Proiect de UN MILIARD de euro, prioritar pentru România, bate pasul pe loc de 40 de ani

Autorităţile descriu proiectul hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti ca fiind unul esenţial pentru sistemul energetic al ţării. Însă acţiunile concrete pentru realizarea lui se lasă aşteptate de ani buni. În valoare de 1 miliard de euro, proiectul a prins contur în urmă cu aproape jumătate de secol, dar nu dă semne că va fi terminat în următorul deceniu, deşi e „prioritar” de zece ani.

Priorităţi pe hârtie şi în declaraţii, niciun calendar fix

”Proiectul hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti este un proiect prioritar pentru România pe care neapărat trebuie să îl realizăm", spunea, la începutul acestui an, ministrul Energiei Anton Anton. Acelaşi ministru sublinia importanţa proiectului, spunând că este o "chestiune obligatorie".

Declaraţiile sunt doar cele mai recente dintr-un şir de explicaţii date de autorităţile centrale şi locale privind impactul major pe care hidrocentrala îl va avea şi cât de importantă este construcţia ei. Încă din 2009, proiectul era văzut ca unul „prioritar” pentru Guvern, după cum declara la acea dată premierul Emil Boc, când Executivul a şi adoptat un memorandum în acest sens, care însă nu mai produce efecte juridice în prezent.

De altfel, proiectul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarniţa-Lăpuşteşti a fost inclus şi în anul 2018 în lista proiectelor strategice de investiţii care urmează a fi pregătite şi atribuite în parteneriat public privat de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP), conform HG nr. 643/23.08.2018.

„Proiectul CHEAP Tarniţa-Lăpuşteşti - Ministerul Energiei a avizat Hotărârea de guvern iniţiată de CNSP prin care se aprobă Studiul de fundamentare al proiectului. Conform prevederilor OUG nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat, CNSP va selecta partenerul privat şi va gestiona problematica aferentă încheierii contractului de parteneriat public-privat în vederea realizării CHEAP Tarniţa – Lăpuşteşti”, se arată într-un răspuns al Ministerului Energiei remis MEDIAFAX.

Ministerul nu a răspuns însă întrebărilor privind calendarul avut în vedere pentru realizarea proiectului şi nici care este efectiv stadiul procesului de selectare a partenerului privat.

Condiţiile formulate de investitorii din China ar fi dus la modificări ale procedurii de selecţie prin încălcarea principiul transparenţei

În vara anului 2015 a fost stabilită lista finală cu trei ofertanţi precalificaţi pentru construirea hidrocentralei: China Gezhouba Group Company Limited – Wu Lingpower Corporation Limited, China Huadian Engineering Co. LTD. – Guizhou Wujiang Hydropower Development Co. LTD şi Huaneng Lancang River Hydropower Inc. – Hydrolancang International Energy Co. LTD. De atunci şi până în 2017 s-au purtat negocieri pe baza ofertelor şi, în mod normal, ar fi urmat elaborarea caietului de sarcini final, derularea licitaţiei, stabilirea investitorului câştigător şi negocierea şi semnarea documentelor finale cu acesta.

Ministerul Energiei susţine însă că investitorii din China care ar fi trebuit să construiască hidrocentrala au pus condiţii imposibil de acceptat de statul român.

„Condiţiile formulate de investitorii din China care au participat la procedura de selecţie derulată în perioada 2014-2017 (dintre care unele au fost calificate de aceştia ca fiind esenţiale pentru participarea la etapa angajantă la proiect) nu au putut fi acceptate, întrucât ar fi fost de natură să conducă la modificări esenţiale ale procedurii de selecţie prin încălcarea principiul transparenţei şi/sau principiul egalităţii de tratament”, a transmis ministerul.

Despre centrala Tarniţa-Lăpuşteşti

Centrala va fi situată la 30 km depărtare de oraşul Cluj-Napoca, pe valea râului Someşul Cald, pe versantul stâng al acumulării Tarniţa şi este prevăzută a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbina-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcţia fiind preconizată a se realiza în două etape pe parcursul a 5-7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creşterea siguranţei în funcţionare a SEN, centrala putând asigura funcţionarea optimă şi sigură a acestuia, în condiţiile creşterii considerabile a portofoliului capacităţilor de producţie din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând, aşa cum am arătat anterior, servicii tehnologice de sistem pentru România şi ţările învecinate.

Prin realizarea acestei capacităţi hidro cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei şi transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum şi echilibrarea capacităţilor regenerabile de producţie necontrolabilă prin asigurarea unei funcţionări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul hidrocentralei nu este însă unul nou, primele analize privind realizarea construcţiei fiind făcute în perioada 1975-1985, când Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament şi studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România. Apoi, în perioada 1985-1988, pe baza considerentelor tehnico-economice, s-au concretizat opţiunile spre bazinul Someşului Cald, unde lacul de acumulare Tarniţa putea îndeplini rolul de rezervor inferior, locaţia fiind considerată drept cea mai favorabilă din punct de vedere geologic şi hidrologic.