INTERVIU: Nadia Comăneci: Trebuie oferite oportunităţi femeilor

Reporter: Ce vă mai amintiţi exact de la Jocurile Olimpice din 1976?

Nadia Comăneci: Îmi aduc aminte mai ales momentul în care am obţinut acea notă de 10. Era mult zgomot şi nu înţelegeam ce înseamnă acel 1.00 de pe tabela de marcaj. Una dintre colegele mele mi-a spus: "E un 10, dar nu îl pot afişa, au o problemă". Nu am realizat că este un moment istoric. Astăzi, se vorbeşte despre acea notă de 10 mai mult decât despre medaliile mele.

Reporter: Care este azi locul sportului în viaţa dumneavoastră?

Nadia Comăneci: Sunt recunoscută ca femeia care a primit nota 10. Am un mare impact asupra anumitor persoane. Pot călători şi pot vorbi, de exemplu, pentru a motiva femeile, indiferent de domeniul în care activează. În SUA, eu şi soţul meu, Bart Conner, conducem o academie de gimnastică. Avem 30 de antrenori şi 1.200 de elevi. Când am ocazia, îi privesc pe copii antrenâdu-se, îi corectez, îmi place să fac asta. Ei m-au văzut pe internet, există fotografii mari cu mine în sala de gimnastică, deci şi ei ştiu cine sunt.

Reporter: Care credeţi că este rolul femeii în sportul mondial?

Nadia Comăneci:: Există mereu concurenţă în sport, unde bărbaţii vor fi favorizaţi în raport cu femeile, dar trebuie ca femeile să spargă gheaţa. Un sport devine popular dacă are un star, indiferent dacă e bărbat sau femeie. Astăzi, gimnastica este dominată de femei. Femeile sunt capabile să muncească din greu, trebuie doar să le dăm oportunitatea pentru a o face.

Reporter: Este gimnastica un sport neglijat de mass-media?

Nadia Comăneci: Atenţia acordată de mass-media este foarte importantă. Trebuie să ai expunere în permanenţă, nu doar o dată la patru ani, când sunt Jocurile Olimpice. Fanii care au un anumit idol vor să ştie ce face sportivul lor preferat în fiecare zi, în fiecare săptămână, inclusiv în viaţa personală. Nu există doar rezultate şi medalii.

Reporter: Cum comentaţi criticile aduse metodelor de pregătire a gimnastelor din România în 1976?

Nadia Comăneci: Se spunea că gimnastica era prea dură pentru micile sportive, dar nu este corect. Pe vremea mea, erau foarte puţine oportunităţi în sport pentru fetele tinere, iar gimnastica era una dintre ele. Când am început gimnastica, la 6 ani, părinţii mei au considerat că este un lucru foarte bun, pentru că eram plină de energie şi trebuia să o consum altfel decât stricând mobila prin casă.

Reporter: Acum, limita minimă de vârstă pentru participarea unei gimnaste la Jocurile Olimpice a crescut de la 15 la 16 ani. Credeţi că 15 ani este o vârstă prea fragedă?

Nadia Comăneci: Nu este mare diferenţă. Pentru mine a fost bine să particip la Jocurile Olimpice când aveam 15 ani. Am avut timp să particip din nou patru ani mai târziu. Dacă o sportivă participă pentru prima oară la Jocurile Olimpice când are 17 ani, există mari şanse ca, la 21 de ani, să se ocupe cu altceva.