Iulian Iancu, la Interviurile lui Cristoiu: ”PNRR este şansa României, proiectul de ţară mult aşteptat după aderare. Ni s-a pus pe masă gata făcut”

Iulian Iancu, fost parlamentar PSD şi preşedintele World Energy Council, a explicat sâmbătă, la Interviurile lui Cristoiu, ce înseamnă Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) pentru România, unde au greşit guvernanţii şi de ce au fost respinse propunerile pentru irigaţii, dar şi care sunt şansele să trimitem un document final, care să fie acceptat de Comisia Europeană.

Iulian Iancu a explicat care au fost dedesubturile modificării Legii offshore, cum parlamentarii din legislatura trecută au modificat-o pe ultima sută de metri în favoarea investitorilor şi de ce implicarea Romgaz în exploatarea gazelor din Marea Neagră ar repune în drepturi statul român. Iulian Iancu reaminteşte în acest context succesul vizitei lui Nicolae Ceauşescu în SUA, la invitaţia preşedintelui Richard Nixon, în 1973, când a reuşit să obţină licenţa pentru platformele de foraj petrolier marin.

Iulian Iancu a explicat şi de ce nu a mai candidat pentru un nou mandat de deputat, dezvăluind o înţelegere între Ludovic Orban şi Marcel Ciolacu, înţelegere în urma căreia a fost eliminat de la conducerea Comisiei pentru Industrii din Camera Deputaţilor pentru ca în final să fie scos şi de pe listele parlamentare ale PSD la alegerile din decembrie 2020.

Despre spargerea companiilor din sectorul energetic

Iulian Iancu: 2001-2004 a fost, după părerea mea, cel mai greu moment al sectorului energetic, din ultimii 30 de ani, pentru că guvernarea anterioară, Berceanu-Băsescu, angajase în faţa UE, Consiliului Băncii Mondiale şi FMI că vor sparge toate companiile din domeniul energetic. Venind noi (PSD) a trebuit să ducem mai departe acel lucru care a fost împotriva firii. Era împotriva sistemului energetic şi împotriva a ceea ce ar fi trebuit să fie motorul dezvoltării acestei ţări. Nu am fost de acord, dar nu aveam ce face pentru că ne-au atacat spunând că au venit criptocomuniştii, comuniştii. Ce a însemnat acel proces? 4.800 de megawaţi de energie termică restructuraţi, 285 de milioane de dolari băgaţi la ARPECHIM, care ulterior a fost tăiat. Prima capacitate hidroenergetică a României, nouă, după 1990 a fost începută atunci. Bumbeşti-Livezeni şi astăzi este blocată din cauza unui ONG care s-a plâns că păianjenul nu ştiu care... A însemnat finalizarea unităţii 2 de la Cernavodă, lumea a uitat, dar să dai bani de la buget să faci unitatea 2 a fost un efort extraordinar.

Despre Legea offshore şi trădarea naţională

Iulian Iancu: Am contribuit la legea offshore şi acum se vede o bătălie care demonstrează statul României de astăzi. Pe scurt, investitorii la Marea Neagră şi-au dorit o lege specială, care să le creeze un cadru de reglementare distinct de legislaţia generală din România. O lege specială care să le spună unde pot duce conductele, unde se interconectează. Corect. Dar scopul a fost să ia ei 94,7% şi România rămânea cu 5,3%. Legea a fost promovată la vremea respectivă, din păcate, de guvernul condus de Mihai Tudose şi transmisă parlamentului, în care majoritatea era a PSD. Într-un fel, Parlamentul a fost pus într-o situaţie imposibilă. Senatul i-a crezut pe cuvânt, au trecut-o având în vedere că e o lege benefică pentru economia românească şi când au ajuns la Camera Deputaţilor, m-am uitat cu atenţie şi cel de la ANRM a spus că e o lege de trădare naţională.

Iulian Iancu: Noutatea cu care am venit eu a fost un sistem de taxare pe măsură ce beneficiile se mutau de partea producătorului (...) Sistemul ăsta i-a deranjat foarte tare. Era un sistem care, în final, crea un echilibru perfect. România rămânea cu 49%, investitorul cu 51%. (...)

