InSecuritate/ Cezar Gheorghe, analist, expert şi consultant pentru comerţul cu cereale: Ne trebuie un pact la nivel naţional pentru agricultură, care să fie respectat de toate guvernele

Cezar Gheorghe spune că în acest moment comerţul cu cereale este controlat de Rusia, care şi-a creat rute altenative de export, în Asia şi Africa. În opinia sa, există o criză a cerealelor şi una alimentară, aceasta din urmă fiind construită în timp.

Cezar Gheorghe mai spune că România are potenţial pentru a-şi dezvolta agricultura, susţinând ideea încheierii unui pact naţional pe agricultură pe cel puţin 15-20 de ani, care să fie respectat de toate guvernele care se perindă la putere.

De asemenea, Cezar Gheorghe insistă pe crearea unui sistem modern de irigaţii, necesitatea asocierii între fermieri şi stimularea investiţiilor în procesarea produselor agricole astfel încât România să nu mai exporte majoritatea materie primă brută.

 

Prezentăm principalele declaraţii ale analistului, expertului şi consultantului pentru comerţul cu cereale, Cezar Gheorghe, sâmbătă seara la emisiunea InSecuritate, de la Aleph News:

 

Cezar Gheorghe: Este un eufemism oarecum să spunem că va pleca primul vapor, pentru că acolo trebuie construit un convoi efectiv, la care se vor ataşa nave ruseşti, nave turceşti pentru escortă şi încă o naţiune, care nu a fost dată încă publicităţii, va gestiona această situaţie pe lângă navele ruseşti şi cele turceşti. Este o operaţiune logistică foarte grea să scoţi convoi de nave din cele trei porturi asociate pentru că ele trebuie să se alinieze, trebuie deminată zona întâi... deci n-aş fi atât de optimist săptămâna aceasta cu primele nave plecate din porturile ucrainene.

 

 

Cezar Gheorghe: În Mariopol sunt nave, în Berdeansk, în Nikolaev sunt nave. În total sunt, să nu exagerăm, 75-80 de nave, însă pot spune cu apetenţă pentru adevăr, că marfa este în acele nave din 24 februarie, cel puţin. Haideţi să ne gândim că au trecut atâtea luni... în acele hambare de oţel a fost condens, marfa a prins umezeală, iar apoi, pe timpul verii, marfa efectiv s-a copt. Deci vorbim de o calitate oarecum depreciată. Fireşte nu este frumos să spunem, dar dacă marfa e să plece, ajunge undeva în Africa, fără îndoială. Dar marfa nu mai are calitatea de la început. Vorbim în primul rând despre grâu, porumb şi ulei de floarea soarelui. I-a prins pe ucraineni cu circa 360 -380.000 de tone stocate în Nikolaev.

 

Cezar Gheorghe: Este, într-adevăr, o criză a cerealelor pentru că dacă asociem producţiile şi nivelul de export ucrainean cu producţia şi exportul rusesc şi la care adăugăm nivelul de export din Kazahstan, ajungem la o pondere în comerţul global de grâu de aproape 46-48%. Cu alte cuvinte, din cele 200 milioane de tone de grâu, tranzacţionate anual la nivel global, regăsim în jurul a 80-86 milioane de tone. Deci, este conturată foarte bine o criză. Însă, câteva amendamente. Primul amendament pe care l-aş aduce în discuţie şi vorbim din punct de vedere geopolitic este o greşeală majoră în a considera că lumea este formată doar din UE şi America de Nord.

