FOTO Un tânăr luptător anticomunist, deshumat la Botoşani ca să stabilească cum a murit. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului cercetează o posibilă otrăvire de către Securitate

Tânărul a decedat în urma unei grave afecţiuni medicale, despre care se presupune că a fost cauzată de anumite proceduri la care a fost supus în timpul anchetelor de la Securitate.

Iulian Mugur Călinescu s-a născut în Botoşani la 28 mai 1965, fiind singurul copil al lui Mihai Călinescu şi Rodicăi Uncescu. După divorţul părinţilor, intervenit în 1975, băiatul a rămas în custodia mamei, tatăl recăsătorindu-se ulterior. A parcurs ciclul primar şi gimnazial la Şcoala generală nr. 7 din Botoşani pe care a absolvit-o în 1979, iar cursurile liceale le-a urmat la două unităţi de învăţământ din acelaşi oraş. Clasele IX-X, care atunci reprezentau treapta I a învăţământului mediu, le-a făcut la Liceul Mihai Eminescu în perioada 1979-1981. Examenul pentru treapta a II-a l-a susţinut la Liceul August Treboniu Laurian unde a urmat clasele XI-XII, absolvirea şcolii având loc în vara lui 1983.

"Înăsprirea regimului autoritar în România, deteriorarea situaţiei economice şi scăderea nivelului de trai al populaţiei după 1980 a dus la reapariţia unor forme de împotrivire faţă de regimul comunist. (....) Un asemenea caz a fost şi cel al elevului de liceu de atunci Iulian Mugur Călinescu, care a încercat să se împotrivească prin metode şi mijloace modeste dictaturii ceauşiste. Acesta şi-a propus să ia atitudine şi să protesteze faţă de abuzurile şi nedreptăţile regimului prin scrierea de lozinci anticomuniste pe zidurile unor clădiri şi pe panouri de gard, sperând că astfel va trezi conştiinţa şi altor concetăţeni pentru a-i determina să ia atitudine împotriva regimului. Înscrisurile sale erau de genul: „Vrem sindicate libere”, „Vrem libertatea cuvântului“, „Jos Ceauşescu!“, „Vrem hrană, Vrem respectarea tuturor drepturilor, Vrem libertate”, „Ne-am săturat de stat la cozi imense, Nu mai putem accepta mizeriile şi nedreptăţile din ţara asta”, „Vrem democraţie”, „Vrem dreptate şi libertate” şi altele. Toate aceste texte au fost scrise cu cretă şi cu litere majuscule, fiind executate numai după lăsarea întunericului când nu mai era circulaţie pe străzile oraşului. Prima inscripţie a fost realizată în seara târzie a zilei de 12 septembrie 1981 pe zidul clădirii Comitetului Judeţean al PCR, fiind descoperită de autorităţi a doua zi. În noaptea următoare au fost scrise alte texte pe trei panouri de tablă ale gardului ce împrejmuia şantierul de construcţie al Casei de Cultură a oraşului.

După apariţia primei inscripţii, organele de Securitate şi Miliţie din Botoşani au intrat imediat în alertă. În scurt timp au fost luate o serie de măsuri informativ-operative care să conducă la identificarea autorului sau autorilor înscrisurilor ostile regimului. Acţiunea operativă a Securităţii s-a organizat şi desfăşurat sub denumirea de Cazul Panoul. Elevul Mugur Călinescu a continuat să iasă seara târziu din locuinţă şi să scrie alte texte provocatoare în diferite locuri din zona centrală a oraşului. În noaptea de 17/18 octombrie 1981, la ora 00,50, a fost surprins în flagrant de două cadre de securitate aflate în postul de pândă de la Oficiul Judeţean de Calcul, unul din cele câteva astfel de posturi fixe organizate atunci în oraş pentru urmărirea, surprinderea şi arestarea făptaşului. Imediat elevul a fost reţinut şi transportat la sediul Securităţii din Botoşani, unde a fost supus unei anchete vreme de mai multe zile. Acesta se afla atunci la începutul clasei a XI-a de liceu, dar în acea perioadă cursurile şcolare încă nu începuseră deoarece toţi elevii se aflau în practică agricolă la culesul recoltei de toamnă", se arată într-un comunicat de presă al ICCMER, remis MEDAFAX.

În 18 octombrie s-a ordonat luarea în lucru a persoanei prin întocmirea unui Dosar de urmărire informativă privind „Elevul”, acesta fiind numele conspirativ stabilit atunci pentru Mugur Călinescu. Acest dosar a fost deschis în ziua de 21 octombrie, fiind înregistrat cu nr. 738. Scopul principal al acţiunii a fost aprofundarea informaţiilor obţinute despre făptuitor precum şi a cauzelor care l-au determinat să întreprindă asemenea acţiuni sau a persoanelor ce l-au influenţat sau eventual au avut cunoştinţă de aceste fapte. Din informaţiile cuprinse în dosar reiese că în perioada 12 septembrie-18 octombrie 1981, Mugur Călinescu a efectuat un număr de 24 de acţiuni în care a reuşit să scrie diferite texte cu conţinut provocator la adresa regimului şi a stărilor de lucruri existente atunci în societatea românească.

