AUDIO - INTERVIU | Judecătoarea Mădălina Afrăsinie: Oare SRI m-a verificat pentru că sunt vocală? Securitatea era amatoare faţă de ce este acum

“În ceea ce priveşte încheierea protocoalelor de instanţe, de Inspecţie, de CSM, de  MJ. Din punctul meu de vedere excede atribuţiilor prevederilor legale, excede logicii juridice, excede bunului simţ. (…) Au extins nepermis competenţele Serviciului Român de Informaţii, iar ceea ce ne-a deranjat şi m-a deranjat foarte mult a fost ultimul protocol al SRI cu inspecţia prin care SRI verifica eventualele abateri disciplinare ale judecătorului”, spune judecătoarea Mădălina Afrăsinie despre protocoalele secrete ale SRI cu instituţii din cdomeniul justiţiei.

Magistratul este deranjat în special de protocolul dintre SRI şi Inspecţia Judciară, ce a creat cadrul pentru ca date despre magistraţi să fie transmise Inspecţiei. Ceea ce înseamnă că magistraţii au putut fi oricând ascultaţi.

“Oare SRI a făcut astfel de verificări cu privire la mine, pentru că oricum sunt destul de vocală? Ce treabă are SRI cu privire la acţiunile mele disciplinare? Ţine de securitatea statului? Ce caută el în activitatea noastră să verifice abaterile disciplinare? (…) Securitatea, Departamentul Securităţii Statului e amator în comparaţie cu ce vedem acum. Cel puţin eu aşa văd. E păcat, pentru că au murit copii în 89 şi se pare că au murit degeaba”, declară judecătoarea.

Aceasta a explicat, în interviul acordat MEDIAFAX, şi de ce a decis să îşi ceară iertare persoanelor condamnate pe nedrept, vorbind despre condiţiile inumane de detenţie din multe locuri.

Totodată, Mădălina Afrăsinie a vorbit despre necesitatea Secţiei de Investigare a magistraţilor, despre Ordonanţa care modifică legile Justiţiei, dar şi despre delegări şi pensionări anticipate.

“Nu ştiu dacă pensionarea la 20 de ani era o explozie pe sistem astfel încât intra sistemul în colaps. Îmi pare rău că spun, dar sistemul este în colaps de foarte mult timp.  Repet, atâta vreme cât nu am oameni, nu am personal de specialitate, nu am spaţii. (…)

Spre deosebire de procurori, noi judecătorii nu putem fi delegat la instanţele ierarhic superioare dacă nu avem cadrul acelei instanţe. Ceea ce fie vorba între noi, naşte oarecum nişte invidii, omeneşte vorbind. Nu cred că poţi să ajungi, ca judecător de judecătorie să te delege dacă s-ar putea direct la Curtea de Apel sau la Înalta Curte”.

Redăm integral interviul:

MEDIAFAX: Recent, aţi avut o ieşire pe Facebook şi aţi spus că vă cereţi iertare, public celor care au fost arestaţi şi apoi achitaţi. Din punctul dumneavoastră de vedere, au existat victime ale unui sistem abuziv şi de aici reacţia?

