Video INTERVIU: Dragomir: În timpul Revoluţiei am suferit, am fost victimă colaterală

Redăm integral interviul acordat de către preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir:

Reporter: Au trecut 20 de ani de la Revoluţie. Ce a însemnat Revoluţia pentru dumneavoastră?

Dumitru Dragomir: Domnule, pentru mine Revoluţia a însemnat că m-au închis şapte luni nevinovat, abuzuri extraordinare. Am fost judecat de toate instanţele militare, am fost găsit nevinovat, dar am suferit. Am suferit, dar vremurile de după Revoluţie mi-au adus satisfacţii mai mari, chiar dacă eu am trăit bine şi pe timpul acela.

R: Dvs ce aţi făcut la Revoluţie? Ce va mai aduceţi aminte din zilele alea?

D.D.: Domnule, îmi aduc aminte că beam un şpriţ cu Mircea Sandu şi cu un fin al meu de la Braşov. Şi am fost şi noi acolo la Inter, unde se trăgea, pentru că locuiam în apropiere. Am văzut ce se întâmplă, apoi am venit din nou acasă şi am continuat şpriţul. Era zăpadă mare, iarnă grea. Acum îmi pare rău că l-au omorât pe Ceauşescu, pentru modul cum l-au omorât. Ne-am făcut de râs în toată omenirea şi nu ne-am revenit nici în 20 de ani.

Rep.: Aţi activat la un club aşa-zis al securiştilor, la Victoria Bucureşti, nu v-a fost greu? Nu aţi fost văzut ca un "duşman al poporului"? Cum au fost zilele acelea pentru dumneavoastră? V-a fost teamă?

D.D.: Nu, nu am fost văzut aşa, eu nu aveam uniformă militară, nici pistol. Nimic. Eu eram doar un preşedinte de club, atât.

R.: Totuşi v-au ridicat...

D.D.: Aia a fost altceva. A fost lupta internă între cei care rămăseseră în Poliţie şi care mai târziu au ajuns şi ei la puşcărie. După moartea lui Nuţă (n.r. Generalul Constantin Nuţă, fostul şef al Inspectoratului General al Miliţiei) din elicopter şi după arestarea lui Postelincu (n.r. fostul ministru de interne Tudor Postelnicu) şi Marin Bărbulescu (n.r. fostul şef al Miliţiei Capitalei), care era şeful meu, îl avea ca duşman pe Ion Baciu, care era şeful economicului pe ţară. În afară de asta, după părerea mea, pe mine m-au arestat ca să-l cureţe pe Marin Bărbulescu. Am fost o victimă colaterală. Şi până la urmă cei care ne-au arestat pe noi, au intrat şi ei, şi Baciu a stat luni de zile.

R.: Dar până să fiţi arestat nu v-a fost teamă?

D.D.: Eu am fost arestat pe 5 ianuarie. Nu, nu mi-a fost teamă, de ce să îmi fie teamă? Predasem toţi banii revoluţionarilor, iar revoluţionarii s-au dus cu toţi banii la Dinamo. Şi Dinamo a cheltuit toţi banii. De ce să-mi fie frică? Am fost băiat deştept, i-am pus să-mi semneze pentru toţi banii.

R.: Înainte de evenimente vă gândeaţi că ar putea veni o schimbare politică? Aţi anticipat schimbarea?

D.D.: Nu, niciodataă n-aş fi putut să cred că putea să se schimbe ceva. Dar e bine că am trăit să văd şi eu o Revoluţie pe viu.

R.: A existat o revoluţie şi în sport?

D.D.: Da, s-a făcut o revoluţie şi în sport atunci,. A existat. Cei cu gura mare au pus mâna pe putere în vremurile alea.

R.: Cât s-a schimbat fotbalul în aceşti ani? Credeţi că se putea face mai mult în 20 de ani?

D.D.: Da se putea face mai mult, pentru că toate guvernele care s-au succedat nu au ajutat sportul şi în special fotbalul. Niciun guvern nu a dat nicun leu, niciun frăncuţ pentru fotbal.

R.: - Dumneavoastră personal ce vă reproşaţi în aceşti 20 de ani? Ce aţi fi vrut să faceţi şi nu aţi făcut?

D.D.: Eu îmi reproşez că am îmbătrânit cu 20 de ani, îmi reproşez că nu am avut curajul să iau mai mulţi bani din bănci şi să fac lucruri măreţe. La fotbal îmi reproşez că nu am militat mai mult pe lângă Federaţia Română de Fotbal să facem 11 sau 12 centre olimpice de copii şi juniori. Îmi reproşez mai multe, dar faptele bune depăşesc regretele.

R.: Schimbarea regimului a modificat şi fotbalul românesc. Şi mă refer la mentalitatea fotbaliştilor, a dispărut discpilina comunistă şi a apărut o democraţie, fotbaliştii s-au transformat din sportivi în vedete. Credeţi că s-a greşit cu această libertate dată fotbaliştilor?

D.D.: Da, pentru că la noi democraţia a fost înţeleasă greşit. Şi acum e înţeleasă greşit. Nu numai la fotbal. Majoritatea tinerilor îşi petrec timpul prin cluburi, baruri în loc să muncească. Nu ştiu unde se va ajunge cu asta. Puţini dintre fotbalişti sunt vedete, restul sunt sportivi. Foarte puţini sunt vedete şi adevăraţi fotbalişti.

R.: În ultimii ani de comunism fotbalul românesc era prezent în finale şi semifinale de cupe europene, după revoluţie am mai jucat o semifinală, în 20 de ani. Unde credeţi că ajungea fotbalul românesc dacă nu ar fi fost revoluţia?

D.D.: Aşa este, erau vremuri bune pentru că se dădeau bani buni la fotbal şi te lăsau să faci bani. După Revoluţie nu s-au mai făcut stadioane, au dispărut 300 de stadioane. Dacă un copil juca pe câte un stadion, acum erau 300 de fotbalişti. Sunt multe lucruri negative care s-au întâmplat în ultimii 20 de ani. I-a durut în pălărie pe guvernanţii noştri de fotbal. Asta a fost nenorocirea. În plus nici economia nu a mers ca să vină patroni super-bogaţi care să investească.

R.: Dacă aţi da timpul înapoi ce i-aţi sfătui pe conducători şi pe fotbalişti să facă pentru a evita greşelile din aceşti 20 de ani?

D.D.: I-aş sfătui să facă economie la bani, să ţină de bani pentru că vremurile se pot schimba. Să bage banii în afaceri de producţie pentru că viaţa ne-a dovedit-o că, dacă investeşti în imobiliare şi se prăbuşesc, se duce totul. Iar fotbaliştilor le-aş spune că viaţa lor este scurtă, să pună deoparte pentru că traiul e foarte greu. Şi să plece oriunde pentru bani.

R: Ce credeţi că aţi fi făcut acum dacă nu ar fi fost Revoluţia?

D.D.: Eu cred că eram în continuare în fotbal şi poate eram general. Aveam grade la Revoluţie. Nu eram orişicine. Fusesem 20 de ani preşedinte de fotbal, cu rezultate, nu oricum, aveam notorietate. Nu mi-ar fi fost rău. Eu şi în Sahara dacă mă duc mă descurc, vedeţi-vă de treabă! Dacă munceşti, nu există să nu te descurci în viaţă. Dar să sfinţeşti locul unde lucrezi. Păi eu din liga asta nu vedeţi ce am făcut? Am creat un brand de nedescris.

(Interviu realizat de Adrian Ţone; adrian.tone@mediafax.ro)