FOTO Copii din 7 centre de plasament din Timiş, ajutaţi de voluntari la lecţii, pentru a “Ajunge Mari”

Majoritatea voluntarilor s-au înscris, la începutul acestui an, în programul “Ajungem Mari”, iniţiat de către Asociaţia Lindenfeld la nivel naţional, prin care este susţinută educaţia copiilor din centre de plasament şi medii defavorizate.

“Trei…şase”, şopteşte Maria, înscrisă în clasa a II-a, uitându-se la degete. “Nouă?”, spune ezitant. Fetiţa stă la o masă lungă, alături de alţi câţiva copii de vârste apropiate. Ţine un creion în mână şi încearcă să rezolve tema la Matematică. Are şi un sprijin, o femeie care vine cel puţin două ore pe săptămână pentru a-i ajuta pe micuţi la teme. Matematica, Limba Română sau Limba Engleză le dau cele mai mari bătăi de cap.

“Doi ori doi?”, îl întreabă femeia venită să facă voluntariat pe un băieţel. ”Patru”, strigă Andrei, dintr-un colţ al încăperii. Imediat, este atenţionat că nu el este cel întrebat. “Doi ori trei?”, este întrebat băieţelul din nou de cea care îl ajută la lecţii. “Doi ori trei îi şase”, spune mândru Andrei, dar în şoaptă, să nu fie auzit. Tot în şoaptă continuă să repete tabla înmulţirii cu doi, pe care a învăţat-o recent.

În clubul de zi al centrului de plasament “Fraţii lui Onisim” din Timişoara, în care locuiesc 23 de copii cu poveşti triste, majoritatea abandonaţi de părinţi, este mereu agitaţie. Cei mici, care nu merg la şcoală, se joacă, se uită la desene animate, cântă sau desenează, iar cei mai mari sunt, rând pe rând, ajutaţi să-şi facă temele şi sunt pregătiţi pentru teste de către cinci voluntari.

Printre ei se numără şi Andreea Fejer, angajată ca farmacistă, care este coordonatorul voluntarilor din acest centru. 31 la număr, din această primăvară. Tânăra din Timişoara povesteşte că a început să facă voluntariat cu copiii în urmă cu un an. “Am aflat de pe Facebook de programul Ajungem Mari şi m-am înscris, am participat la training şi am ales acest centru pentru că se află la şapte minute de mers pe jos de casă. Îmi sunt foarte dragi toţi copiii din centru, pot să spun că i-am împrumutat într-un fel, eu neavând copii”, spune Andreea, care reuşeşte, în unele săptămâni, să-i viziteze în fiecare zi pe micuţi.

De obicei, copiii sunt ajutaţi la teme, dar voluntarii participă cu ei şi la activităţi recreative. Astfel, sunt scoşi în parc, unde-şi fac lecţiile şi se joacă. De asemenea, merg la teatru, balet, film sau concerte. Totul cu scopul de a-i scoate pe micuţi din rutina zilnică.

“Toţi copiii au probleme cu şcoala”

Cristina este un alt voluntar al centrului de plasament “Fraţii lui Onisim”, care reuşeşte să-i înveselească pe toţi copiii prin felul ei de-a fi şi prin dragostea pe care le-o arată. Ionela are 12 ani şi este foarte ataşată de tânăra voluntară. Este înscrisă în clasa a V-a, iar şcoala merge “aşa şi aşa”. Nu-i place la şcoală şi spune, râzând, că cel mai mult îndrăgeşte “sportul şi pauzele”. Vineri are test la Matematică, iar Cristina face câteva exerciţii cu ea, timp de o oră, în speranţa că va reuşi să ia o notă destul de mare. “Şi eu vin la centru să fac voluntariat de aproximativ un an, după ce am văzut pe Facebook un anunţ, se spunea că se caută voluntari. Mă bucur că pot să le dau o mână de ajutor şi vin de câte ori pot”, ne spune Cristina.

Tânăra a luat-o acasă, de Paşti, pe Ionela, şi şi-ar fi dorit să facă acest lucru şi pentru Cristi, doar că este prea mic. Cristi, de altfel cel mai mic beneficiar al centrului, are doar cinci ani. Stă întins pe covorul din clubul de zi al centrului. Desenează cu un creion, pe un caiet de matematică, maşinuţe şi bărci de curse. Povesteşte, în timp ce se concentrează să deseneze roţile unei maşini, că merge la grădiniţă, unde “mă joc, mânc şi dorm”.