Mădălina Afrăsinie: Nu ştiu dacă se poate vorbi despre un sistem abuziv. Nu plec de la premisa că colegul care a dat un mandat de arestare sau care a reţinut o persoană dând ordonanţa de reţinere acţiona cu rea-credinţă. Asta o spun din prisma faptului că mi-am început cariera ca judecător de Penal.â, emiţând mandate de arestare. Ca atare, sau asociez această situaţie unui comportament abuziv al judecătorului sau al procurorului deja este mult prea mult. De ce am simţit nevoia să îmi cer scuze? Pentru că m-am pus în pielea celui care a fost reţinut, care a fost arestat pe o perioadă de timp şi care a fost achitat. Pentru că viaţa unor astfel de oameni este aproape distrusă. Puţini sunt cei care rezistă la un astfel de şoc, puţini sunt cei care reuşesc să treacă peste acest hop al vieţii, astfel încât după ce se încheie totul să îşi continue viaţa ca şi când nimic nu s-a întâmplat. Nu. Te traumatizează.
Nu ştiu dacă mulţi au fost în aşa-numitul „Beciul Domnesc” sau în închisorile din România ca să vadă condiţiile în care sunt deţinuţi cei care au mandat de arestare. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre spitale, pentru că ştim foarte bine cum arată, dar mă limitez deocamdată să vorbesc despre ceea ce ştiu.
În Institutul Naţional al Magistraturii, profesorul de Penologie gândindu-se că poate unii dintre noi vom ajunge să judecăm dosarele penale, ne-a plimbat în arestul preventiv şi la Jilava şi la Rahova ca să vedem condiţiile şi să ne gândim de două ori înainte să trimitem în închisoare oameni. Şocul este fantastic. Nu mi-am imaginat o asemenea degradare a fiinţei umane în astfel de locuri de astfel de locuri de deţinere. Eu nu merg pe ideea că dacă omul a greşit, trebuie să-l omorâm. Atunci, să reintroducem pedeapsa cu moartea, şi ştim un lucru. Ai greşit, îţi ispăşeşti pedeapsa, dar în condiţii decente.
Or. tocmai asta este problema la noi, că nu avem astfel de condiţii, dovadă şi hotărârea pilot data de CEDO împotriva României în privinţa penitenciarelor. Iar momentul în care persoanele nevinovate au trecut prin această traumă că se numeşte reţinere, că se numeşte arest, este un lucru asupra căruia nu am crezut că voi apuca să mai trăiesc data fiind democraţia din ţara noastră. Nu cred că este vorba despre un abuz al judecătorului, dar ceva, undeva s-a rupt.

MEDIAFAX: Ce nu a mers bine?

Mădălina Afrăsinie: Nu ştiu. Eu mă raportez şi la ce se întâmplă la mine în Comercial. Eu, dacă am greşit într-o soluţie, Curtea de Apel vine şi o schimbă în calea de atac. Dacă mi-a schimbat această soluţie, că am greşit şi asta mă face să mă întreb unde am greşit? La interpretarea legii? Dacă da, de ce am ajuns să greşesc? Am greşit cu privire la modul de  analizare a probelor? Ce s-a întâmplat? E vorba de oboseală, e vorba de suprasolicitare neuropsihică sau este pur şi simplu superficialitate.

Ca atare trebuie din când în când să ne facem o analiză a ceea ce suntem noi, ce am vrut să devenim şi ceea ce am devenit între timp.

MEDIAFAX: Dumneavoastră, ca magistrat, aţi văzut de-a lungul activităţii abuzuri în sistem?

Mădălina Afrăsinie: Nu. În întreaga carieră de până acum, nimeni nu a venit să îmi spună: „În dosarul cutare, dai soluţia cutare” sau „Vezi că, dacă nu dai soluţia cutare, s-ar putea să dai cu subsemnatul pe la anumite organe ale statului”. Nici nu cred că ar îndrăzni să îmi ceară cineva. Nu am auzit la Sectorul 2, că acolo am fost judecător. Nu am auzit la Tribunal, că sunt de 9 ani în Tribunal, de 5 ani conduc Secţia a VI-a Civilă.
Dacă aş vedea şi aş fi în situaţia în care aş constata un abuz, aş fi prima care ar reclama acest aspect.

MEDIAFAX: Se tem magistraţii? Vă întreb asta şi în contextul dosarelor de la DNA cu magistraţi. E o presiune?

Mădălina Afrăsinie: Presiunea e exact ca şi independenţa noastră. Dacă tu nu simţi că eşti independent, poate să scrie mama Constituţiei. Dacă eu nu mă simt, nu am cum să acţionez ca un judecător independent. Presiune – la fel, ţine de fiecare persoană în parte.
Dar o asemenea plângere, o asemenea sesizare îţi lasă un gust amar. Mi-aduc aminte când mi-a venit prima clasare cu plângerea – eram în Civil - făcută de un cetăţean căruia îi respinsesem o acţiune. Nu am ştiut despre ce este vorba. Când a mi-a venit rezoluţia şi am citit, mi s-au tăiat pur şi simplu picioarele. Am fi ipocriţi să nu recunoaştem că nu există acel semn de întrebare: „Dacă dau soluţia cutare, există riscul să mă trezesc cu vreo plângere prin care să fiu luat la puricat, să fiu acuzat că aş fi dat soluţia... nu ştiu”. 

