Proiect refăcut: Preluarea bugetelor instanţelor de ICCJ, promisă de Ponta, nu mai e anulată, ci amânată

Termenul de transfer al acestor atribuţii va fi amânat până în ianuarie 2015, prin ordonanţă de urgenţă.

În varianta iniţială a proiectului era propus ca acest transfer să fie total anulat, pe motiv că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) nu dispune de capacitatea administrativă de preluare a acestora şi nici nu are rolul de a gestiona bugetele instanţelor din România.

Aceasta în condiţiile în care, în vara anului trecut, imediat după preluarea guvernării, premierul Victor Ponta pleda tocmai ca bugetul instanţelor să fie preluat, începând cu 2013, de ICCJ, pentru a elimina "un tip de influenţă asupra instanţelor" practicat de fostul guvern.

"Voi susţine încă din acest an, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are şi mă anunţă că are logistica necesară, voi susţine trecerea bugetului justiţiei către instanţa supremă. Nu cred că metoda aplicată în ultimii ani de a ţine bugetul la Ministerul Justiţiei, pentru a avea un anume tip de influenţă asupra instanţelor, e o metodă corectă", spunea atunci Ponta, care asigura în acea perioadă interimatul la Justiţie.

"Ne-am asumat ca bugetul instanţelor să fie administrat de ICCJ, tocmai pentru a nu mai fi un instrument al Guvernului", mai afirma Victor Ponta, care amintea faptul că în 2004, când ministru al Justiţiei era Cristian Diaconescu, la negocierile privind închiderea capitorului 24 de negociere cu UE s-a admis ca managementul fondurilor justiţiei să nu mai fie în mâna Executivului.

Luni, agenţia MEDIAFAX a semnalat intenţia autorităţilor de a renunţa însă total la acest transfer, prin abrogarea prevederii respective cu diferite argumente.

Miercuri seara, Ministerul Finanţelor a prezentat un alt proiect în care nu mai anulează aceast transfer, ci îl amână cu încă un an, până în ianuarie 2015, conform practicii aplicate în ultimii ani.

În proiectul iniţial era propus ca articolul care prevede că bugetele curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor trebuie preluate în gestionare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la Ministerul Justiţiei să fie abrogat, pe motiv că ICCJ nu dispune de capacitatea administrativă de preluare a acestora.

Iniţiatorii proiectului justificau măsura şi prin faptul că orice decizie în acest domeniu se adoptă numai în colaborare cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, aceştia susţin că, sub aspect normativ, trecerea atribuţiei de gestionare a bugetului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie presupune modificarea, adaptarea sau abrogarea unui număr important de acte normative cum ar fi: Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Codul de procedură penală (interpreţi, apărători, constatări, expertize, cheltuielile judiciare care se avansează de către stat), OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi acorduri internaţionale şi alte acte normative în domeniile probaţiune, medicină legală, expertiză tehnică judiciară, victimele infracţiunilor, expertiză criminalistică, traducători şi interpreţi, controlul averilor etc.

"Având în vedere multitudinea de atribuţii care rezultă din calitatea de administrator al bugetelor instanţelor, la acest moment, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie nu dispune de capacitatea administrativă de preluare a acestora", susţin iniţiatorii proiectului.

Aceştia precizează că, potrivit articolului 126 din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

"Din această dispoziţie rezultă că rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este de a realiza actul de justiţie şi de a asigura practica unitară a instanţelor judecătoreşti, iar nu de a gestiona bugetele instanţelor din România", justifică iniţiatorii proiectul de act normativ.

Totodată, aceştia arată că acordarea unor atribuţii strict administrative unei instanţe judecătoreşti înseamnă a deturna atribuţiile acesteia de natură jurisdicţională spre alte probleme care ţin de asigurarea sediilor, a condiţiilor materiale şi financiare pentru desfăşurarea activităţii instanţelor.

"Or, numeroase solicitări ale asociaţiilor profesionale ale magistraţilor şi ale Consiliului Superior al Magistraturii au vizat degrevarea instanţelor şi eliminarea sarcinilor nejurisdicţionale ale instanţelor judecătoreşti. De asemenea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie să asigure funcţionarea internă a acestei instanţe, în vederea realizării rolului său constituţional, iar exercitarea de către acesta a atribuţiei de ordonator principal de credite pentru toate judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel ţară ar crea premisele pentru ca atribuţiile principale ale şefului instanţei supreme să nu poată fi realizate în cele mai bune condiţii", potrivit iniţiatorilor proiectului.

Potrivit articolului 136 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, începând cu data de 1 ianuarie 2008, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Termenul prevăzut la articolul 136 din Legea 304/2004 a fost prorogat succesiv prin mai multe acte normative, ultima fiind realizată prin articolul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2012, până la data de 1 ianuarie 2014. Prorogarea succesivă a fost justificată de fiecare dată prin faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru ca această instanţă să poată prelua atribuţia legată de gestionarea bugetelor tuturor instanţelor judecătoreşti din România, având în vedere multiplele implicaţii atât sub aspect financiar, cât şi normativ, organizatoric şi de capacitate administrativă.