În centrul “Fraţii lui Onisim” sunt găzduiţi 23 de copii, cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani. Majoritatea ajung aici după ce au fost scoşi din familii în regim de urgenţă. De aceşti micuţi au grijă două familii, care la rândul lor au copii. Astfel, sprijinul oferit de voluntari este foarte util, mai ales că “toţi au probleme cu şcoala, toţi sunt în urmă cu şcoala, nu au note foarte bune. Sunt copii care ar trebui să fie în clase mai mari”, ne spune Andreea Fejer.

“Ne dorim să se simtă ca nişte copii normali”

Naomi Iubas este coordonatorul pe Timiş al programului “Ajungem Mari”, care a început în judeţ în urmă cu doi ani. Dacă la început erau 70 de voluntari, care îi ajutau la teme pe copii din patru centre de plasament, acum numărul lor a ajuns la 180. Aceştia sunt împărţiţi la şase centre de plasament şi de zi din Timişoara şi în centrul de plasament din Recaş.

”În această primăvară am început anul trei al programului, în judeţul Timiş. Înainte de a merge în centre, voluntarii urmează un training care durează opt ore, atunci află cum ar trebui să se comporte cu copiii, învaţă diferite jocuri. Noi căutăm voluntari dedicaţi, pentru că acest program este unul educaţional, ne propunem să-i ajutăm pe copii la teme, dar şi să descoperim talente. De aceea, mergem cu ei, când se poate, la înot, dans, muzică, cam ce le place. Ceea ce ne dorim noi este să-i facem să se simtă ca nişte copii normali”, spune Naomi Iubas.

Coordonatorul pe Timiş al programului “Ajungem Mari” afirmă că micuţii din centrele de plasament stau prost cu şcoala, iar “majoritatea sunt în urmă şi cu doi, trei sau patru ani. Am găsit copii înscrişi în clasa I sau a II-a care nu ştiau să scrie literele, să citească, nu ştiau cât face unu plus unu. Acum vedem o evoluţie la aceşti copii. Avem voluntari de toate vârstele şi din toate domeniile de activitate: farmacişti, profesori, pensionari, psihologi, studenţi, liceeni. Cel mai în vârstă voluntar este pensionar, are 60 de ani”.

Voluntarii “Ajungem Mari” îi ajută să facă pasul către viaţa independentă şi pe mai mulţi tineri dintr-un centru din Timişoara în care sunt pregătiţi pentru integrarea familială şi profesională. În acest centru pot locui tineri care au crescut în centre de plasament, au cel mult 27 de ani şi încă mai studiază. “Noi îi ajutăm să-şi găsească un apartament, să ştie să se descurce, să-şi gătească, să-şi administreze eficient banii”, detaliază Naomi Iubas.

În perioada următoare, voluntarii din Timişoara şi-au propus să realizeze o bibliotecă cu cărţi pentru copii în centrul “Fraţii lui Onisim”, astfel că mai multe cutii vor fi amplasate în diferite librării din oraş, iar oamenii cu suflet mare pot dona o carte. De asemenea, micuţii din centrele de plasament merg cu voluntarii în tabere la munte sau la film, atunci când reuşesc să strângă fondurile necesare. De cele mai multe ori, banii sunt adunaţi după ce mărţişoare, beţe de Moş Nicolae sau diferite obiecte realizate de micuţi sunt scoase la vânzare.

Programul educaţional “Ajungem Mari” este desfăşurat la nivel naţional de către Asociaţia Lindenfeld, un ONG care are ca obiectiv facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la domenii cheie ale societăţii.

”Ajungem Mari” este cel mai important program al asociaţiei, care susţine educaţia copiilor din centre de plasament şi medii defavorizate. Programul a demarat în Bucureşti, în vara anului 2014, iar acum se desfăşoară în 25 de judeţe din ţară. În total, sunt implicaţi peste 1.000 de voluntari care ajută mii de copii să ajungă mari.

Citeşte şi: Ce capcane întind site-urile care oferă servicii turistice. La ce trebuie să fie atenţi utilizatorii

Citeşte şi: FOTO O persoană a murit şi alte patru au fost rănite, în urma unui accident, în Sibiu

Citeşte şi: Trafic întrerupt pe DN1, în zona Săftica, după ce o maşină a acroşat un biciclist