MEDIAFAX: Un alt subiect intens discutat săptămâna aceasta este Ordonanţa privind legile justiţiei. Această Ordonsnţă reglează situaţia din sistemul judiciar sau mai mult încurcă?

Mădălina Afrăsinie: Spre deosebire de procurori, noi judecătorii nu putem fi delegat la instanţele ierarhic superioare dacă nu avem cadrul acelei instanţe. Ceea ce fie vorba între noi, naşte oarecum nişte invidii, omeneşte vorbind. Nu cred că poţi să ajungi, ca judecător de judecătorie să te delege dacă s-ar putea direct la Curtea de Apel sau la Înalta Curte, să judeci definitive nişte soluţii, că ai de unde să ştii materia, nu ai judecat în acea materie.

Noi am zis de foarte mult timp că delegările, detaşările pe vertical, în condiţiile în care persoana respectivă nu are grad, nu au ce să caute în sistem. Vrei un sistem profesionist, ia-o de jos şi învaţă toate etapele.

Dacă a bulversat sistemul, habar n-am pentru că bine nu pot să nu mă întreb retoric. Au trecut prin Parlament, a fost analizată de Curtea Constituţională, nu şi-au dat seama atunci că sunt nişte probleme? Bun, şi-au dat seama acuma în ultimul ceas că le-a atras atenţia Comisia de la Veneţia. Comisia de la Veneţia nu a venit să vorbească şi cu noi cei care nu avem niciun fel de implicare în viaţa penală. Noi, civiliştii, însemnând Civil Comercial, Contencios, Dreptul Muncii, Falimente, reprezentăm cam 96-97 la sută din numărul cauzelor din întreaga ţară. Nu au venit să ne întrebe cum vedem noi ceea ce se întâmplă la nivelul sistemului.
Pensionarea la 20 de ani era pe vechea lege 92/1992. Că ieşea lumea la pensie? Nu ştiu.  În secţia pe care o conduc sunt şase oameni care au o vechime cuprinsă între 22-24 de ani, din 39. Din ei doar doi sau trei au zis chiar vor să plece. Eu merg mai departe cu raţionamentul şi întreb oare ei nu s au întrebat de ce noi, în plenitudinea experienţei noastre profesionale vrem să plecăm? Am 43 de ani, peste doi ani fac 20 de ani în magistratură..

Să ies la pensie la 45-46 de ani când într-adevăr e o experienţă de viaţă pe care am acumulat o în profesie de ce vreau să plec? Toată lumea se întreabă că sunt beneficiile pensiei. Nu este adevărat.

MEDIAFAX: De ce vor să plece?

Mădălina Afrăsinie: Din cauza volumului de muncă. Din cauza faptului că au ajuns să facă o producţie la hectar. Totul este pe repede-nainte faptul, că se soluţionează dosare într-o lună, două, trei, şi eu reuşesc să motivez o hotărâre peste un an.