Iulian Iancu: Nu s-a putut, nu s-a putut, nu s-a putut. Şi atunci, după părerea mea, a fost, dacă vreţi, un regim de forţă, în care noi, partenerul român, nu a putut să se prezinte cu demnitate şi argumente. Pentru că opoziţia a speculat momentul şi a spus păi ne punem bine noi şi le arătăm companiilor americane, SUA, că noi suntem singurul partener viabil, cu oamenii ăştia nu ai ce să discuţi, sunt şi înapoiaţi şi sunt şi cu ruşii. Acel moment a fost pierdut prin faptul că au modificat legea, au intervenit cu o măsură, aş zice, extrem de perversă şi abilă a părţii române care, modificând articolul cheie din legea de bază, practic a anulat toate prevederile câştigate în acea dezbatere. Acum am revenit la 5,7% România şi diferenţa până la 100% investitorii (...)

Iulian Iancu: Eu atunci am insistat să intre şi Romgaz-ul ca partener. În urma acestor modificări radicale, din punct de vedere al schimbărilor climatice şi al priorităţilor pe tehnologii, Exxon a considerat că nu mai are rost să rămână şi dacă va cumpăra Romgaz-ul atunci nu va mai fi o problemă pentru România.

Despre vizita lui Nicolae Ceauşescu la Houston

Iulian Iancu: În 1973, lui Ceauşescu i s-a propus să meargă la Houston, deşi în agendă nu era acest lucru, însă, făcând o figură bună în acea deplasare, a avut o conferinţă cu presa, foarte bună, a vorbit şi liber şi chiar a fost aplaudat de jurnalişti. Acolo, printre întrebări, cineva l-a întrebat mai mult ironic, despre frumoasele sonde de petrol din România. Şi el a zis frumoasele sonde abia acoperă consumul industriei româneşti, dar suntem deschişi. Dacă descoperim împreună noi capacităţi, perimetre le împărţim. Şi-atunci a fost invitat la Houston. Acolo au fost introduşi într-o sală cu regim special, în care din satelit i-a fost focalizată casa părintească de la Scorniceşti. Şi i s-a spus că nu pentru a vă arăta că putem obţine orice imagine, ci pentru a vă spune că de jur împrejur, inclusiv sub casă, sunt rezerve uriaşe de lignit, dar să ne mutăm în Marea Neagră, unde aveţi rezerve uriaşe de titan, de gaz. Şi să vă mai spunem ceva. Aveţi rezerve în echivalent cu ce are Dubaiul astăzi. Adică cele mai mari rezerve din Europa, aşa că dacă doriţi, noi vă dăm tehnologia şi venim şi cu investitori pentru că forajul la mare adâncime era o noutate absolută în regimul comunist, nu-l aveau nici ruşii. S-a angajat atunci, dar a zis nu 50-50, 55% noi, 45% voi. Au fost de acord şi au dat licenţa şi pentru platforma marină. Am făcut 8 platforme de mare adâncime, ruşii erau disperaţi atunci că România a tratat cu cel mai mare duşman al lor, au luat tehnologia şi ei nu o aveau. A fost momentul în care regimul şi ţara noastră a putut să-şi impună punctul de vedere şi să-şi valorifice resursele în condiţiile cele mai avantajoase pentru noi.

De ce a fost scos de listele parlamentare ale PSD

Iulian Iancu: Mi s-a propus să candidez din nou (în 2020). Am fost pe listele parlamentare până în ultimele 10 secunde ale închiderii listei. De ce? Cred că la momentul respectiv a fost un cumul de factori care au plecat de la aceste atitudini ale mele, atât de ferme privind legislaţia în domeniul energiei şi petrolului. Ultimul act normativ este o lege care îmi aparţine şi care a fost promulgată de preşedinte în iulie 2020 şi care obliga operatorii de distribuţie să execute branşamentele şi extinderile de conducte şi de reţele. Un lucru normal, care se întâmplă oriunde în lume şi este conform contractului de concesiune. Însă, aceasta înseamnă un efort suplimentar faţă de ceea ce aveau cei doi operatori principali în România şi automat o muncă uriaşă şi încasarea se produce în timp. Nerealizarea acestei obligaţii contractuale a sugrumat, practric, dezvoltarea ţării pentru că şi astăzi sunt agenţi economici care şi-au făcut achiziţii de utilaje şi aşteaptă racordul la conducta de gaz sau reţeaua electrică şi li se spune că în următorii 3 ani vor fi racordaţi (...).

