Panait: Pentru evitarea corupţiei, colaborarea în adopţii va fi doar cu autorităţi abilitate

Secretarul de stat Bogdan Panait a explicat că memorandumul privind redeschiderea adopţiei internaţionale stabileşte doar cadrul general, procedurile şi termenele urmând să fie stabilite ulterior, dacă documentul va fi aprobat.

El a precizat, în interviul acordat MEDIAFAX, că în forma în care a fost gândită acum adopţia internaţională, nu ar trebui să mai fie posibile cazurile de corupţie de care se vorbea până la legea în vigoare, în acest sens fiind prevăzut faptul că se va respinge orice formă de colaborare cu alte autorităţi decât cele acreditate din statele respective şi va exista o relaţie directă între Oficiul Român pentru Adopţii şi statele respective.

Panait a subliniat că există o mare diferenţă între adopţia internaţională de dinainte de instituirea moratoriului şi ceea ce se propune prin memorandumul de redeschidere a procedurii. El a precizat că demersul pentru redeschiderea adopţiei internaţionale nu este pregătit de mai multă vreme şi nu are în spate anumite interese.

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către secretarul de stat de la Oficiul Român pentru Adopţii, Bogdan Panait:

Reporter: Potrivit unui document obţinut de MEDIAFAX, înţeleg că Oficiul Român pentru Adopţii propune redeschiderea adopţiei internaţionale în anumite condiţii. De ce este necesară o astfel de măsură?

Bogdan Panait (B.P.): În momentul în care ne-am apucat să evaluăm şi să reevaluăm Legea adopţiilor 273, în discuţiile pe care le-am avut cu toţi cei angrenaţi în punerea în practică a acestei legi, cu magistraţi, cu direcţii de asistenţă socială, cu cei din autorităţile locale, cu organismele guvernamentale, foarte mulţi au ridicat şi această problemă, a adopţiilor internaţionale. Pe de altă parte, chiar şi oameni din presă au solicitat acest lucru, pentru că au ajuns la concluzia că este o soluţie pentru foarte mulţi copii din România. Nu lipsite de importanţă sunt convenţiile pe care România le-a semnat, Convenţia de la Haga, în care se stipulează că este o modalitate de a asigura o familie pentru copii şi, ca un ultim argument, Convenţia ONU privind drepturile copilului, raportul Convenţiei de la Geneva, din anul acesta, care recomanda României, pe de o parte, să uşureze adopţia - era vorba despre adopţia internă, şi lucrul ăsta l-am făcut prin modificarea la lege, pe de altă parte, să ridice "moratoriul" asupra adopţiei internaţionale. N-a fost un moratoriu asupra adopţiei internaţionale, dar, desigur, fiind parte a acestei Convenţii, trebuia să intervenim cu o măsură.

Rep.: Ştim foarte bine că în 2004, când a fost introdus moratoriul asupra adopţiei internaţionale, unul dintre motivele pentru care a fost luată această măsură a fost faptul că existau foarte multe abuzuri în adopţia internaţională şi acte de corupţie. Ce garanţii avem că, odată cu redeschiderea adopţiei internaţionale, nu ne vom confrunta cu situaţia de dinainte de 2004.

B.P.: În primul rând, respingem orice formă de colaborare cu alte autorităţi decât autorităţile acreditate din statele respective şi această relaţie va fi o relaţie directă între Oficiul Român pentru Adopţii şi statele respective. Deci, nu va mai fi nicio formă de reprezentare. Vom încheia convenţii cu fiecare dintre aceste state - pe de-o parte ca să ne asigurăm că perioada post-adopţie, spre exemplu, este respectată, pe de altă parte, să ne asigurăm că vom primi rapoarte despre situaţia copiilor care au plecat în alte state, adoptaţi.

Rep.: O astfel de măsură, de a trimite rapoarte post-adopţie, de către familiile care au adoptat copii sau de cei care au intermediat adopţia internaţională, a existat şi înainte. Aveţi rapoarte post-adopţie pentru toţi copiii care au fost adoptaţi?

B.P.: Da, în general există aceste rapoarte, în foarte mare măsură. Începând cu 1997, aceste rapoarte există pentru toţi copiii şi au fost depozitate aici, la Oficiul Român pentru Adopţii. Cel puţin în principiu, ele există. Noi ne vom asigura că acest lucru se va întâmpla.