Este fără efect pentru acea parte. Este frustrant parte că primeşte hotărârea peste un an de zile, este frustrant pentru mine, ca judecător, pentru că nu pot să-mi exercit activitatea aşa cum scrie la lege şi cum mi-am imaginat o că ar trebui să mi-o desfăşor eu ca judecător. De ce se ajunge în situaţia asta? Pentru că întotdeauna s-a mers pe specificul poporului roman: o peticim. Schemele sunt subdimensionate - începând de la grefieri continuând cu judecător.
Credeţi-mă, este o profesie extraordinară. Încurajez pe toată lumea să facă profesia asta în ungureşte. E bine să fii judecător, dar nu în Bucureşti şi vorbesc în cunoştinţă de cauză pentru că de atâţia ani numai asta fac şi activitatea mi-am desfăşurat-o în Bucureşti la scurt timp după ce am dat definitivatul.
De aici se pleacă - volumul de activitate. Faptul că nu mai ai timp de tine, nu mai e timp de familie. Sunt oameni care au ajuns din păcate să divorţeze. Sunt copii care cresc singuri pentru că părinţii - mai ales dacă sunt amândoi implicaţi sunt judecător sau procuror - nu au timp de ei. Sănătatea este pusă întotdeauna pe locul doi. De regulă se ajunge la spital atunci când este foarte rău şi când nu mai ai ce să mai faci că s-ar putea să ai alte probleme.
Altfel, nu te duci nu pentru că iresponsabil şi pentru că eşti lipsit de educaţie, ci pentru că nu ai timp şi pentru că te gândeşti că dacă lipseşti într-o zi, un alt coleg va trebui să intre în şedinţa ta de judecată şi nu este corect nici faţă de el care oricum şi el este aglomerat.

Nu ştiu dacă pensionarea la 20 de ani era o explozie pe sistem astfel încât intra sistemul în colaps. Îmi pare rău că spun, dar sistemul este în colaps de foarte mult timp.  Repet, atâta vreme cât nu am oameni, nu am personal de specialitate, nu am spaţii. Sunt motive care mă determină să plec să ies la pensie, pe mine şi pe alţi colegi.
Dacă s-ar îmbunătăţi situaţia din sistem vă garantez că nimeni nu ar pleca din profesie.

Aţi mai întrebat dacă ordonanţa de urgenţă a bulversat.  Ce ne doare pe noi cel mai mult ca Civilişti este acel apel în trei judecători. Recunosc că nu am înţeles de ce trebuia introdus acel complet de trei judecători pentru apel în condiţiile în care completele de divergenţă cel puţin la specializare nu sunt foarte multe, astfel încât să intre un al treilea judecător care să incline balanţa într-un sens sau altul. La momentul la care s-a trecut prin Parlament această modificare mi-este greu să cred că nu au ştiut care este numărul real al judecătorului şi faptul, că practice, nu ai cum să pui în aplicare aşa ceva.

În momentul în care schemele astea subdimensionate nu sunt ocupate, fie că e vorba de judecători fie că e vorba de grefieri, mă întrebam ce să facem. Clonăm? De unde luăm oameni?

MEDIAFAX: Deci este justificată reacţia preşedintelui care a spus că această ordonanţă trebuia bazată pe un studiu de impact?

Mădălina Afrăsinie:  Codurile, când au intrat în vigoare, nu au avut niciun studiu de impact, deşi la acel moment am spus nu avem cum să punem în aplicare. Sau se va pune în aplicare, dar se va greşi foarte mult pentru că nu suntem pregătiţi. Nu avem oameni nu avem bază material, nu avem locurile unde să începem să ne desfăşurăm activitatea exact cum scrie în Codul de Procedură Civilă. Mă raportez aici.
Eu nu mi aduc aminte ca într-o lege privind sistemul judiciar să fie făcut un astfel de studiu de impact.

MEDIAFAX: Dar ar trebui?

Mădălina Afrăsinie: Întotdeauna.  Pentru că tot ceea ce se pune în aplicare loveşte direct oameni. Oamenii nu sunt cifre şi care nu contează doar la ziua alegerilor oameni contează în fiecare zi.

Alba-neagra cu destinele oamenilor îmi lasă un gust amar. Nu aşa ar trebui să procedăm. Volumul de legi, de acte normative care vin de pe o zi pe alta, care se modifică, ne bulversează.

MEDIAFAX: Altă modificare criticată a fost cea privin înfiinţare a Secţiei de anchetare a infracţiunilor din justiţie. Era nevoie de o astfel de secţie? Au fost voci şi pr şi contra înfiinţării unui astfel de organ.

