Nuiaua de Moş Niculae, pe cale de dispariţie. Comerciant: "E ultimul an când mai vin"

Doar câţiva comercianţi de jordiţe erau luni, în Ajunul Sfântului Nicolae, în centrul Sibiului, pentru a vinde tradiţionalele cadouri, ei declarând corespondentului MEDIAFAX, că e ultimul an când mai vin.

„Acum doi ani, acum trei ani, mergea mai bine. Acum a mers, dar nu cum mă aşteptam. De regulă, vând cam 3.000 de jordiţe, în cele 6 zile, de la 1 decembrie, până în ziua de Sfântul Nicolae. Nu mai merge. E ultimul an când mai vin”, a declarat Ioan Jiman.

El spune că face jordiţe tradiţionale, care nu prezintă niciun pericol pentru copil, pentru că nu foloseşte nici vopsele şi nici lipici pentru zăpadă arificială.

„Oamenii cumpără bastonaşe, coroniţe, jordiţe tradiţionale. Eu le fac doar împodobite cu folie, nu fac vopsite, că vopseaua nu e bună la copii. Nu fac nici cu zăpadă artificială, din acelaşi motiv. Le împodobesc cu Moşi, clopoţei, cutiuţe de cadouri”, povesteşte sibianul care spune că vinde jordiţe de Moş Nicolae de 20 de ani.

Întrebat cât lucrează pentru aceste „cadouri” pe care le-a vândut cu 2 şi 3 lei bucata, Ioan Jiman spune că se apucă prin septembrie.

„Lucrez cam două luni înainte de decembrie, până adun beţele, până curbez plasticul. Mânerul bastonaşului e un plastic lung, pe care îl tai la 15 centimetri, bag nisip în el, îl încălzesc şi îl îndoi. Dacă nu fac una dintre lucrurile cele enumerate, nu mai iese rotund. Apoi împodobesc cu folie, hârtie cerată, ce găsesc. Le-am dat cu 3 lei, dar acum am lăsat la 2 lei, că vreau să plec acasă”, a mai spus bărbatul, care mărturiseşte că nu ştie povestea nuieluşei tradiţionale.

„Pentru copii se cumpără cel mai des. La noi, jordiţa se pune în ghetuţe, şi la copiii cuminţi, şi la cei năzdrăvani. E o bucurie pentru toţi”, spune el.

Magdalena îşi aduce aminte că pe vremea lui Ceuşescu făcea bani din vânzarea jordiţelor. Acum spune că oamenii au uitat de tradiţie.

„Nu merge vânzarea. Ştii ce zice lumea? Că cine are bani, ia un cadou mare. Nu pierdem obiceiul din moşi strămoşi. Joarda se pune cadou în ghete şi la oamenii mari, şi la copii! Ăsta e obiceiul la noi”, spune Magdalena.