Video Tabără: Proprietarii de terenuri nelucrate vor fi amendaţi cu 60 euro/ha dacă nu le curăţă - VIDEO

R.: Ce aşteptări aveţi de la comisarul european Dacian Cioloş pentru sprijinirea agriculturii româneşti?

V.T.: Domnul Dacian Cioloş este comisarul european pentru agricultură şi are 27 de state. Mai mult, are o responsabilitate pentru elaborarea noii politici agricole comunitare. Aşa cum mi s-ar pune întrebarea "ce face Tabără pentru Timiş?" (el fiind şi deputat PDL ales într-o circumscripţie din Timiş, n.r.). Eu sunt ministrul Agiculturii din România. Mă bucur dacă măsurile mele sunt eficiente şi în Timiş. Dar eu sunt convins că prin anumite linii, domnul Cioloş este extrem de atent la ceea ce se întâmplă în România şi mai ales că el şi cunoaşte parte bună din sistemul agricol românesc şi problemele cu care se confruntă spaţiul rural. Este foarte importantă poziţia domnului Cioloş pe ceea ce înseamnă cele două componente ale politicii comunitare, şi anume Pilonul I, care înseamnă modernizare, şi Pilonul II, dezvoltare rurală, şi să stiţi că noi ducem o luptă extraordinară pentru a avea susţinere în continuare o proporţionalitate între Pilonul I şi Pilonul II. Cred că domnul Cioloş mai are o bătălie extraordinară pe menţinerea sistemului de subvenţii. La ceea ce mă aştept mai mult, probabil un dialog foarte bun pe care sunt convins că îl vom avea. De altfel, chiar domnul ministru Dumitru (fostul ministru al Agriculturii, Mihail Dumitru, n.r.), dacă va ajunge la Bruxelles sunt convins că va fi un colaborator foarte bun, chiar dacă eu l-am înlocuit. Eu n-am ce să-i reproşez foarte mult. Poate o comunicare, o neînţelegere...

R.: Atunci de ce credeţi că a fost schimbat?

V.T.: Tocmai pentru că se lăsase impresia că la agricultură nu se face nimic şi că e o anumită blocare.

R.: Şi era adevărat?

V.T.: Au fost elemente, partea de comunicare, inclusiv în zona politică, cu colegi membri ai comisiei şi cu grupuri parlamentare... Nu ştiu chiar toată chestiunea. Cert este că eu n-am găsit aici lucrurile chiar foarte rele. Deci în 1994 când am preluat ministerul au fost probleme mai multe decât acum. Este o chestiune dificilă că şi el s-a găsit, şi eu mă găsesc în procesul acesta de finalizare a restructurării şi probabil că aici vor fi în continuare încă mici probleme.

R.: De ce aţi acceptat acest mandat?

V.T.: Ştiu că există bătălii pentru postul de ministru. Se ştie că eu am fost unul dintre purtătorii unor idei pe agricultură, sunt cadru universitar şi cercetător şi mi-am permis întotdeuna să emit poziţii, să-mi spun punctul de vedere cu foarte multă tărie. Eu mă bucur de o mare susţinere în zona profesională şi există o mare speranţă, care este poate cea mai grea răspundere a mea. Cea mai mare răspundere a mea nu este ca membru al Guvernului, ci faţă de aceşti oameni care sunt din diverse domenii, nu neapărat producători. Dacă eu aş fi spus nu, mai puteam veni la seminariile dumneavoastră? Nu mai puteam veni. N-am fost niciodată laş în viaţă. Niciodată. Să ştiţi că am lucrat şi în mină. Mie aici, din punct de vedere personal, poziţia de ministru nu-mi este una superfavorabilă. Eu am în CV "fost ministru". Poate că eu aveam pe un alt domeniu tendinţa mai mare sau aspiraţii. Poate pe cel ştiinţific. Încă sunt dator. Aici eu am dat o dată, am încercat şi acum, fiind chemat. În politică, dacă ai intrat, nu te poţi feri de anumite momente, n-ai cum.

R.: Ce v-ar plăcea să se spună despre dumneavoastră la finalul mandatului?

V.T.: Că am făcut ceva aici.

R.: Ce anume?

V.T.: Că în agricultura română se simte ceva. 5%, 10%...

R.: Care ar fi problema pe care aţi vrea cel mai mult s-o rezolvaţi?

V.T.: Primul lucru este să cresc producţia şi potenţialul agricol al acestei ţări. Să iasă din mocirla aceasta a unei ţări cu potenţial, iar ea să fie importatoare şi în coada Europei. E ceva incredibil.

R.: În ce condiţii v-aţi da demisia de bunăvoie?

V.T.: E o întrebare dificilă. În faţa unor greutăţi, chiar dacă sunt foarte mari, n-am să-mi dau demisia. Dacă sunt de o altă natură, e posibil. Dacă n-aş simţi sprijinul, sau sunt puncte de vedere de-ale mele, în care eu cred ca om de ştiinţă, cu toată forţa, nu mi-aş putea compromite statutul meu de om de ştiinţă şi de profesor sub nicio formă pentru că sunt conducător de doctorat. Deci, dacă ar fi ceva care este incompatibil cu poziţia mea şi ar fi observaţia «dom'le, aţi făcut chestia aia şi noi aveam o anumită poziţie politică», nu renunţ la partea mea de concept ştiinţific despre un anumit fenomen. Niciodată n-am s-o fac. Niciodată.