Despre înţelegerea Marcel Ciolacu-Ludovic Orban

Iulian Iancu: Acea lege a deranjat foarte tare, drept pentru care domnul Marcel Ciolacu, la vremea respectivă, într-un mod absolut, absolut surprinzător, mi-a spus că a avut o negociere cu Ludovic Orban, în urma căreia trebuie să renunţe la şefia Comisiei pentru Industrii, din Camera Deputaţilor, condusă de mine, dar nu-i nimic, pentru că eu intru ca secretar în cadrul Biroului Permanent al Camerei, adică era o promovare. Şi l-am întrebat de ce la această comisie? E mult mai interesantă Comisia Juridică sau cea de Buget pentru opoziţie. A luat-o Orban şi în acele trei luni s-au modificat prevederile esenţiale din legea offshore. N-am putut să spun că ştiam că se va întâmpla aşa ceva, pentru că nu m-ar fi crezut nimeni. S-a întâmplat în ultimele zile din decembrie 2020, când nimeni nu mai avea o precupare şi au fost promovate acele modificări. Astăzi, ele nu mai au aşa mare relevanţă, la vremea respectivă erau foarte grave. Nu mai are relevanţă pentru că dacă intră Romgaz-ul şi să sperăm că intră, că are posibilitatea financiară, toate aceste efecte se duc.

Iulian Iancu: L-am întrebat, atunci, explicit pe Marcel Ciolacu şi mi-a spus că nu se poate că eu o să fiu oricum acolo, vedem ce o să se întâmple şi PSD nu o să voteze niciodată. Şi s-a votat. Convingerea mea este că a fost un mesaj foarte clar că el, Iulian Iancu, nu mai trebuie să fie pe liste pentru că există riscul să încurce foarte mult.

Despre limitarea prin lege a drepturilor constituţionale

Iulian Iancu: Acum îmi dau seama că decizia a fost corectă şi nu mai trebuia să fiu acolo pentru că în momentul în care, prin lege, se diminuează drepturi constituţionale ale poporului român, pe care parlamentarul îl reprezintă şi tu vezi că i se diminuează drepturile constituţionale, împotriva Constituţiei, şi să vezi că se dă şi ordonanţă, un guvern rupe echilibrul şi ia din puterea Parlamentului şi o mută la executiv şi ia din puterea cetăţeanului şi o mută la stat şi acest echilibru devine represiv şi el se traduce în acţiuni care ajung la crimă, pentru că au murit oameni în spitale şi nu există nicio repercusiune. De ce nu există? Pentru că s-au creat aceste pârghii, care sunt evident împotriva Constituţiei. Ele s-au făcut cu girul Opoziţiei, parlamentarului de rând şi este posibil acest lucru pentru că acei oameni se erijează în ceea ce nu sunt şi, în consecinţă, dacă primesc acum un pachet de legi şi li se spune că până mâine la ora 14.00 trebuie aprobate, niciunul nu-şi pune probleme. Ori acest fenomen este extrem de periculos pentru sănătatea instituţională, democratică şi constituţională a unui stat. Traversăm cel mai greu moment al poporului, statului şi democraţiei din România.

Despre schimbarea legilor, impostură şi lipsa de responsabilitate

Iulian Iancu: Pentru ca UE să implementeze toate aceste măsuri din Green Deal, schimbă 55 de legi până în iunie. Toate trebuie transpuse în legislaţia naţională. Toate presupun un efort uriaş într-un timp scurt şi toate presupun expertiză. După părerea mea, în momentul în care faci listele unui partid pentru Parlament, tu, ca preşedinte de partid, ai cea mai mare responsabilitate faţă de această ţară. Pentru că tu nu poţi să pui pe liste oameni nepregătiţi pentru o comisie anume. Nu poţi să pui impostori, traseişti, nu poţi să pui beizadele, cu atât mai mult să iei un grup ş ştii că după 5 zile el pleacă din partid. Toate lucrurile astea se răsfrâng acum în modalitatea în care ne vom reprezenta în transpunerea legislaţiei. Transpunerea aceasta, dacă nu e făcută de profesionişti, ea va fi pilotată şi vom vedea ceea ce se întâmplă şi acum cu liberalizarea.

