FOCUS Cum priveşte România un tânâr în care s-au investit mii de euro şi care stă "pe tuşă" - FOTO

Poveste de succes sau doar frumoasă aventură a tinereţii? Cristi zâmbeşte cu subînţeles. Cam aşa ar putea fi etichetată experienţa de viaţă a unuia dintre puţinii tineri români atinşi de magie, Cristinel Stoica Popa, care la numai 28 de ani, după ce a absolvit cu onoruri Ştiinţe Politice la Stanford şi Harvard, s-a specializat în economie, ştiinţe administrative şi politici publice euroasiatice şi în Rusia, dar s-a întors acasă pentru a schimba lumea.

Povestea lui Cristinel Stoica Popa este încă o dovadă că România a ridicat la rang de fenomen obiceiul de a exporta materie cenuşie şi de a o respinge atunci când aceasta se întoarce în semn de patriotism de bună factură.

Cristinel s-a întors acasă, unde a înfiinţat un ONG pentru sprijinirea voluntariatului, s-a înscris la doctorat la istorie în Galaţi, predă ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi administraţie, însă a acumulat multe frustrări şi resimte traiul de acasă ca pe o luptă continuă, o luptă pe care este nevoit să o ducă tocmai cu ai săi. Având expertiză în domeniul administraţiei publice, tânărul demonstrează zicala "peştele de la cap se strică".

"După Corpul Diplomatic, administraţia dintr-o ţară este, probabil, cea mai importantă oglindă a ţării şi lupa prin care poţi înţelege societatea. Atunci când vii din afară, felul în care interacţionezi cu administraţia te obligă în mod inconştient să evaluezi ţara pe baza acelei interacţiuni. Din păcate, administraţia din România nu face impresie bună. Dacă e să compar administraţia românească cu aceea din ţările în care am studiat sau muncit, contrastul este evident. Puţine dintre cele mai bine douăzeci de ţări pe cinci continente în care am fost au o administraţie mai ineficientă decît România", a spus Cristinel Stoica Popa, pentru MEDIAFAX.

Citeşte şi: #ÎncepeŞcoala. Curricula şcolară românească, în pas cu trecutul

Statele Unite ale Americii au investit în Cristinel peste jumătate de milion de dolari, în burse de studii, cercetări şi expertize, iar când el a preferat să se întoarcă acasă, să pună în practică tot ceea ce a învăţat peste mări şi ţări, a fost primit cu indiferenţă chiar de ai lui. A simţit o opoziţie vădită în special din partea administraţiei publice.

Se întoarce în străinătate, să lanseze o marcă de îmbrăcăminte în America Latină: "The Popas"

"Pe lângă incompetenţă, din punctul meu de vedere, lipsa de abilităţi în relaţia cu publicul este a doua cea mai mare problemă a sistemului administrativ românesc. În Vest, în mediul privat, se aplică zicala «clientul nostru, stăpânul nostru», iar acest lucru se aplică mai ales în administraţie. La noi, când vine vorba despre administraţie, cel mai potrivit motto, din perspectiva funcţionarului, este «cetăţeanul, sclavul nostru»", spune Stoica.

Născut în februarie 1988 într-un sat din judeţul Brăila, Lacu Sărat, Cristinel Stoica a absolvit cu 10 cel mai bun liceu din Brăila, ”Gheorghe Munteanu Murgoci”, iar în 2005 – 2006 a plecat la universitate în USA, la Standford, după care a urmat masteratul în Harvard, în relaţii internaţionale, administraţie, management de proiect şi politici publice. A câştigat mai multe burse, în Mexic, China, Honduras, Chille. A urmat cercetări în politică euroasiatică şi în Rusia, a condus lucrări de studiu în domenii dintre cele mai pitoreşti ale ştiinţelor politice, a primit atestat ca scafandru şi a obţinut titluri de karateka în arte marţiale tradiţionale.

În Honduras a cunoscut-o pe Sarah, o tânără de vârsta sa, alături de care vrea să îmbătrânească frumos. Acum, alături de ea, fiindcă România i-a pus numeroase piedici, Cristinel vrea să se întoarcă în străinătate, să lanseze marca de îmbrăcăminte ce-i poartă numele: "The Popas". Din culisele evenimentului: designer principal al brandului va fi chiar aleasa inimii sale, Sarah, fata cu ochii de culoarea castanei coapte alături de care vrea să cucerească America Latină.

Citeşte şi: Asociaţiile de magistraţi cer Avocatului Poporului să sesizeze CCR privind ordonanţa salarizării

”Am venit în România pentru că vreau să fac ceva acasă, sunt preşedintele Euroteens, ONG pentru voluntari, am început să accesez fonduri, dar experienţele de aici mi-au demonstrat că ar fi mai bine să mă orientez spre America Latină, unde lansăm în curând o marcă de haine. La noi, în România, mai sunt multe lucruri de făcut. Cel mai acut am resimţit lipsa de pregătire a personalului din administraţie. Uneori, funcţionarii par că au aterizat de pe altă galaxie. De câte ori nu ne-am dat seama că ei nu ştiu legile pe care le aplică?! Nu sunt pregătiţi pentru funcţiile pe care le deţin, grav este că ei nici nu sunt interesaţi de asta, cetăţenii fiind singurii care plătesc preţul incompetenţei lor", spune Cristinel Stoica Popa.

Tânărul are experienţa de-a fi cerut viză de şedere în România pentru Sarah, motiv pentru care a cunoscut toate formele birocratice ale autorităţii centrale din România.

"Dacă ai adus alte acte, este problema ta, chiar dacă ei ţi-au explicat greşit. Alteori, funcţionarii îţi spun lucruri contradictorii. Mai nou, ţi se spune să consulţi website-ul, dar acesta nu conţine informaţiile de care ai nevoie, are legi vechi, e cu erori sau nu e actualizat. Dacă adresezi întrebări, ţi se spune simplu: nu am avut timp să actualizăm site-ul. Mai nou, scuza principală, după introducerea sistemelor online, este că nu funcţionează sistemul. Acum, sistemele online sunt de vină pentru neactualizarea datelor, greşirea numelor persoanelor, a informaţiilor. Sunt probleme care nu pot fi atribuite decât persoanelor şi care – curios – cad în cârca sistemelor", a mai spus Cristinel Stoica Popa.

Brăileanului i se pare trist, extrem de trist faptul că viteza cu care se schimbă lucrurile în bine în tot ce ţine de administraţie în România este egală cu zero.

"În 2007, când am plecat în SUA la studii, mulţi îmi spuneau că, în patru ani, până la finele facultăţii, lucrurile se vor schimba, că România va fi altă ţară. După facultate, am făcuit două masterate în SUA, dar, din păcate, în 2015, când m-am întors am găsit aceeaşi ţară, cu aceleaşi probleme, poate chiar mai mari. Pe cât de greu mi-a fost să-mi fac în 2006 un ONG, pe atât de greu mi-a fost să-mi deschid un SRL în 2015", a remarcat interlocutorul.