 

Lumea este formată şi din Africa, şi din Asia şi din alte colţuri ale lumii, iar Rusia efectiv  nu face altceva decât să-şi consolideze o poziţie dominantă şi această dominaţie să ştiţi că nu a început astăzi, nu a început pe 24 februarie, ci mai precis cu aproape un an şi jumătate în urmă când a introdus acea taxă de export. Efectiv au ridicat preţul pieţei şi acum vedem efectele pentru că Rusia nu face altceva decât să-şi creeze canalele vânzare a mărfurilor prin spatele sancţiunilor şi efectiv curge grâul rusesc către Iran, Pakistan, India, Bangladesh. Mai nou, dl. Lavrov a fost în turneu şi prima oprire a fost în Egipt, fireşte, apoi continuă cu Uganda, Etiopia, Congo. Ca să vedem ce coincidenţă teribilă, exact ţările despre care i se cerea Indiei să le suplinească cu grâu. Deci Rusia joacă exact ca la şah, cu două mutări înainte, în permanenţă.

 

 

Cezar Gheorghe: Înainte de război, Ucraina era cel mai mare vânzător de ulei de floarea soarelui brut din lume, cu o producţie de 7 milioane de tone pe an. Ei aprovizionau cam cu 2,2 milioane de tone UE, 2 milioane de tone plecau în India, iar restul către diverse destinaţii. Dacă vorbim de porumb, era rezervorul principal de originare al Chinei, al UE, pentru că Peninsula Iberică cere această marfă, iar cu grâu, Ucraina avea o pondere destul de însemnată pentru că ei în 2021 au avut o recoltă superbă de 33 milioane tone, iar cota de export era notată la 25 milioane de tone, faţă de Rusia care avea o cotă de export de 35-37milioane de tone.(...) Putem spune că Rusia controlează piaţa grâului în acest moment. Toată zona de sud-est, unde este zona de conflict astăzi este zona cea mai fertilă a Ucrainei în ceea ce priveşte grâul. Rusia controlează acea zonă. De aceea nu vedem atât de mult grâu venind pe fluxul ucrainean către portul Constanţa, ci doar porumb.

 

 

Cezar Gheorghe: Fermierul ucrainean nu are chiar aşa acces la piaţă. Şi acolo există nişte grupuri de interese şi de ce să nu le numim foarte deschis, există aşa-numiţii oligarhi ucraineni care efectiv controlează aceste fluxuri de marfă. De aceea vedem presiunea pe frontierele noastre, cu discount-uri foarte mari de preţ. Astăzi o tonă de grâu în Ucraina, dacă vrei să o cumperi din fermă, poţi plăti 100-110 dolari pe tonă. Costul logistic, până în România, să zicem în centrul ţării, pe autocamioane este în jur de 135 dolari pe tonă. Cu alte cuvinte, iată cum încep fluxurile să iasă. Şi am mai citit o ştire cum că guvernul ucrainean doreşte ca prin cele trei porturi, unde terminalele sunt deţinute de marii comercianţi, să poată trimite şi companiile ucrainene marfă către exterior.

 

Cezar Gheorghe: Rusia are efectiv interesul de a capitaliza cât mai multe avantaje în Orientul Mijlociu, în Asia şi în Africa. Ei au creat deja nişte culoare de distribuţie prin spate, cum se spune, prin Kazahstan, unde şi-au înregistrat companii şi flote întregi de camioane şi alte active cu care mişcă marfa în jos către Pakistan, care are nevoie de 3 milioane de tone de grâu în acest sezon pentru că au avut parte de o căldură cumplită, India, de asemenea, a suferit din cauza unor temperaturi de peste 62 de grade la soare, iar  recolta lor de grâu s-a depreciat cu circa 12 milioane de tone, ajungând la 99 milioane de tone şi, ca să înţelegem parametrarea asta rusească, brusc, India s-a apucat să se declare mare exportator de grâu. De unde şi până unde, când India, în mod normal, exporta un maxim de 7,5 milioane de tone?

