o schimbare în alegerile lor către opţiuni care ofereau recompense pe termen scurt, cu puţin efort. În plus, nivelurile de glutamat din cortexul prefrontal al creierului s-au dovedit a fi mai ridicate.

Potrivit autorilor, acumularea de glutamat ar îngreuna activarea cortexului prefrontal, pentru a încetini efortul cognitiv după o zi de muncă. „Nu există nicio modalitate de a ocoli această limitare a creierului nostru - a subliniat Pessiglione - dacă nu să ne odihnim şi să dormim. S-a demonstrat că glutamatul se elimină în timpul somnului”.

Potrivit cercetătorilor, studiul ar putea avea un impact practic: monitorizarea substanţelor prezente în cortexul prefrontal ar putea detecta oboseala psihică, pentru a evita epuizarea (epuizarea emoţională şi fizică). Cu toate acestea, vor fi necesare alte studii pentru a înţelege de ce cortexul prefrontal este deosebit de susceptibil la acumularea de glutamat.