Rep.: Dar, la un moment dat, predecesorul dumneavoastră spunea că pentru un număr de copii nu a fost primit niciun raport post-adopţie.

B.P.: Când eşti o autoritate de stat, iei măsuri. Deci trebuie văzut de ce nu au fost primite aceste rapoarte.

Rep: Aţi verificat acest lucru?

B.P.: Noi suntem în curs acum de a inventaria arhiva Oficiului Român pentru Adopţii. Ea nu a mai fost deschisă din 1997. Deci este o muncă foarte laborioasă, pentru că sunt foarte mulţi ani de zile în care trebuie să ne întoarcem şi să luăm toate actele la mână. Probabil că va mai dura câteva luni până vom pune această arhivă la punct.

Rep.: În rapoartele care au fost trimise până acum, au fost vreodată semnalate cazuri de abuzuri sau de neglijare a copilului?

B.P.: Sincer să fiu, n-am cunoştinţă de aşa ceva. Tocmai de aceea, ţinând cont de lucrul acesta, trebuie să iniţiem convenţii de colaborare cu toate statele şi cu toate oficialităţile, astfel încât să avem această garanţie, garanţie inclusiv pentru familia de români care adoptă copil în România şi pleacă după aceea în străinătate. Acolo unde se duce, pe perioada post-adopţie trebuie să primim rapoarte de la oficialităţile din localitatea respectivă.

Rep.: Revenind la memorandumul pe care l-aţi iniţiat. Înţeleg că adopţia internaţională vizează oarecum anumite categorii de copii, în sensul că se referă la copii pentru care nu prea este posibilă adopţia internă, pentru că ştim foarte bine că românii fie nu-şi doresc să ia un copil cu handicap, fie nu-şi doresc un copil de etnie romă, fie nu vor un copil peste o anumită vârstă. Şi înţeleg că atunci când eşuează adopţia internă, poate fi luată în considerare cea internaţională. Câţi copii declaraţi adoptabili sunt într-o astfel de situaţie acum?

B.P.: Specific pentru noi, pentru România, cererea de adopţie se referă, în primul rând, la copiii mici, copil aflat în primele şase luni de viaţă, până la un an. Modificarea pe care am făcut-o pe 273 (Legea 273 privind regimul juridic al adopţiei - n.r.) dă posibilitatea, obligă chiar autorităţile să declare adoptabili copiii de până în şase luni de zile, astfel încât ei să poată să fie adoptaţi cât mai curând. Totodată, este recunoscut că familiile de români adoptă mai rar copii de peste un an sau chiar copii ai minorităţilor, iar copii cu handicap, aproape deloc.

Acestor copii trebuie să le oferim o şansă şi vedem în adopţia internaţională o posibilitate pentru ei ca să poată să-şi găsească o familie. Pe de altă parte, trebuie să fac şi nişte precizări. Am văzut legislaţii din alte state europene - din Ungaria, din Olanda, din Italia. Statele respective pun nişte condiţii. De exemplu, în Ungaria se poate adopta internaţional un copil de la vârsta de opt ani. În Olanda, se poate adopta un copil până la vârsta de cinci ani. Sigur, sunt foarte multe lucruri pe care statele şi le pun ca şi bareme, tocmai ca să-şi ia anumite măsuri de precauţie. Şi noi putem, nu ne opreşte absolut nimic să facem asta. În Cehia, de exemplu, este un anumit număr de copii care pot fi adoptaţi internaţional în fiecare an. Au un număr mic, foarte mic de copii, dar numai ăia pot fi adoptaţi în fiecare an.

Rep.: V-aţi gândit să impuneţi o astfel de măsură?

B.P.: Nu. Mergem pe ideea, hai să zic, unui barem de vârstă, dar pentru asta trebuie să dezvoltăm şi să susţinem foarte bine adopţia naţională.

Rep.: Baremul de vârstă l-aţi stabilit?

B.P.: Nu ştim încă. Va fi stabilit în urma unor studii, date statistice, n-avem încă o idee.

