COMENTARIU Marius Oprea | Domnişoara Moldovan şi prefectul Stoica de la USR-PLUS nu ştiu că nu se stă la coadă de plăcere, ci de nevoie

Adică să nu ni le mai facem, decît o dată pe zi. Parcă îl aud pe Klaus Iohannis, în urmă cu vreo zece luni, cînd ne cerea şi el să mai răbdăm puţin, după ce în 16 martie anul trecut ”s-a băgat” starea de urgenţă. Premierul Cîţu a încercat şi el treaba cu ”luminiţa de la capătul tunelului”, neştiind probabil că, un alt premier, Ciorbea, s-a umplut de luminiţe cu ea.

Sînt foarte sfătoşi, ei, oamenii de la putere. Rescriu cartea ”Tratat asupra cozii”, de Florin Sicoe, apărută la începutul anilor ’90. Închid ce vor, cum vor, după cum îi taie capul şi apoi se miră. Exact cum au făcut înaintaşii lor din guvernul Orban, cînd, cine i-o fi pus, au închis pieţele taman înainte de alegeri. Apoi, cînd şi-au dat seama de gafă, a fost prea tîrziu. Atunci, gafa a fost electorală şi i-a costat. Acum gafa e una de politică de sănătate publică şi o să ne coste pe noi. Degeaba cere tînăra Moldovan, care n-a făcut probabil piaţa în viaţa ei de cîte ori o face un pensionar într-o lună,  ”să ne schimbăm acest mod de a merge zilnic de mai multe ori la magazin”. Habar n-are că oamenii săraci caută ce e mai ieftin, prin mai multe magazine, drămuindu-şi fiecare leuţ din buzunar. Ea mai spune ”că, dacă ne gîndim la alte ţări, magazinele se închid în mod obişnuit, fără pandemie, la ora şapte”. Poate la magazinele de firmă şi fiţe, că pe nicăieri pe unde am fost n-am văzut magazine alimentare închizîndu-se la şapte, în mod normal – într-o altă lume, fără pandemie, în care am trăit cîndva...

Acum, ”tovii” de la conducere au adoptat doctrina Ceauşescu. Numai atunci se închidea totul, odată cu lăsarea serii. Oricum, nu mai era nimic de vînzare, deja la o oră-două de la ieşirea celor din schimbul unu de la serviciu, care luau ce mai rămăsese din ce cumpăraseră dimineaţa norocoşii intraţi la schimbul doi. Acum, motivele închiderii magazinelor nu sînt lipsa mărfurilor, ci prezenţa oamenilor. Ca şi atunci, şi acum această prezenţă deranjează. Atunci, ca şi acum oamenii se buluceau în magazine pentru că aveau un timp scurt la dispoziţie, pentru a-şi cumpăra ce puteau găsi. Nimeni nu se duce să caşte gura, în înghesuială. E lucru ştiut, de oricare a stat în viaţa lui la o coadă. Nu e ştiut de tînăra Moldovan de la USR, care acum exclamă ”Ce ne sperie este aglomeraţia şi mobilitatea excesivă a oamenilor!”

Nu ştie nici tînărul prefect Alin Stoica de la PLUS, care-i sfătuieşte pe cei care ies de la serviciu şi nu mai prind deschis să mai aibă ”puţintică răbdare”: ”Dacă este ora 20:00 şi nu mai am pîine, aştept pînă mîine dimineaţă, cînd se deschid magazinele". Da, dacă mîine n-ar trebui din nou să mă scol la 6 şi să plec la serviciu, pînă pe după-amiază, la 3-4, i-ar răspunde mulţi.

Aberaţia care a creat supraaglomerările din magazine la orele cînd oamenii ies de la serviciu s-a produs în urma unei măsuri iniţiate de oameni total desprinşi de realităţile cotidianului românesc. Cu alte cuvinte, habar n-au pe ce lume trăiesc, ce lume guvernează, ce habitudini are aceasta, ca să nu mai vorbesc că n-au mai făcut ei cu mînuţa lor o tîrguială, de cînd sînt pe la guvern sau prin alte funcţii – nu că şi-ar fi zdrobit spinarea cu asta şi înainte, la cum arată. În loc să recunoască ”am greşit, gata cu prostia asta”, o ţin gaia-maţu, pîmă cînd o să ne trezim la o rată de 10.000 de îmbolnăviri, ca anul trecut, cu toate interdicţiile stabilite şi respectate: pentru că îmbolnăvirile masive se vor produce exact în îmbulzelile din magazine.

Oricîtă distanţă s-ar păstra, aflueţa oamenilor în acelaşi spaţiu este constat mare, vin 2-3 infectaţi care se plimbă prin acel spaţiu închis şi-şi lasă viruşii prin aer pentru următorii şi tot aşa, mai departe. Nu a existat, de cînd în Evul Mediu erau chemaţi oamenii la procesiuni ca să scape de ciumă, o măsură mai prostească decît asta, care închide magazinele la asememea ore, silind cumpărătorii să se înghesuie în ele, în spaţiul orar strîmt dintre serviciu şi momentul în care se pune zăvorul pe pîine. Care-ţi trebuie azi, că n-ai, şi nu mîine, cînd ai tot atîta timp să o cumperi. Adică mai deloc, ca şi azi.

Guvernanţii noştri nu sînt doar lipsiţi de experienţă. Nu au nici măcar o minimă experienţă de viaţă. O sclipire de bun simţ. Dimpotrivă: sînt aroganţi, că proşti nu sînt. Ar fi simpatici dacă ar fi aşa, dar din nefericire nu sînt proşti. Lor pur şi simplu nu le pasă. Pentru ei, sîntem nişte cobai, pe care mai încearcă cîte-o restricţie, parcă ar vrea să vadă cît de mare e gradul de suportabilitate al românului. Să n-ajungă să-l simtă...