Prevederea din Codul de procedură penală supusă examinării de constituţionalitate este art.434 alin.(2) lit.f) care stipulează: „Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie: […] f) soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii.”;
Curtea Constituţională a decis, cu majoritate de voturi, că prevederea este neconstituţională.
Potrivit CCR, prevederea ”încalcă prevederile constituţionale ale art.16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art.21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art.131 referitor la rolul Ministerului Public, întrucât, pe de o parte, creează pentru părţi o vădită inegalitate de tratament prin împiedicarea accesului la justiţie în situaţia soluţionării apelului prin pronunţarea unei hotărâri definitive nelegale în procedura privind recunoaşterea învinuirii, iar, pe de altă parte, lipsesc procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal. Astfel, în cazul în care normele de procedură penală şi/sau de drept penal substanţial – avute în vedere de dispoziţiile art.438 alin.(1) din Codul de procedură penală la reglementarea cazurilor de casare – sunt încălcate, trebuie să se asigure atât părţii interesate, cât şi procurorului posibilitatea de a cere şi obţine restabilirea legalităţii, prin casarea hotărârii definitive nelegale pronunţate în cadrul procedurii privind recunoaşterea învinuirii”.