Despre PNRR şi Green Deal

Iulian Iancu: În primul rând, planul acesta este şansa României şi, în alţi termeni, este proiectul de ţară mult aşteptat după aderare. Clasa politică nu a fost în stare să realizeze, acum ni s-a pus pe masă gata făcut. În momentul în care UE a lansat Green Deal-ul, l-a lansat ca pe un program de guvernare, 2021-2027. A spus programul bugetar multianual va fi susţinut cu 1,1 trilioane de euro. S-a anunţat acest lucru la sfârşit de noiembrie-decembrie 2019 şi în ianuarie 2020 a început pandemia. UE s-a văzut în situaţia de a renunţa la Green Deal sau a-l întări şi de a-l folosi ca instrument de depăşire a crizei. Şi-atunci au zis că e instrumentul nostru de ieşire din pandemie şi din criza economică şi atunci îl suplimentăm cu 750 miliarde de euro şi-l numim Next Generation şi în interiorul lui construim Planul de Rezilienţă şi Redresare. UE a zis nu mă mai întorc, dimpotrivă, forţez această revoluţie.

Iulian Iancu: La 29 mai, UE, printr-un regulament special Parlamentului şi Consiliului Uniunii Europene, a zis acesta este programul de redresare şi rezilienţă şi toate statele membre sunt obligate, conform criteriilor stabilite şi pilonilor acestui program, să faceţi propuneri de ţară. Şi atunci a fost o ordonanţă prin care ministrul fondurilor europene de atunci a fost desemnat responsabilul acestui program. Şi el a făcut un plan. A fost lansat în plină campanie electorală. Şi în plină campanie electorală au trecut acolo tot ce se dorea de către primari, ce autostrăzi şi ce visau românii. Au prezentat planul şi în momentul în care a fost văzut a fost criticat foarte dur de către reprezentanţii Comisiei Europene: nu are nicio legătură cu mediul, cu tranziţia verde, cu nimic, luaţi-l înapoi.

Iulian Iancu: Se schimbă guvernul, e desemnat Cristian Ghinea şi în 20 ianuarie dă o hotărîre de Guvern şi zice ”Acesta este procesul prin care guvernul îşi exprimă poziţia pentru realizarea PNRR şi îl numim responsabil pe Ghinea”. Nu avea nicio legătură cu planul vechi. Dovadă că Ghinea nu l-a incitat niciodată la discuţii pe fostul ministru, care muncise, făcuse un plan. Şi li s-a spus că acest plan trebuie să fie rezultatul unei ample dezbateri publice, în care să fie chemate la discuţii toate părţile- Parlament, societate civilă, asociaţii, Preşedinţia. În 22 februarie au spus ”Ne-am consultat şi vă facem următoarea propunere de program”. În 17 martie a fost doar episodul politic în care preşedintele României, împreună cu premierul Cîţu, ministrul Ghinea şi cei trei lideri ai coaliţiei au făcut o înţelegere politică de susţinere a PNRR şi de realizare a lui. Nu era gata, dar ei au anunţat că-l susţin.

Iulian Iancu: S-a înţeles că planul e gata pentru că asta au spus în 22 februarie. Ei au tot trimis. Pe 7 aprilie guvernul l-a aprobat şi l-au şi împuternicit pe Ghinea să ducă negocierile cu UE, după care, din 12 până în 16 aprilie, Ghinea a discutat cu vicepreşedintele Comisiei Europene, cu comisarul pentru Transporturi, Adina Vălean, şi cu încă o preşedintă a Comisiei pentru Coeziune. Şi în 30 aprilie trebuie să depunem varianta oficială a statului român.

Iulian Iancu: Din echipă, oficial, conform acelei decizii din ianuarie, fac parte preşedintele României, primul-ministru, Guvernul în ansamblul său, vicepremierul Barna, ministrul Fondurilor europene, secretarul general al Guvernului şi reprezentatul Departamentului pentru Dezvoltare durabilă din Guvern. Toţi aceşti oameni au responsabilitatea calităţii acestui program. UE spune aşa: aveţi 6 piloni tranziţie verde, digitalizare, creştere economică inteligentă, sustenabilă, incluzivă şi coeziune socială, reducerea sărăciei, sănătate şi educaţie şi competenţe. Primul pilon-37%, al doilea 20%. Ca atare, când le întocmiţi trebuie să aveţi în gând proiecte şi reforme. Dacă nu corespund acestor prevederi, noi nu vă aprobăm programul. După ce statul membru vine cu un program, Comisia Europeană trebuie să stabilească nişte jaloane şi să selecteze nişte proiecte. Aceste proiecte se împart în granturi şi împrumuturi. Noi avem 24,2 miliarde granturi, 24,9 împrumuturi. Din granturi, trebuie 70% până anul viitor să le rezolvăm.