 

 

Cezar Gheorghe: România a picat în această conjunctură fără voia ei şi, România, din păcate, nu-şi înţelege rolul. Pentru că România trebuie să înţeleagă un lucru ferm şi clar de la început. Este singurul loc din bazinul Mării Negre predictibil şi sustenabil. De aici trebuia plecat cu o gândire sănătoasă. Apoi, România s-a lăsat pradă entuziasmului şi haideţi să ajutăm Ucraina. Nimic de zis, toată compasiunea mea, dar aici trebuia calculat... am propus şi noi la Clubul Fermierilor Români, enunţând anumite lucruri. Primul a fost crearea unui culoar de tranzit, dedicat doar mărfurilor ucrainene, crearea unor spaţii de depozitare, silozuri terţe pentru mărfurile ucrainene, astfel încât aceste două fluxuri, român şi ucrainean, să nu se întretaie şi să nu se deranjeze unul pe altul. Pentru că acest haos generalizat la toate trecerile de frontieră cu tot felul de mărfuri care presează să intre au ca repercursiune primară asupra mărfurilor româneşti cea logistică. Logistica s-a dublat în tot acest răstimp pentru că se cer vagoane, autocamioane, barje.

 

Cezar Gheorghe: Fermierul român resimte ca punct de origine acest cost în buzunarul lui pentru că preţul lui se diminuează din cauza costului logistic. Dacă s-a dublat logistica înseamnă că el resimte în punctul primar. Apoi disponibilitatea acestor mijloace logistice pentru că avem o infrastructură de cale ferată pe care o cunoaştem cu toţii, nu insistăm asupra ei, avem un nod gâtuit de intrare în Portul Constanţa, acel faimos triaj în care stau vagoane ruginite, nu mai comentăm, iar toată lumea a fost reactivă în loc să fie proactivă, să anticipeze ce se va întâmpla. Se putea vedea cu ochiul liber din 10 februarie cel puţin.

“În timpul unui război se fac cele mai mari profituri”

 

Cezar Gheorghe: Nu ne ascundem, în timpul unui război se fac cele mai mari profituri. Atunci se fac profiturile uriaşe, discounturi la marfă. Şi vedem o presiune a preţurilor pe mărfurile româneşti cu 30-35 de euro pe tonă la grâu, 30-35 euro pe tona de porumb, floarea-soarelui. Efectiv ne-au scăzut preţul. De la un 570 dolari pe tonă, marfa ucraineană este 515-520. Din fericire, fluxul este atât de îngust încât nu încape decât porumb. Floarea soarelui mai puţin, grâu aproape deloc şi la ora asta vedem cum lucrurile încep să capete o altă turnură din cauza secetei. Pentru că seceta efectiv a topit culturile de primăvară româneşti. (...) România trebuia să înţeleagă că povestea Ucrainei nu se termină, într-o lună, într-un an în doi, în trei. Ruşii nu vor da un pas în spate unde au ocupat.

 

Cezar Gheorghe: Pe măsură ce trece timpul vedem cum acest spirit de entuziasm, de solidaritate se diluează, se sfâşie efectiv între ţările din UE. Norocul nostru să spunem este că gruparea anglo-saxonă, Marea Britanie şi SUA, ar dori să creeze o coloană vertebrală în acest perimetru estic, formată clar din Polonia, din România şi, de ce nu, din zona din Ucraina, care va rezista. Acest lucru este benefic pentru România pentru că intrarea şi ieşirea din bazinul Mării Negre se vor face pe la noi. E nevoie de enorm de multe investiţii în infrastructură. Gândiţi-vă că numai containerele dacă le luăm, nimic nu mai intră şi nu mai iese decât prin România. Este efectiv aglomeraţie, trebuie cineva cu capul limpede să poată să le pună pe masă, să le ceară UE pentru că în afară de promisiuni nu am văzut nimic.

