Video Teatru senzorial la Iaşi, publicul a avut ochii acoperiţi o mare parte din spectacol: Este un alt fel de teatru care se simte, se vede, se miroase, se aude şi se stă

“Am să vă rog frumos, puneţi-vă ochelarii pe cap şi coborâţi-i la nivelul gâtului. O să vă rugăm să îi folosiţi la un moment dat şi sperăm să acceptaţi să mergeţi cu noi în călătoria asta”. Aşa a început vineri seară la Iaşi „Complet Alb” o piesă de teatru inspirată din romanul „Eseu despre orbire”, al lui Jose Saramago, un proiect de teatru senzorial, gândit de opt actori ieşeni, alături de Asociaţia Nevăzătorilor, filiala Iaşi.

Spectacolul „Complet Alb” este o experienţă bazată în totalitate pe simţuri, este povestea unor oameni care orbesc pe neaşteptate şi a fost redată publicului legat la ochi nu doar prin văz, prin imagine, ci şi prin sunet, miros, atingere, relatează corespondentul MEDIAFAX.

„Teatrul senzorial este greu de abordat. L-am gândit ca pe un proiect proactiv, cu implicare socială, un proiect prin care să facem cumva lobby, să intrăm în mintea spectatorilor, pentru a face publicul să fie conştient de oamenii cu nevoie speciale pe care îi avem în jurul nostru, dar pe care niciodată nu îi vedem, sau mai bine zis uităm că există”, a explicat Octavian Jighirgiu, regizorul piesei.

„Ideea noastră e de a ne face conştienţi de lucrurile simple, acelea care ne aduc bucuria, cu adevărat bucuria, de a sta cu noi. Trăim într-o lume nebună şi am ajuns să ni se pară că e normal aşa, că e normal să trăim ca pe Facebook, să iubim virtual, că e normal să facem călătorii iluzorii pe o hartă, în loc să facem călătorii cu piciorul. Am ajuns să trăim ca nişte marionete. Dacă am fi trăit acum 100 de ani şi scria Jules Verne despre noi eram în plin SF şi noi am ajuns să credem că asta este normalitatea şi cred că vine momentul măcar în artă să ne oprim, să respirăm, să ne gândim la noi înşine, să ne acoperim privirea exterioară ca să ne accesăm vederea interioară şi să ne amintim de noi”, a declarat conf. univ.dr. Ana Maria Nistor, scenarist. „Nu este doar un experiment, este un lucru valoros, care ajunge la spectactori, nu este un experiment de dragul experimentului, este un alt fel de teatru care se simte, se vede, se miroase, se aude şi se stă. E un teatru care stă în interior”, a continuat Ana Maria Nistor.

Pentru cei din public, experienţa a fost una neaşteptată. “Experienţa a fost extraordinară, ne-au făcut să ne gândim la ce suntem, la ce nu suntem, la ce putem fi, la ce nu facem în fiecare zi, la ce nu vedem, foarte frumos. Nu m-am aşteptat la nimic, am venit cu o curiozitate extraordinară care mi-a fost statisfăcută şi impresiile sunt dincolo de aşteptări. Văzul este unul dintre simţurile pe care ne bazăm cel mai mult, dar pe care nu îl folosim la adevărata lui capacitate”, a declarat una dintre persoanele din public la sfârşitul spectacolului.

„Nu m-am aşteptat la ceva foarte special, am venit cumva deschisă la orice fel de experienţă. Se ascut senzaţiile, se ascut simţurile.”

Spectacolul a avut loc în Sala Mare a Primăriei Iaşi, iar piesa se va juca şi în penitenciarul Iaşi, pentru a sublinia că adevărata libertate este o opţiune personală.