Rep.: Înţeleg că una dintre idei ar fi ca procesul de adopţie internaţională să poată fi deschis după ce s-a încercat, în repetate rânduri, adopţia internă. V-aţi gândit la o anumită perioadă de timp pe care să o acordaţi în acest sens sau câte încercări eşuate?

B.P.: Cu siguranţă se va produce acest lucru. Deci, după ce în adopţia internă s-a făcut absolut tot posibilul, asta înseamnă că va fi ceva în jurul a doi ani de zile, aproximativ. N-aş putea să vă dau acum o dată precisă, dar undeva după doi ani de zile se poate deschide adopţia internaţională.

Rep.: Aprobarea acestui memorandum înseamnă practic modificarea Legii 273 privind regimul adopţiei. Poate fi făcută în acest moment, având în vedere contextul politic? Adică mai este posibilă adoptarea lui şi adoptarea legii?

B.P.: Când am venit aici, am avut o discuţie cu premierul. Desigur, au fost foarte multe sesizări din partea familiilor şi forurilor internaţionale, iar discuţia a fost pe valoarea şi modificarea legii. Sigur, nu s-a precizat dacă e vorba şi de adopţia internaţională. Eu mi-am îndeplinit această misiune. Modificarea este făcută. Legea este finalizată în proporţie de 99 la sută, săptămânile următoare va fi supusă dezbaterii publice şi va fi postată pe site. Dar, în contextul în care noi am făcut modificările pe lege, am ajuns la concluzia - şi datorită unor protocoale internaţionale - că putem să mergem şi pe ideea de a începe demersurile pentru adopţia internaţională. Sigur, nu este o decizie pe care s-o iau eu. Şi atunci, am făcut acest memorandum, care este un memorandum foarte neutru. Decizia este a Guvernului, în ce măsură este momentul politic...., noi am dat date statistice, am menţionat angajamentele României în domeniu şi decizia va fi în totalitate a Guvernului.

Rep.: În proiectul de modificare a Legii 273/2004, la care lucraţi de câteva luni, au fost cuprinse deja aceste modificări?

B.P.: Nu

Rep.: De ce nu le-aţi pus în proiect?

B.P.: Nu sunt cuprinse pentru că ne-am hotărât mai târziu să încercăm acest memorandum. Am avut un schimb de scrisori cu Ministerul Justiţiei, care mi-a sugerat să facem acest lucru într-un memorandum înaintat Guvernului prin care să se poată lua o decizie dacă adopţia internaţională poate fi introdusă sau nu.

Rep.: În cazul redeschiderii adopţiei internaţionale, rămâne valabilă acea potrivire cu familia? Cum se va face ea?

B.P.: Absolut. Aici n-am intrat foarte în amănunt. Noi vrem să stabilim contextul, după aceea vom intra foarte bine în amănunt. Din punctul meu de vedere, potrivirea cu familia se va face în România şi va fi pe o perioadă de minim trei luni de zile. Sunt ţări care solicită o lună de zile. Cel puţin în discuţiile generale pe care le-am avut cu colegii mei, am ajuns la concluzia că trei luni de zile ar fi o perioadă de timp acceptabilă, ca să fim încredinţaţi că există într-adevăr o potrivire cu familia.

Rep.: Luaţi în calcul posibilitatea redeschiderii în regim de urgenţă a adopţiei internaţionale pentru acei copii care erau în procedură de adopţie în perioada în care a fost instituit moratoriul şi care dezvoltaseră deja nişte relaţii de ataşament faţă de familia adoptatoare sau care aveau fraţi la familiile respective?

B.P.: Nu. Legea modificată, dacă va fi aprobată în forma aceasta, va permite măsuri care vor intra în vigoare de la data aprobării ei, şi nu retroactiv. Vă referiţi la perioada dinainte de moratoriu. Lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci, copiii au crescut - au trecut peste cinci ani de zile - şi evoluţia lor este mult diferită de cea iniţială, când puteau fi adoptaţi.

Rep.: Cum credeţi că va fi primită o astfel de măsură în Uniunea Europeană? Ştim foarte bine că, după interzicerea adopţiei internaţionale în România, au fost voci pro şi contra, unii ne-au criticat foarte dur pentru că am luat o astfel de măsură, alţii ne-au împins să o facem - şi ne gândim la Emma Nicholson.