 

 

Cezar Gheorghe: Din păcate, noi nu învăţăm şi nu putem să învăţăm din istorie, şi cu scuzele de rigoare aş spune că istoria nu iartă proştii pentru că nu ţin cont de ea. Cunoaştem potenţialul ţării ăsteia, cunoaştem ce potenţial am avea şi totuşi mergem pe aceeaşi premiză. Din discuţiile pe care le-am avut cu multă lume din agribusiness, premisa de lucru este următoarea:  din 10 ani, 6 ani sunt buni, 2 mai puţin buni, 2 sunt proşti. Adică secetă. Cu alte cuvinte, dacă trag linie, ies pe plus, mi-e bine. Aceasta e o stare perpetuată din 1990 până astăzi, la toate nivelurile, de toată lumea, nimeni nu a făcut decât promisiuni şi acum constatăm cu stupoare că s-a întâmplat a doua oară în doi ani. Iacătă lecţia pentru noi. Totul este distrus.(...) Infrastructura de irigaţii trebuie regândită ca a unui sistem circulator uman, cu artere, cu capilare, să meargă unde trebuie, iar fermierii trebuie să fie agregaţi în jurul acestui scop.

 

 

Cezar Gheorghe: În mod normal, România generează între 13,7 şi 14,5 milioane de porumb anual. Dar în acest an să ştiţi că suntem efectiv sfâşiaţi de secetă pentru că s-a topit şi se va topi cultura de porumb. Dacă acum câteva zile aveam o estimare de 10,2 milioane tone, nu mai suntem optimişti şi vedem undeva în jurul valorii de 8 milioane de tone la porumb. La floarea-soarelui, lucrurile stau la fel de dramatic. Plecasem la drum cu o prognoză superbă, de 3,6 milioane tone, pentru că fermierii români, încurajaţi de preţul mare, au cultivat suprafeţe mai mari, şi astăzi o vedem efectiv topită, cu un milion de tone până la 2,6 milioane tone, cu o prognoză totuşi în scădere faţă de acest prag, până la 2,2 milioane de tone de seminţe de floarea soarelui.

 

Cezar Gheorghe: Nouă ştiţi ce ne trebuie în primul rând? Ne trebuie un pact la nivel naţional pentru agricultură, care să fie respectat de toate guvernele azi în funcţie şi care vor veni, cel puţin 15-20 de ani de acum încolo. Pentru că trebuie să înţelegem că agricultura este parte integrantă a României. Noi prin asta creştem şi prin asta ne putem dezvolta. Suntem buni la agricultură. Dacă noi susţinem irigaţiile, creăm irigaţii, vom începe încetul cu încetul, prin investiţii, să căpătăm şi apetitul acela pentru procesare, valoare adăugată. Nu vorbim populist să rămână în ţară, dar putem să o extragem şi este o bază în plus de impozitare pentru statul român. Este o industrie care creează locuri de muncă conexe, care creează logistică foarte multă şi toate cele care converg din procesare.

 

Cezar Gheorghe: Pe lângă politicieni trebuie aduse toate asociaţiile reprezentative de fermieri din România ca să susţină acest proiect. Vorbim de viitorul nostru, de ceea ce lăsăm în urmă copiilor noştri. Ne uităm cu groază şi eu unul asta văd că dacă nu începem şi nu punem suficient de multă putere în acest pact ne vom trezi într-un ţinut arid şi plin de bălării cum era Bărăganul când au fost deportările.

 

Cezar Gheorghe: Piatra de temelie este înţelegerea fermierilor că trebuie să se asocieze. Apoi investitorii vin, să ştiţi. Dacă fermierii înţeleg lucrul acesta, se asociază pe principiul domne atât mi-e competenţa, atât ştiu eu să fac, şi dau mandat, să ştiţi că lucrurile încep să se mişte. E vorba de voinţa fermierilor, în care nu spune nimeni că trebuie să lucreze terenurile împreună, fiecare lucrează separat, îşi vinde marfa când vrea. E vorba de profit care trebuie reinvestit. Dacă găsim o formulă de agregare într-un mediu asociativ astfel încât ei să dorească ca banii aceia să producă din nou bani, lucrurile se vor întîmpla cu siguranţă. (...) Tânăra generaţie care preia, schimbul de generaţii care se face în ferme, înţelege un pic altfel lucrurile. Sunt deschişi la tehnologii, la comunicare şi la cooperare.