Mădălina Afrăsinie: Date fiind situaţiile care s-au întâmplat la DNA, pentru că înţeleg că de aici a pornit discuţia, numărul de dosare acele situaţii când judecătorii în urma soluţiilor pronunţate au fost anchetaţi şi ştiu că cei de la Oradea cred că tocmai pe acest considerent au fost anchetaţi. Probabil că se impunea o astfel de schimbare. Probabil, nu ştiu care a fost raţiunea pentru care legiuitorul a mers pe această idee. Faptul că s-au introdus criterii de vechime e un plus valoare, pentru că spun într-un fel judecam la 25 de ani şi altfel văd lucrurile acum la 43 de ani.

Mi se părea normal să fie în cadrul Parchetului Înaltei Curţi, cu procurori specializaţi, exact cum sunt secţiile specializate în cadrul Tribunalului. Dar repet legiuitorul a avut raţionamentul său pentru care a mers pe o asemenea.

MEDIAFAX: Cum vedeţi protocoalele secrete – unele au fost declasificate, nu ştim câte mai sunt. Reprezintă un astfel de protocol înţelegere nefirească între servicii şi procuror sau alte instituţii saule putem cataloga drept documente necesare?

Mădălina Afrăsinie: Un protocol încheiat cu privire la metodele de culegere a informaţiilor în ceea ce priveşte DIICOT, crimă organizată, trafic de personae, trafic de droguri, terrorism - da. Pentru că trebuie să stabileşti nişte reguli - cum îl înfiltrezi pe un agent acolo, cum culegi informaţiile. Mijloacele sunt clasificate nicidecum ce pui pe masa judecătorului. Dacă ai pus un document clasificat pe masa judecătorului, iar partea adversă, partea inculpatului nu are acces, deja dreptul la un proces echitabil rămâne un lux teoretic.

În ceea ce priveşte încheierea protocoalelor de instanţe, de Inspecţie, de CSM, de  MJ. Din punctul meu de vedere excede atribuţiilor prevederilor legale, excede logicii juridice, excede bunului simţ.

Un fost profesor de facultate spunea că Legea 90 la sută bun-simţ şi 10 la sută normă. Nu am înţeles acel moment de ce spune lucrul acesta. Văzând şi trăind ceea ce se întâmplă în România. Da, aşa este. Nu aveau ce să caute, au adăugat la lege. Au extins nepermis competenţele Serviciului Român de Informaţii, iar ceea ce ne-a deranjat şi m-a deranjat foarte mult a fost ultimul protocol al SRI cu inspecţia prin care SRI verifica eventualele abateri disciplinare ale judecătorului.

MEDIAFAX: Inspecţia spune că nu a existat un astfel de schimb.

Mădălina Afrăsinie:  Foarte frumos, foarte bine şi nu pun sub semnul întrebării ceea ce spune Inspecţia Judiciară, dar asta nu înseamnă nu mă pot întreba? Oare SRI a făcut astfel de verificări cu privire la mine, pentru că oricum sunt destul de vocală? Ce treabă are SRI cu privire la acţiunile mele disciplinare? Ţine de securitatea statului?
Ce caută el în activitatea noastră să verifice abaterile disciplinare? De ce s-a ajuns la încheierea unor astfel de protocoale? Tot sper şi sper să prind, o declasificare a hotărârilor CSAT, pentru că de acolo s-au rupt foarte multe şi de acolo şi-au conferit drepturi, SRI – să încheie astfel de protocoale.
Securitatea, DSS parcă se numea pe vremea lui Ceauşescu – Departamentul Securităţii Statului – e amator în comparaţie cu ce vedem acum. Cel puţin eu aşa văd. E păcat, pentru că au murit copii în 89 şi se pare că au murit degeaba.

MEDIAFAX: Avem un caz de anulare în instanţă a probelor obţinute pe baza unor protocoale. Credeţi că va fi doar începutul?