Judeţul Hunedoara, proiecte impecabile pentru UE

Iulian Iancu: În momentul de faţă, judeţul Hunedoara a trimis nişte fişe impecabile, au fost luate ca model şi arătate şi la Guvern şi a spus ”Domne, oamenii ăştia au înţeles ce e acolo şi ce e nevoie în PNRR, va rog să faceţi acest lucru”.  Hunedoara este în cea mai mare durere: are probleme sociale, economice, tranziţia, renunţarea la cărbune. Deci ei chiar au avut nevoie să facă ceva care să  iasă din această situaţie.

Despre rolul preşedintelui în realizarea PNRR

Iulian Iancu: Preşedintele ar trebui să-şi asume în totalitate acest program, să fie liderul programului, să fie proiectul lui de ţară şi să-i cheme pe toţi şi să spună oameni buni toată lumea la masă şi până în 30 aprilie vreau programul. În 30 aprilie, avem două variante. Să nu-l depună oficial, am cerut amânare sau să zică l-am depus, dar negociem în continuare (...) Consiliul European prin vot majoritar aprobă programul pentru România, pentru fiecare ţară membră.

De ce ne-a respins UE irigaţiile din proiectul PNRR

Iulian Iancu: Oamenilor aceştia li s-au dat nişte funcţii în care au comportamentul unor copii. Programele acestea ar trebui să mobilizeze toate institutele academiei din ţară, toate firmele de consultanţă, să adune toţi specialiştii din ministere, institute de cercetare. Din păcate, atât de mult s-a degradat nivelul şi calitatea funcţionarilor încât ei nu mai sunt în stare să realizeze... ca atare, noi acum ducem crucea şi suportăm consecinţele prezenţei unor funcţionari care nu sunt în măsură să elaboreze pe măsura funcţei şi solicitării. Noi trebuie să răspundem în condiţii de criză. Adică ţi se cere înaltă expertiză în termen scurt. Ori, tu dacă nu ai fundamentul, vii cu piste de biciclete şi oamenii aceia se uită şi îşi fac cruce. O să avem o şansă. Portugalia a depus oficial la 22 aprilie şi atunci să sperăm că ne inspirăm.

Iulian  Iancu: Noi avem un proces de deşertificare extrem de grav. Ne ducem către 800.000 de hectare. Ca atare, a veni cu o soluţie pentru a scoate din deşertificare suprafeţe atât de mari este în conformitate cu obiectivul pentru climă. Lor li s-a spus aşa când veniţi să susţineţi trebuie să ne faceţi demonstraţia că irigaţiile nu vor crea un impact grav asupra mediului. Pentru că tu iei apă din Dunăre pentru a realiza culturi pe sute de mii de hectare. Tu nu ai voie să-mi afectezi ecosistemul, adică să iei cantităţi mari. Noi trebuia să prezentăm doar circuitul apei în natură în acel program şi ne susţineam programul de combatere a deşertificării, pentru că e absolut logic. Dar dacă ei nu au ştiut să facă. Vă mai dau un exemplu. Aţi văzut ieşirile domnului preşedinte la împăduriri unde plantează un pom. După acea secevenţă, preşedintele ar trebui să spună o frază. Da, împăduriri - şi de la 26 trebuie să ajungem la 39% din suprafaţa ţării. Deci vorbim de un proces economic uriaş, cu impact uriaş asupra asupra economiei şi mediului – în România dragii mei aveţi grijă sunt soiuri de foioase care, spre deosebire de Germania, Austria sau Suedia captează dublul dioxidului de carbon, decât acele suprafeţe. Ca atare, după această teorie să faceţi plantările, nu oricum, şi să veniţi cu o susţinere pentru cei care sunt dispuşi să pună hectarul de pământ cu aceste soiuri de pom, ca să captăm dublul dioxidului de carbon.