B.P.: Pe data de 1 decembrie este o întâlnire la Strasbourg pe această temă şi noi vom prezenta acolo modificările legii. Dacă până atunci se va lua şi o decizie în ce priveşte memorandumul, vom prezenta şi memorandumul. Ceea ce pot să spun este că există o mare diferenţă între ceea ce a fost sau cum a fost adopţia internaţională şi ceea ce vrem să facem noi. Gândiţi-vă că, atunci, adopţia internaţională era cam de trei ori proporţională cu adopţia internă. Ceea ce nu se mai poate accepta şi nu este asta ţinta noastră. Ţinta noastră este să dezvoltăm adopţia internă, deci lucrurile stau total diferit. Sigur că vom explica, vom face lobby. Sigur că vor fi foarte mulţi care vor fi împotriva acestui lucru. Noi nu putem decât să discutăm cu ei, să le prezentăm intenţiile noastre şi să încercăm să-i convingem că ceea ce facem noi este absolut transparent şi fără niciun interes ascuns. Aşteptăm şi propuneri. Poate că unele din ele vor fi chiar preluate, în aşa fel încât nimeni să nu aibă impresia că este un demers pregătit de mai multă vreme şi care are în spate anumite interese. Nu este nimic de genul acesta.

Rep.: De cât timp aţi trimis memorandumul la Guvern? Aveţi idee dacă fostul Cabinet a apucat să se uite pe el?

B.P.: L-am trimis luni dimineaţă, înainte de votarea moţiunii. Nu ştiu care este soarta lui. Ne grăbim, e un lucru pe care noi am vrut să-l supunem dezbaterii şi unei decizii politice, şi eu cred că orice cabinet care vine poate să ia în discuţie acest memorandum. Sper ca, atunci când se va lua în discuţie, să fie întrebaţi şi specialiştii în domeniu.

Rep.: Câţi copii adoptabili avem în România, câte familii care vor să adopte şi câte adopţii s-au făcut de la începutul anului?

B.P.: Aş porni de la numărul de copii care sunt în sistemul rezidenţial şi în sistemul de asistenţă maternală - sunt undeva la 43.000 de copii, foarte mulţi. Din aceştia, doar 800 sunt declaraţi adoptabili. De la începutul anului s-au făcut circa 700 de adopţii. Şi sunt circa 2.000 - 2.200 de familii care vor să adopte copii. Deci, este un număr mare de români care vor să adopte copii şi modificările pe care le-am făcut noi în lege se referă în primul rând la familiile de români. În continuare vom promova adopţia naţională şi o vom promova prin mai multe metode decât s-au făcut până în prezent. Interesul nostru este să promovăm adopţia naţională. Ceea ce este de menţionat este că şi alţii au priorităţi - trebuie să-şi facă datoria în acest domeniu - şi important ar fi ca legislaţia pe care o promovează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului să vină şi să sprijine acest demers. Am avut copii cu mamă şi tată necunoscuţi, care au fost declaraţi adoptabili după patru ani. Şi sunt foarte multe astfel de cazuri, sau genul acesta de cazuri, care nu sunt, în niciun caz, în avantajul copilului şi nu respectă drepturile copilului.

Rep.: Prin urmare, ce demersuri ar trebui urgentate sau făcute de către celelalte autorităţi responsabile?

B.P.: Noi am prins în lege toate demersurile pe care trebuie să le facă autorităţile anterior declarării adopţiei, în aşa fel încât să ne încredinţăm că familia naturală nu poate să-şi crească copilul. Servicii, consiliere - atunci când familia nu răspunde la aceste solicitări, abia atunci copilul poate fi declarat adoptabil. Dar, în programul individualizat al copilului trebuie prevăzută, ca finalitate, fie reintegrarea în familia naturală, fie adopţia. Pentru că noi, ca stat, trebuie să promovăm acea idee pe care o are Convenţia ONU privind drepturile copilului, acel principiu ca toţi copiii să aibă o familie. În convenţie se spune o familie, nu familia naturală. Tocmai pentru a veni şi în sprijinul celor pentru care familia naturală nu reprezintă cea mai bună soluţie.

Interviu realizat de Aurelia Alexa, aurelia.alexa@mediafax.ro.