Apropiat al lui Vişinescu: Deţinuţii politici nu erau bătuţi şi înfometaţi. Primeau ceai şi ciorbă

Cişmigiu s-a aflat, miercuri, în sala de judecată a termenului din dosarul lui Vişinescu.

"Pentru deţinuţii politici, (angajaţii penitenciarelor - n.r.) erau mai stricţi. Îi ţineau câte unul într-o celulă mică. (...) (Deţinuţii - n.r.) ieşeau în fiecare zi la plimbare, 20 de minute. (...) Cum să fie înfometaţi? Nici eu nu aveam mâncare destulă. Le dădeau un ceai dimineaţa, cu marmeladă, la prânz o ciorbă", a spus Constantin Cismişiu, după încheierea termenului de miercuri.

Apropiatul lui Vişinescu a precizat că îl ştie pe acesta din 1954 şi că a lucrat în cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în perioada comunistă.

Constantin Cişmigiu a mai spus că nu a auzit despre deţinuţi politici care ar fi fost bătuţi în penitenciare. "Nu e adevărat că aveau 40 de kilograme. Aveau 40 de kilograme de lemne (pentru încălzire - n.r.). Norma de lemne pe zi era de 40 le kilograme. Mulţi dintre deţinuţii politici erau cu şcoală, cu comportare corectă, nu a avut nimeni niciodată nimic cu ei", a declarat el.

La termenul de miercuri a fost audiată Nicoleta Eremia, soţia unui fost deţinut politic de la Penitenciarul Râmnicu Sărat. Ea a povestit instanţei că soţul ei, care între timp a murit, avea 30 de kilograme la ieşirea din închisoare, după trei ani de detenţie.

"Când s-a întors acasă de la penitenciar, ajunsese de la 82 de kilograme la 30 de kilograme. Când a ieşit, mama lui îi făcea parastas, pentru că a ieşit printre ultimii, dacă nu chiar ultimul. Fusese condamnat la 25 de ani de temniţă grea, pentru că formase un grup de rezistenţă împotriva regimului comunist", a spus Nicoleta Eremia.

Următorul termen de judecată în acest dosar a fost stabilit pentru 19 noiembrie, când vor fi audiaţi mai mulţi martori.

Torţionarul Alexandru Vişinescu a fost adus cu mandat, miercuri, la Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a judecat dosarul în care acesta este acuzat de moartea a 12 deţinuţi politici în perioada în care a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat.

Instanţa a dispus ca Vişinescu să fie adus cu mandat întrucât în 22 octombrie nu a fost prezent şi nici nu a făcut dovada faptului că nu poate să vină la proces.

Tot la termenul din 22 octombrie, Curtea de Apel Bucureşti a decis ca statul român, reprezentat de Ministerul de Finanţe, Ministerul Afacerilor Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor să fie părţi responsabile civilmente în dosarul lui Alexandru Vişinescu, astfel încât dacă instanţa va dispune plata unor daune morale, cele trei instituţii vor plăti şi ele, alături de Vişinescu.

Instanţa a ridicat, din oficiu, problema instituirii sechestrului asupra bunurilor lui Alexandru Vişinescu, iar procurorul de şedinţă a susţinut că acest lucru este necesar. Procurorul a cerut să fie pus sechestru pe locuinţa fostului torţionar şi pe acţiunile pe care acesta le deţine, solicitând totodată şi poprirea veniturilor din pensie ale lui Vişinescu.

Curtea de Apel Bucureşti a început în 24 septembrie judecarea dosarului lui Alexandru Vişinescu. La primul termen, când Vişinescu a fost prezent, instanţa a admis cererea de a fi parte civilă în cauză formulată de Nicoleta Eremia, soţia fostului general Ion Eremia, care a fost încarcerat la Penitenciarul Râmnicu Sărat în perioada în care unitatea a fost condusă de Vişinescu. Aceasta a dat o declaraţie în faţa instanţei, în care a arătat de ce doreşte să fie parte civilă în cauză şi a precizat că cere daune de 100.000 de euro, din care 20.000 de euro daune morale şi 80.000 de euro daune materiale.

Procurorii Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au trimis în judecată pe Vişinescu pentru infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Potrivit rechizitoriului, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic"

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.

"Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate", au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

"Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic", au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor '50.

Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 - aprilie 1956. Decizia autorităţilor de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.

În prezent, el trăieşte într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună.

În aprilie 2013, IICCMER anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor şi adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

Până în prezent, IICCMER a cerut Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să îi cerceteze, pentru infracţiuni contra umanităţii, pe Alexandru Vişinescu, Ion Ficior, fost comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Florian Cormoş, fost comandant al Coloniei de muncă de la Cernavodă şi Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla.

Procurorii Parchetului instanţei supreme i-au trimis în judecată pe Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior şi continuă cercetările în cazul celorlalţi doi.

De asemenea, pe 16 ianuarie 2014, IICCMER a prezentat rezultatul investigaţiilor în cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 - decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla.