Lăcătuş a demisionat de la Steaua

Marius Lăcătuş a devenit antrenorul Stelei în toamna anului 2007, după plecarea lui Gheorghe Hagi şi interimatul asigurat de secundul Massimo Pedrazzini.

Cariera sa de tehnician a început-o la FC Naţional, unde a fost antrenor-jucător, după care a fost secundul lui Mihai Stoichiţă la selecţionata statului Panama. După întoarcerea în România a ocupat funcţia de antrenor principal la FC Braşov, Oţelul Galaţi, Inter Gaz Bucureşti şi UTA Arad, apoi a ajuns la Steaua.

Lăcătuş şi-a început cariera fotbalistică în anul 1977, la vârsta de numai 13 ani, îşi făcea debutul în fotbal la Steagul Roşu Braşov. În 1983, pe când avea numai 19 ani, Lăcătuş a fost transferat la Steaua. A rămas aici până în anul 1990, când a plecat de la Steaua pentru a juca în străinătate. A evoluat timp de 3 ani în Italia şi Spania, după care, în anul 1993, s-a întors la Steaua, unde a mai evoluat până în anul 2000. A plecat de la Steaua ca antrenor secund-jucător la FC Naţional, unde în acelaşi an a pus capăt carierei de jucător. A decis să rămână în fotbal ca antrenor, mai întâi secund la FC Naţional şi la naţionala statului Panama, apoi ca antrenor principal la Oţelul Galaţi,FC Braşov, Ceahlăul Piatra Neamţ, Inter Gaz Bucureşti, Ceahlăul Piatra Neamţ şi UTA Arad. A ocupat, de asemenea, postul de secund al echipei naţionale de fotbal a României.

În anul 2004 a fost aproape de a fi numit antrenor principal la Steaua, după demisia lui Victor Piţurcă, dar în locul lui a fost preferat antrenorul italian Walter Zenga. În perioada 12 octombrie 2005-2 mai 2006 Lăcătuş a fost preşedinte al FC Steaua, pentru ca un an mai târziu să devină antrenor la echipa "roş-albastră.

Ca jucător la Steaua, a câştigat 10 titluri de campion al României (în anii 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998), 6 Cupe ale României (în anii 1985, 1897, 1989, 1996, 1997, 1999), Cupa Campionilor Europeni în anul 1986 şi Supercupa Europei în 1989. Pentru echipa naţională, a evoluat la Campionatul Mondial din 1990 şi 1998, şi la Campionatul European din 1996.

Cel mai important gol din întreaga sa carieră de jucător rămâne golul marcat în poarta catalanilor de la FC Barcelona, pe data de 7 mai 1986, când Steaua obţinea cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni.

De-a lungul carierei sale de fotbalist, Marius Lăcătuş a evoluat în 414 meciuri din Divizia A şi a marcat 103 goluri, în timp ce în cupele europene a jucat cu Steaua în 72 de meciuri şi a înscris de 17 ori. La nivelul echipei naţionale, Lăcătuş a evoluat în 84 de partide (13 goluri) şi a participat la Campionatele Mondiale din 1990 şi 1998, precum şi la Campionatul European din 1996.

Alături de Ilie Savu, Marius Lăcătuş a deţinut toate funcţiile în cadrul clubului Steaua: jucător, antrenor şi preşedinte de club.