Mădălina Afrăsinie: Judecătorul judecă pe baza probelor puse într-un dosar. Rămâne la lumina şi înţelepciunea fiecărui judecător să decidă în consecnţă. Nu ştiu ce vor face colegii judecători. Am citit hotărârea cu pricina. Punctat, aspecte pe care le-am ridicat şi noi de multe ori cu privire la competenţele SRI cu privire la culegerea de informaţii într-un domeniu care nu are treabă cu legea sa de organizare.

MEDIAFAX: Cum vedeţi activitatea din ultima perioadă a Inspecţiei Judiciare? A fost criticată, lăudată. Ca judecător, simţiţi o presiune? Cum interacţionaţi cu inspectorii judecători?

Mădălina Afrăsinie: Aici nu au fost discuţii din partea colegilor care au fost anchetaţi, verificaţi de IJ. Colaborarea a fost potrivit legii. Nu a fost nimic de reproşat, nici noi Inspecţiei, nici Inspecţia nouă. O Inspecţie puternică înseamnă şi un judecător puternic. Inspecţia Judiciară nu vine doar să mă verifice pe mine pe prestanţă sau pe o anumită sesizare. Inspecţia, după o sesizare, verifică şi alte aspect ce ţin de activitata mea ca judecător.

Nu e o formă de presiune, e un organism care trebuie să-şi vadă de treabă, să funcţioneze ca atare.

MEDIAFAX: Cum ar trebui resetat sistemul judiciar? Cine ar trebui s-o facă?

Mădălina Afrăsinie:  Primul pas e plecarea bugetului de la Ministerului Justiţiei. E un of din 2009. Atâta vreme cât eu, ca putere judecătorească, depend de executiv, de mâna unui ministru care face parte din Executiv, e clar că de aici apar marile probleme. ÎCCJ are buget propriu, CSM are buget propriu, Ministerul Public are buget propriu, mi-este greu să cred că judecătorii nu vor fi în stare să-şi adminitreze propriul buget.
Al doilea pas ar fi să ne punem la masa discuţiilor şi să spunem clar problemele din sistem. De ce considerăm noi că sunt schemele subdimensionate, de ce consideră Ministerul că sunt scheme adaptate vremurilor?
În afară de a discuta institutional cu Ministerul Justiţiei şi a încerca să pledeze cauza instanţelor, nu ştiu dacă CSM va putea să facă ceva în plus. Dovadă că în anii de când au început mandatul, un singur judecător a venit să vadă în ce condiţii lucrăm. E vorba de Gabi Baltag.
Ne-am mai dus noi la CSM să explicăm ca volumul este foarte mare, că sistemul nu-ţi permite înregistrarea punctajului aferent dosarelor şi aici apar probleme privind echilibrarea volumelor de activitate. Nu s-a mai întâmplat nimic. Tot se vorbeşte despre normarea muncii.
Haide să nu ne mai minţim, să spunem că totul este bine, dăm sub preş gunoiul şi încercăm să supravieţuim.
Eu am obosit de această supravieţuire de pe o zi pe alta. Faptul că oameni tineri vor să plece din sistem, pentru mine e un semn. În 2009, când am promovat la Secţia Comercială la Tribunalul Bucureşti, era bătaie pe locuri. Cine ajungea la Secţia Comercială era next level, pentru că era o secţie grea cu multe provocări. Suntem în 2018, schema nu este completă şi nu mai vrea nimeni la Tribunalul Bucureşti pentru că volumul este care este.
CSM nu ne-a scos locuri la concurs, deşi avem locuri vacante. Eu nu mă pot raporta – poate sună egoist – la instanţa din raza teritorială a Curţii de Apel care are un număr de dosar mai mic decât al meu. Dacă instanţa are restanţe de o lună, eu am restanţe pe secţie de un an de zile.

Am avut situaţii cu restanţe de un an de zile. Să mă clonez? Nu am cum. Noi nu facem şuruburi, noi lucrăm cu destine. În pixul meu, dacă eu greşesc o soluţie, pot să trimit în faliment o societate comercială care are angajaţi care urmează să fie daţi afară, care au familii, care au rate la bancă. E un cerc vicios din care nu mai ieşim.