"Ancheta Securităţii s-a răsfrânt asupra părinţilor, rudelor apropiate, precum şi a unor prieteni şi colegi de şcoală, dar în care au fost implicate şi alte persoane. La sfârşitul lunii noiembrie cazul a fost pus în discuţia colectivului de cadre didactice de la Liceul A. T. Laurian, la şedinţă participând ca invitaţi inspectorul general judeţean pentru învăţământ, conducători locali ai partidului şi UTC-ului precum şi doi reprezentanţi ai organelor de Securitate. În luările de cuvânt, faptele acestuia au fost condamnate, fiind considerate drept un act mîrşav care a lovit interesele poporului român, pactizând cu duşmanii şi trădătorii ţării. Ulterior, lui Mugur Călinescu i s-a întocmit un dosar pentru a fi trimis la şcoala de corecţie, însă după multe şi stăruitoare intervenţii făcute de mama sa pe la diferite persoane cu funcţii de răspundere pe linie de partid şi de stat, a reuşit să obţină ca fiul său să nu fie trimis într-o astfel de instituţie de reeducare. După câteva zile de anchetă în care au fost interogate mai multe persoane din familia şi anturajul lui Mugur Călinescu, perioadă în care el a trebuit să-şi motiveze în mai multe declaraţii scrise faptele săvârşite şi determinările lor, acesta a fost lăsat să-şi continue activitatea şcolară. Ameninţările însă se ţineau lanţ la adresa mamei şi a băiatului, familia fiind ţinută sub o strictă supraveghere prin filaje, informatori şi prin convorbirile telefonice care erau înregistrate după ce în locuinţă a fost instalată tehnică de ascultare. Mugur Călinescu a continuat însă să fie convocat periodic şi în anul următor la sediul Securităţii din Botoşani de unde întotdeauna revenea acasă total schimbat, indispus şi abătut, refuzând să vorbească despre tratamentul la care era supus acolo. Rar şi cu mare greutate îi mărturisea câteodată mamei sale că era pus să stea timp de câteva ore în faţa unei lămpi aprinse şi că de fiecare dată era servit cu o ceaşcă de cafea, fiind îndemnat şi obligat să o bea deşi nu era un consumator al unei astfel de băuturi. După fiecare convocare se plângea mamei că nu se simte bine şi că avea dureri acute de cap. Aceste fapte sunt susţinute în primul rând de mărturiile făcute de Rodica Uncescu de-a lungul anilor, afirmaţiile sale fiind consemnate în convorbiri înregistrate, precum şi în interviuri de presă care au fost publicate în decursul timpului. De asemenea, Mugur Călinescu s-a confesat în acea perioadă şi unor prieteni apropiaţi despre regimul la care era supus în timpul convocărilor de la Securitate, unele din respectivele persoane făcând publice aceste mărturii", potrivit sursei citate.

În vara anului 1983, tânărul termină liceul cu rezultate bune şi se înscrie pentru a susţine examenul de admitere la Facultatea de Studii Economice a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, însă Securitatea ar fi împiedicat acest lucru. Călinescu a „căzut“ cu câteva sutimi după ultimul intrat, acelaşi lucru repetându-se şi în anul următor, când a încercat din nou, în condiţiile în care starea sa de sănătate era deja precară.

Între timp, în toamna anului 1983, a primit ordin de încorporare pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu, fiind chemat pentru efectuarea unei vizite medicale. Comisia de examinare l-a găsit inapt pentru serviciul militar, fiind trimis la Spitalul Militar din Iaşi unde a fost internat. După o săptămână de investigaţii a fost transferat la Spitalul Judeţean Sf. Spiridon, unde i s-a confirmat diagnosticul de leucemie, ulterior acesta fiind asociat cu ciroză hepatică şi icter mecanic.

"Din mărturiile mamei sale reiese că Mugur nu a fost un copil bolnăvicios, avea o constituţie atletică, fiind crescut şi îngrijit cu o dragoste chiar exagerată, suferind doar de o bronşită astmatică în formă alergică ce se manifesta rar şi doar în anumite condiţii de timp. Vestea bolii a căzut ca un trăsnet pentru familie. Se ştie că între 1983-1985 a stat prin spitale lungi perioade de timp, fiind internat la Iaşi, Bucureşti şi Timişoara. Cu toate tratamentele administrate, starea de sănătate a tânărului se degrada cu repeziciune, consecinţele pentru viaţa sa fiind deja presupuse. Mugur Călinescu moare în ziua de 13 februarie 1985 în spitalul din Iaşi, când nu împlinise încă 20 de ani. Ultimele cuvinte ce le-a spus mamei sale înaintea morţii, au fost: „Mamă, ce călăi de oameni pot fi”. A fost înhumat la data de 5 martie într-un mormânt situat în Cimitirul Pacea din Botoşani. Pe baza contextului, a evoluţiei şi particularităţilor specifice acestui caz, la care se adaugă unele mărturii, există suspiciunea că moartea lui Mugur Călinescu a putut fi provocată de tratamentul ce i s-a aplicat la Securitate. Conform părerii specialiştilor în domeniu, există posibilitatea ca o persoană să poată fi iradiată şi prin ingestia unor cantităţi de substanţe care se pun de obicei în băuturi. Izotopii radioactivi se fixează în ţesuturile organismului, reacţionând în timp cu efect negativ asupra stării de sănătate a persoanei contaminate, putând provoca boli grave care duc la moarte, leucemia fiind una dintre acestea", arată IICCMER.

Citeşte şi: Percheziţii în Bucureşti şi Călăraşi într-un dosar de proxenetism

Citeşte şi: FOTO Aradul, invadat de marionete, în cadrul Festivalului Internaţional de Animaţie