Raportul CE semnalează sancţiunile nesemnificative aplicate în sesizările ANI

Raportul CE - obţinut de MEDIAFAX şi carte va fi dat publicităţii miercuri, la Bruxelles - arată că de la adoptarea noului ei cadru în august 2010, Agenţia Naţională de Integritate şi-a restabilit istoricul său de realizări şi a înaintat un număr de cazuri privind conflicte de interese, incompatibilităţi şi averi nejustificate la instituţiile competente, sesizate pentru a lua decizii.

Deşi ANI şi-a îmbunătăţit metodologia şi eficienţa investigaţiilor sale, soluţiile aplicate de organele competente judiciare şi administrative sunt adesea nesatisfăcătoare, notează CE.

Totodată, spune documentul citat, au fost aplicate puţine sancţiuni pe constatările ANI, iar cele aplicate sunt nesemnificative. Multe dintre deciziile instanţelor privind conflicte de interese în sfera achiziţiilor publice, în general, vin prea târziu. Mai mult, Comisia de Investigaţie a Averilor înfiinţată prin Legea revizuită a ANI la nivelul curţilor de apel, pare că se pronunţă de facto asupra temeiniciei cazurilor transmise de ANI, deşi nu este parte a misiunii sale.

În opinia CE, o astfel de procedură nu doar întârzie procesul judiciar de luare a deciziilor, dar şi dublează rolul curţilor de apel, care ar trebui să fie competente să se pronunţe asupra cazurilor ANI. Pentru acest motiv, spune raportul, este necesar să fie luate măsuri pentru a evita practica inconsecventă a Comisiei de Investigare a Averilor, respectiv să fie adus un amendament la lege, care să permită ANI să recureze deciziile acestei Comisii.

De la ultima evaluare anuală a Comisiei, notează documentul, doar două cazuri de bunuri nejustificate au fost confirmate de către curţile de primă instanţă. În acelaşi timp, un număr important de cazuri investigate, conform vechii legi, au fost pierdute din cauza împlinirii termenelor de prescripţie, care au fost introduse în Legea revizuită a ANI în august 2010.

Raportul CE mai notează că România a pregătit o evaluare independentă de impact privind politica sa anticorupţie. Recomandările conţinute în această evaluare pun accentul pe acordarea unei înalte priorităţi politice în ceea ce priveşte lupta anticorupţie, dezvoltând o nouă şi comprehensivă strategie anticorupţie cu obiective pe termen lung şi implicând reprezentanţi din cele trei sfere ale puterii, precum şi societatea civilă.

Eficienţa luptei împotriva corupţiei este împiedicată de serioase slăbiciuni în recuperarea produselor infracţiunii. Istoricul realizărilor în domeniul bunurilor provenite din infracţiuni care au fost confiscate în România este foarte mic, în special din cauza posibilităţilor limitate de confiscare prevăzute de lege, a practicii restrictive a instanţei şi a lipsei unui comportament pro-activ în faza de urmărire penală.

Sunt depuse eforturi de către procurorul general pentru a remedia acest ultim punct, dar există piedici din partea resurselor şi, în special, din partea cadrului legal, mai consemnează raportul CE.

Documentul notează că, în practică, bunurile ilicite pot fi confiscate doar dacă ele sunt bunuri provenite direct din infracţiuni pentru care s-a obţinut o condamnare sau dacă sunt în legătură prejudicii cauzate de o faptă penală dovedită. Se întâmpină probleme şi în confiscarea bunurilor transferate unei terţe părţi. În acest mod, o sumă importantă de bunuri ilicite scapă controlului legal, ceea ce a fost relevat recent într-o investigaţie într-un caz de corupţie în rândul organelor de poliţie şi ale Vămii, în care doar o cantitate mică a bunurilor se aşteaptă a putea fi confiscate, deşi se poate asuma faptul că aceste activităţi infracţionale au fost derulate în mod sistematic pe o perioadă lungă.

De la ultima evaluare a Comisiei, arată raportul citat, România a întreprins demersuri în vederea asigurării unor verificări mult mai eficiente ale licitaţiilor publice împotriva neregulilor ca urmare a evaluărilor de risc. România a reînfiinţat baza legală pentru Departamentul de Luptă împotriva Fraudei (DLAF), echivalentul OLAF, pentru a efectua activităţile de cercetare. Aceste îmbunătăţiri sunt binevenite, dar în acelaşi timp, capacitatea administrativă şi calitatea acţiunii administrative mai necesită încă îmbunătăţiri considerabile.

Provocarea principală în domeniul achiziţiilor publice rămâne îmbunătăţirea substanţială a capacităţii administrative şi a calităţii acţiunii administrative. Se cere un progres urgent în aceste domenii în vederea reducerii ratei înalte a neregulilor în implementarea fondurilor şi pentru a îmbunătăţi absorbţia fondurilor UE, care se situează la un nivel foarte scăzut în multe sectoare, mai spune sursa citată.