Cristian Tudor Popescu, despre finala turneului de la Sofia şi despre victoria Simonei Halep

Şi aşa se întâmplă. Simona o întoarce pe dos ca pe mănuşă, cu un 6-1 imparabil. Ivanovici mai are o zvâcnire, se duce la 3-0 în setul decisiv. Nici acum însă în ochii ei nu se vede convingerea că o poate bate pe româncă. Şi Simona, tăioasă, concentrată, rapidă, îi ia următoarele 6 ghemuri.

În finală, Samantha Stosur începe parcă şi mai bine decât Ivanovici. O atacă pe Simona din toate poziţiile cu dreapta ei dinamită. Te uiţi la bicepşii australiencei şi ai impresia că vezi un meci de box între un semigreu şi o pană. Simona pare în corzi, Samantha face rapid 6-2. Poţi să crezi că meciul se va încheia în următoarele 20 de minute...

Ştiţi ce înseamnă „respect” în tenis, stimaţi cititori? E un sentiment complex, care exprimă raportul de forţe dintre doi jucători indiferent de scor. Cel care îl consideră pe celălalt mai tare decât el va pierde nişte puncte doar din cauza acestui sentiment. Se va teme de revenirea celui pe care îl respectă chiar şi la 6-1, 5-2, serviciul şi trei mingi de meci. În afară de clasamentul oficial WTA în care Simona a ajuns pe un excepţional loc 11, există un clasament al respectului jucătoarelor, în care Simona ocupă un loc şi mai în faţă.

Pe figura de obicei netulburată a puternicei Stosur se citea respectul. Teama de răspunsul Simonei. Şi el a venit, devastator: câştigând următoarele două seturi cu 6-2, 6-2 şi încheind meciul cu un forehand regal în lung de linie, Simona Halep adună şase trofee WTA într-un singur an, fiind jucătoarea cu cea mai spectaculoasă creştere în 2013.

Iar dincolo de cifre şi statistici, se întâmplă ceva şi mai important: „Miss Halep” devine unul dintre puţinii români care se bucură de respect în această lume.

Citeşte continuarea editorialului lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info