 

 

Cezar Gheorghe: România este profilată pe seminţele de floarea soarelui. România este principalul generator de materie primă al UE. Vorbim acum de nişte cifre care au fost repetitive în ultimii doi ani. Dau la o parte seceta de anul acesta, dar luând prognoza de recoltă de anul acesta şi cu ce s-a întâmplat de anul trecut noi generam 33-34% din totalul de seminţe de floarea-soarelui la nivel european, care, în loc să fie procesate aici, să generăm ulei brut sau brand-uri, să le vindem noi, noi nu am făcut altceva decât să ne trimitem materia primă în spaţiul intracomunitar. Pur şi simplu. Pentru că puterea noastră de procesare este undeva la 1,2 milioane tone pe an, este acoperită, şi restul trebuie să plece. Cum ar fi dacă nu ar pleca?

 

Cezar Gheorghe: Iubesc tinerii. În acest moment, noi avem nişte programe de instruire pentru tineri se numeşte Tineri lideri pentru agricultură şi copiii fermierilor vin la aceste cursuri. Ce m-a frapat pe mine, lăsând la o parte cursurile şi modulele care se predau acolo, este scânteia aia, dorinţa din ochii lor. Copiii ăştia sunt mândri şi iubesc ceea ce fac. Copiii ăştia ştii ce vor face în final? Stau la ei pe canapea, cu tableta în mână şi supraveghează tot ce se întâmplă pe câmp. Nu ai cum să nu iubeşti spiritul ăsta. Pentru că ei sunt întotdeauna pentru modernizare, pentru comunicare şi pentru cooperare. De aici pleacă totul.

 

 

Cezar Gheorghe: Criza alimentară care se profilează a fost construită în timp. Dacă plecăm din 2020 când a izbucnit pandemia, lumea nu a făcut decât să cheltuiască banii tipăriţi de Rezerva Federală şi banii daţi de Banca Centrală Europeană. Cu alte cuvinte, s-a ajuns la acumularea unor datorii mari, şi am ajuns cu inflaţia unde este astăzi. Toate produsele s-au scumpit foarte mult şi, logic, că ţările slab dezvoltate nu au mai avut capacitatea de a cumpăra, de a se apăra efectiv în faţa acestor creşteri de preţuri. Hrana a fost scumpită artificial şi din această cauză, pe acest traseu am ajuns să avem parte de şantajul Rusiei faţă de ţările africane care o vor lua cu bărcile peste Mediterana, de şantajul Rusiei în ceea ce priveşte suplinirea Asiei cu mărfuri pentru simplul motiv că, în mod artificial, totul s-a scumpit.

 

 

Cezar Gheorghe: Europa nu va suferi de foame, doar că oamenii vor învăţa să folosească mult mai parcimonios banii. Nu mai luăm să aruncăm, luăm exact atât cât mâncăm pentru că această regulă se aplică şi în comerţul global. Există multe state în lume, care după ce trece faza de stoc, de acumulare, intră în comportamentul care se numeşte hand to mouth, adică cumpăr exact cât consum. Mi se pare cea mai înţeleaptă opţiune în acest moment pentru populaţia europeană, să spunem.

 

Cezar Gheorghe: Apa este cea care dă valoare adăugată la orice. Orice este apă cu valoare adăugată. Grâul, roşia, fructele. Apa ne face pe noi să fim ceea ce suntem astăzi. Apa este esenţială, este esenţa vieţii şi trebuie să gândim şi să începem să ne mişcăm foarte repede în a crea de la zero un sistem de irigaţii în România. Fără apă nu putem face nimic, dar şi cu apă, ştiţi unde am putea ajunge? La un nivel de 45-47 milioane tone pe an, la toate produsele, la nivelul României. Dacă jumătate ar fi procesate aici, ar fi fantastic. Am putea hrăni lumea, exact cum spunea ambasadorul norvegian.