Mult prea PERICULOS. Alpinistul Alex Găvan a abandonat căutarea a doi alpinişti, după o operaţiune de salvare riscantă

Potrivit unui comunicat de presă al alpinistului, remis MEDIAFAX, luni seara, după zile întregi de căutari s-au găsit indicii temeinice că cei doi alpinişti au fost prinşi într-o avalanşă.

Deşi abordau rute diferite, Alex Găvan, Alberto Zerain şi Mariano Galvan împărţeau aceeaşi tabără de bază, pe valea Diamir. Găvan intenţiona să urce vârful via ruta Kinshofer, pe când cei doi îşi propuseseră să parcurgă creasta Mazeno, lungă de 13 km, performanţă reuşită de o singură echipă înaintea lor, în 2012.

Ultimul contact pe care românul l-a avut cu cei doi alpinişti a fost în dupa-amiaza zilei de 23 iunie pe când se afla la aproape 6.000 de metri, împreună cu italienii Klaus Gruber şi Benjamin Grueber. După aproape 11 ore de ascensiune din tabăra unu, cei trei reuşiseră să instaleze tabăra doi, după ce, în aceeaşi zi, escaladaseră peretele Kinshofer.

La opt zile după ce Zerain şi Galvan au pornit în ascensiune, în seara zilei de 26 iunie Găvan a co-iniţiat operaţiunea de căutare a celor doi, potrivit sursei citate.

„Conform statisticilor, acei oameni erau, cel mai probabil, deja morţi. Dar în acelaşi timp sunt câteva cazuri de supravieţuiri miraculoase în Himalaya care au sfidat aceste statistici. Atâta timp cât nu aveam dovada clară că Alberto şi Mariano au murit, era de datoria noastră să continuăm căutările”, susţine Alex Găvan.

Din cauza vremii nefavorabile şi a unei probleme legată de asigurările medicale ale celor doi, operaţiunea a durat până la prânzul zilei de 1 iulie când, la 6.100 de metri, pe partea dinspre valea Rupal a crestei, s-au găsit indicii care sugerau fără îndoială că cei doi au fost prinşi într-o avalanşă.

Pe parcursul acelor zile s-au efecuat trei zboruri cu elicopterul, totalizând şase ore şi jumătate de căutare, spune Găvan.

„În momentul în care am atins punctul în care GPS-ul celor doi a emis semnal pentru ultima dată, am văzut toate semnele unei avalanşe de tip placă, linia de fractură a acestei plăci, blocuri de gheaţă dizlocate şi, tulburător, urmele în zăpadă lăsate de către Alberto şi Mariano. Aceste urme se întrerupeau brusc, odată cu intersectarea liniei de fractură aavalanşei, iar apoi nu mai apăreau nicăieri în altă parte. Acel punct de GPS era exact în mijlocul avalanşei. În afară de asta, nu se vedea absolut nimic. Am căutat intens, de mai multe ori în acelaşi loc, ne-am uitat în crevase, am căutat pe văile din vecinătate, am zburat până la aproape 7400m de-a lungul crestei Mazeno, o altitudine periculos de riscantă având în vedere aerul rarefiat. Unul dintre ceasurile elicopterului are un indicator şi atunci când acest indicator ajunge pe culoarea roşie, elicopterul se prabuşeşte. Parte din căutare noi am efectuat-o pe culoarea galbenă, care este imediat sub linia roşie”, a explicat alpinistul român.

În vârstă de 35 de ani, Alex Găvan a escaladat şase vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya prin mijloace corecte, fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine.

Alpinistul român este, de asemenea, implicat în numeroase cauze de mediu, printre care stoparea tăierii ilegale de păduri, protecţia ultimelor pădurilor virgine, Parcul Natural Văcăreşti sau interzicerea utilizării cianurii în minerit. După ce, pe 25 aprilie, a supravieţuit cutremurului şi avalanşei din Everest, a iniţiat impreună cu echipa sa „Bucurie pentru Nepal”, o campanie umanitară în urma căreia au fost construite trei şcoli în comunităţi izolate din Himalaya.