STUDIU: Copiii străzii nu există la nivel politic. Numărul lor a rămas constant în Capitală din 1990

Cercetătorul francez Clemence Valin Valleteau este, de un an, profesor invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Interesată de fenomenul copiii străzii, ea lucrează de patru ani, direct pe teren, cu această categorie de minori, alături de specialiştii Fundaţiei Parada.

Valleteau a prezentat marţi, în cadrul conferinţei internaţionale a operatorilor stradali cu tema "În stradă: Intervenţie socială stradală, Drepturile Copilului, sărăcie şi excluziune socială", câteva dintre concluziile activităţii sale de cercetare asupra fenomenului copiilor străzii din Bucureşti.

"În 1992, la trei ani după căderea regimului comunist, 1.390 de copii trăiau şi dormeau pe străzile din Bucureşti, potrivit primei analize a fenomenului. În 2009, în ciuda celor 20 de ani de bulversări politice, economice, sociale şi demografice, numărul lor nu s-a diminuat. Dacă, în 1989, apariţia copiilor străzii putea fi imputată unui factor politic conjunctural - politica de natalitate a lui Ceauşescu -, astăzi, circumstanţele politice, economice şi sociale s-au schimbat, marile orfelinate s-au închis şi curba demografică s-a inversat, însă fenomenul copiilor străzii continuă să existe", se arată în lucrarea cercetătoarei franceze.

Studiul citat analizează şi caracteristicile copiilor străzii din Bucureşti, arătând că profilul acestora pare să nu se fi schimbat prea mult din 1989, în afara faptului că în 2009 ei sunt mai mari, căci au crescut. Astfel, ei au rămas tot în stradă şi nu mai sunt identificaţi ca romi (51 la sută în 1999, 46 la sută în 2004 şi 42 la sută în 2009).

În studiu se mai arată că proporţia copiilor străzii proveniţi din orfelinate a rămas minoritară (20-40 la sută) în raport cu 60-80 la sută minori proveniţi din familii numeroase cu disfuncţionalităţi importante - violenţă domestică, alcool, divorţ, recăsătorii, parteneri multipli sau situaţii monoparentale.

"Cercetarea mea universitară pe acest subiect m-a făcut să înţeleg că minorii străzii nu există la nivel politic, în sensul că reforma protecţiei copilului, care a avut loc din 2000, nu a vizat copiii străzii ca prioritate. Este vorba despre un fenomen important, dar nu foarte important numeric, iar motivul pentru care nu suntem preocupaţi de ei este faptul că nu reprezintă un pericol public, iar la nivel politic, în absenţa presiunii externe, statul nu a luat niciodată în serios problema copiilor străzii, care rămâne o comunitate mică", a declarat, pentru MEDIAFAX, Clemence Valin Valleteau.

Cercetătoare franceză a mai remarcat că, deşi România traversează o perioadă de declin demografic, numărul copiilor din stradă a rămas constant, la fel ca şi numărul celor abandonaţi. În acest context, consideră ea, este nevoie de mai mult interes pentru programele de prevenire.

"Este foarte important ca autorităţile locale să se mobilizeze pentru a interveni în situaţii de urgenţă, pentru a permite copiilor să aibă acces la drepturile de bază: locuinţă, sănătate, educaţie. E la fel de important să prevină apariţia copiilor în stradă, fiind nevoie de o politică de prevenire a separării copilului de familie. Este vorba de intervenţia în familia aflată în situaţie precară", a mai spus cercetătoarea.

Întrebată dacă în România sunt respectate drepturile copilului din stradă, Clemence Valin Valleteau a infirmat acest lucru. "Din experienţa pe care o am la Fundaţia Parada, am constatat că un anumit număr de tineri şi de copii care trăiesc în stradă nu au nicun acces la o locuinţă, nici la sistemul de sănătate, nici în educaţie. Şi, în mod paradoxal, asistăm la o situaţie în care ONG-urile se substituie statului şi sunt finanaţate de firme private care ajută copiii să supravieţuiască în stradă, în timp ce autorităţile locale, regionale şi naţionale nu intervin într-o manieră eficientă" a mai spus ea.

În opinia cercetătoarei, unul dintre motivele pentru care nu se poate interveni eficient în problema copiilor străzii este faptul că nu există o definiţie clară a noţiunii.

"În Convenţia Internaţională a Drepturilor omului se poate vorbi de un vid juridic, în sensul că copii străzii nu sunt consideraţi o populaţie omogenă, iar această problemă de la nivel internaţional se regăseşte şi în România, unde avem diferite noţiuni: 'copiii străzii', 'copii pe stradă'. Spre exemeplu, pentru UNICEF, 'copii în stradă' înseamnă copii fără părinţi aflaţi în permanenţă pe stradă, în timp ce prentru DGASPC (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - n.r.), 'copii in stradă' sunt cei care se regăsesc ocazional în situaţie de sărăcie şi care au o familie. În acest moment, nu avem un acord asupra unei definiţii. Vorbim de realităţi diferite, iar lucrurile sunt complicate pentru a putea interveni", a mai spus Clemence Valin Valleteau.

Cercetătoarea a adăugat că, în lipsa unei definiţii general acceptate, nici datele statistice nu sunt corecte şi nu ajută în stabilirea unor politici în domeniu.

Potrivit acesteia, în 2012, Consiliul Europei a interpelat Guvernul României tocmai din cauza incoerenţei privind cifrele comunicate în legătură cu copiii străzii.

"În acelaşi raport, trimis Consiliului Europei, Guvernul român avea cifre compet incoerente", a precizat cercetătoarea.

Clemence Valin Valleteau a atras atenţia şi asupra faptului că dacă autorităţile amână foarte mult intervenţia pentru scoaterea copiilor din stradă, integrarea lor va fi tot mai dificilă.