Motivare CCR: Aleşii nu pot intermedia relaţia cetăţean-autorităţi. E o formă de control parlamentar

De asemenea, Curtea Constituţională consideră că ar fi tot control parlamentar intermedierea relaţiei dintre aleşi locali şi autorităţile publice centrale, dintre potenţiali investitori şi autorităţile publice locale.

„Curtea reţine că deputaţii şi senatorii nu au dreptul să intermedieze/mijlocească nici relaţia dintre cetăţeni şi organele administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile şi direcţiile din subordinea acestora, în sens de control al activităţii acestora din urmă, şi nici relaţia dintre aleşii locali şi autorităţile publice centrale, dintre potenţialii investitori şi autorităţile publice locale, în sens de reprezentanţi ai aleşilor locali/ investitorilor, întrucât aceste activităţi reprezintă, în realitate, fie o formă nepermisă de control parlamentar, fie o arogare de drepturi care denaturează mandatul parlamentar şi care se constituie într-un veritabil impediment în relaţia directă a aleşilor locali/ investitorilor cu administraţia centrală sau locală.

În schimb, pot lua cunoştinţă de problemele comunităţii în formele prescrise de lege, însă relaţionarea în raport cu această sferă a puterii executive se realizează pe calea controlului parlamentar. De asemenea, deputatul sau senatorul are posibilitatea de a iniţia o propunere legislativă, dacă apreciază că aceasta este soluţia pentru rezolvarea problemei identificate”, a explicat Curtea Constituţională, în motivarea deciziei publicată pe site-ul instituţiei.

CCR precizează că, parlamentarii îşi depăşesc rolul constituţional dacă ar avea dreptul să fie intermediari între aleşii locali sau investitori şi autorităţile administraţiei publice. Judecătorii Curţii argumentează că printr-o astfel de intermediere deputatul sau senatorul ar prelua competenţe care sunt specifie administraţiei, devenind „un negociator al diverselor interese economice”.

„Prin conferirea deputatului sau senatorului a unor atribuţiuni de intermediar între aleşi locali/ investitori şi autorităţile administraţiei publice, se depăşeşte rolul constituţional al acestuia, întrucât deputatul sau senatorul este pus în situaţia preluării unor competenţe/ sarcini specifice administraţiei şi va deveni, în final, un negociator al diverselor interese economice. Or, deputatul sau senatorul, în cadrul activităţii sale specifice relaţiilor publice, poate numai îndruma investitorii la respectarea şi urmarea procedurilor şi căilor legale de a se adresa administraţiei pentru satisfacerea intereselor lor economice. Prin urmare, întrucât Parlamentul are atât o funcţie legislativă, cât şi una de control, rezultă că activitatea deputatului sau senatorului trebuie, la rândul său, să se subsumeze acestora, legea neputându-i conferi şi alte drepturi/ obligaţii”, mai afirmă Curtea în motivare.

De asemenea, CCR consideră că modificările Legii 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor ar depăşi cadrul şi limitele de control ale Parlamentului, ceea ce ar însemna imixtiunea puterii legiutoare în activitatea celei executive.

„Curtea reţine că soluţia legislativă aleasă nu pune în discuţie funcţia legislativă a Parlamentului, în schimb, depăşeşte cadrul şi limitele funcţiei de control a acestuia şi reprezintă o formă de imixtiune a puterii legiuitoare în activitatea celei executive, contrar art.1 alin.(4) din Constituţie, care creează, în acelaşi timp, o presiune nejustificată asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale, ceea ce este contrar art.120 din Constituţie”, potrivit sursei citate.

În schimb, CCR a a constatat că dreptul deputatului sau senatorului de a solicita informări organelor administraţiei publice centrale şi locale, respectiv serviciilor şi direcţiilor din subordinea acestora asupra solicitărilor şi petiţiilor cetăţenilor din circumscripţiile electorale în care au fost aleşi, pentru rezolvarea, în conformitate cu prevederile legale, a problemelor acestora, nu reprezintă o formă de control parlamentar asupra activităţii lor.

„Astfel cum s-a arătat, deputaţii sau senatorii pot formula întrebări sau interpelări, iar Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă, aceasta fiind unica formă de control parlamentar ce poate fi exercitată de deputaţi şi senatori. Informarea deputatului/ senatorului cu privire la o cerere/ petiţie transmisă de cetăţean autorităţilor publice se face numai în condiţiile în care cetăţenii au solicitat în prealabil sprijinul deputatului/ senatorului în cadrul activităţilor specifice relaţiilor publice şi audienţelor acordate cetăţenilor de către deputat sau senator, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 96/2006. Solicitarea unor astfel de informări, precum cele reglementate prin articolul unic pct. 2 din lege, indică faptul că deputatul/ senatorul poate urmări modul de rezolvare a cererii/ petiţiei cetăţeanului, fără a avea semnificaţia unui control, ci a exercitării în bune condiţii a mandatului său”, conchide Curtea, în motivarea deciziei.

Pe 9 octombrie 2018, CCR a admis parţial sesizarea formulată în luna iulie a anului trecut de către preşedintele Klaus Iohannis referitoare la Legea privind statutul deputaţilor şi senatorilor.

Citeşte şi: Microbuz cu 16 persoane la bord, implicat într-un accident pe DN 72, în Prahova

Citeşte şi: Anchete într-o comună din Bistriţa-Năsăud după ce numărul îmbolnăvirilor psihice a crescut suspect de mult