Video Marius Tucă Show. Mircea Lucescu: Din cauza lui Xanthi, suporterii i-au dat foc maşinii lui Răzvan

Mircea Lucescu a spus că, deşi urma să se ducă la Olimpiakos, Răzvan Lucescu a renunţat în ultima clipă şi a ajuns la Paok unde a trebuit mai întâi să câştige încrederea suporterilor.

“Performanţa a fost incredibilă, dar cum a plecat acum doi ani, când venisem acasă, nu ştia ce să facă, putea să se ducă la Olimpiakos, Olimpiakos în ultima clipă a renunţat pentru că nu aveau încredere. Şi atunci nu l-a luat Olimpiakos şi a rămas acasă, pe urmă trebuia să-l ia Paok, era în discuţii, dar cum el fiind la Xanthi, aproape de Salonic, ei au pierdut şi un campionat din cauza lui Xanthi, nu reuşeau niciodată să-i bată pe Xanthi, toţi suporterii erau împotriva lui. La un moment dat i-au dat foc maşinii personale pe care a avut-o la Salonic când a jucat Xanthi cu Paok. A început cu un handicap enorm, în primul rând suporterii nu îl voiau, în al doilea rând tot aceşti suporteri care sunt cei mai importanţi din lume şi sunt fantastici când echipa joacă, toţi aceşti suporteri au creat o situaţie, pentru echipa a fost suspendată şapte meciuri, nu au putut juca cu suporteri pe stadionul lor”, a povestit antrenorul.

În ciuda atmosferei ostile, Răzvan Lucescu a reuşit să se impună, câştigând campionatul, iar ulterior şi cupa, şi campionatul din Grecia.

“Deci el a început un campionat acolo cu şapte meciuri jucate la Salonic fără public. Şi totuşi în situaţia asta uşor, uşor, uşor au ajuns să câştige campionatul, că eu consider că au câştigat campionatul. Ce a făcut ediţia trecută atunci au câştigat şi cupa şi campionatul, acum şi cupa şi campionatul şi neînvinşi. Dar ce m-a surprins pe mine a fost această capacitate a acestei echipe, sigur stimulată şi de antrenor şi de mass-media, de a nu ceda şi de a-şi dori atât de mult să-şi ia revanşa. Şi în anul acesta să termini un campionat fără nicio înfrângere”, a subliniat Mircea Lucescu.

Acesta a povestit că Răzvan Lucescu a fost pasionat de fotbal de când era mic, dar a încercat să-l orienteze către alte sporturi.

"Trebuie să înţelegi că a trăit pe lângă mine, de la vârsta de 4-5 ani l-am luat cu mine în toate cantonamentele, stătea şi pe margine după mine, adică a avut .... ce l-a făcut… a fost pasiunea extraordinară. În casă se juca singur, îşi punea două porţi se juca într-o parte, era extraordinar de pasional, transmitea meciurile. Mă punea, când era mic, stăteam … stăteam în Balta Albă şi aveam un culoar acolo, holul casei, eram căpitanul echipei naţionale, îmi dăduse Dinamo un apartament pentru că veneam din altă parte a Bucureştiului, Apărătorii Patriei, şi în care stăteam eram eu, soţia Neli, Răzvan, mama ei, tata, mama şi un frate, eram toţi acolo şi eram căpitanul echipei naţionale. Până la urmă după calificarea de la Campionatul Mondial îmi aduc aminte că unul dintre şefi, mi-a dat apartament mamei şi lui tata, fratele meu s-a căsătorit şi atunci am rămas doar noi în apartament. Şi pe culoarul acela mic veneam acasă şi jucam fotbal. Neli, soţia, stătea la ieşirea dintr-o cameră cu un steguleţ, el într-o parte, eu într-o parte şi nu îl lăsam să câştige... O pasiune extraordinară care s-a transformat pe urmă în ceea ce a făcut. Pe urmă când a terminat spuneam, şi am explicat şi am mai spus asta, că nu am vrut să îl las la fotbal în nici un fel, toate sporturile ... ţin minte că se ducea la schi, pleca dimineaţa la ora 4 se suia în tren şi se ducea la schi, îmi aduc aminte că îl puneam la tenis cu tatăl lui Segărceanu, să joace, dar se uita tot timpul la fotbal”, a dezvăluit fostul selecţioner.

Cum nu a putut înfrâna pasiunea lui Răzvan pentru fotbal, Mircea Lucescu a cedat, cu un mic compromis: să se facă portar pentru a nu fi comparat cu el.

“Până la urmă i-am spus, atât de înnebunit era după fotbal, şi a făcut toate sporturile, încât îi spuneam că <dar atunci nu poţi să fii decât portar, că nimeni nu te va compara cu mine>. Da, eu i-am sugerat să fie portar, te faci portar pentru că eu… pe urmă l-am văzut şi când juca cu copiii, juca în atac, marca gol şi pe urmă devenea portar. Şi venea acasă şi spunea <Astăzi l-am întrecut pe Dudu Georgescu, am marcat mai multe goluri decât Dudu Georgescu>. Deci, pasiune fantastică. Aşa, şi i-am spus să fie portar, să se facă portar. Nu a avut nici înălţimea, dar o ambiţie teribilă, incredibilă şi cu pregătire pentru că a crescut şi din punct de vedere fizic, avea o reacţie foarte bună, reactiv în toate astea şi aşa mai departe..”, a povestit antrenorul .

Mircea Lucescu a relatat şi momentul în care Răzvan l-a anunţat că vrea să se facă antrenor şi a remarcat determinarea lui în a descifra tainele acestei meserii.

“Pe urmă când a terminat cu fotbalul, ca să rămână în fotbal a rămas vicepreşedinte la Rapid şi au câştigat campionatul, Rednic era antrenor, dar raportul cu jucătorii îl menţinea el, permanent. Cea mai mare calitate a lui era raportul extraordinar, individual. După care după una an de zile mi-a zis „Tati, nu mai pot, eu vreau să fiu antrenor, eu vreau să mă fac antrenor”, „Bine, întrerupe şi pregăteşte-te pentru asta”. L-a ajutat Dumitru Dragomir şi a plecat în Germania şi a făcut un curs acolo de o lună de zile, la Federaţia Germană pentru toate ţările astea lumii a treia sau estice, adică din socialism, făcea un curs din acesta. Se scula dimineaţă la 5 până seara la 10 stătea la cursuri, la toate felurile. Pe urmă a venit acasă, i-am zis <Acum stai sau vino la mine, uită-te cum …>. Mi-a cerut să îl ajut să vadă antrenori străini. Mai târziu, am vorbit cu toţi şi la Mancini, să discute cu ei. Mi-a spus Mancini o dată <Este incredibil. 200 de întrebări mi-a pus!>, adică foarte curios în toate felurile. Şi când a venit pe urmă imediat a luat echipă, s-a dus la Braşov şi a dus-o în divizia A.”, a spus fostul selecţioner.

Nici Mircea Lucescu nu a scăpat tirului de întrebări ale fiului său şi a negat că l-ar fi controlat, o dovadă fiind că şi-a construit propria lui filosofie de joc.

“Vă daţi seama că în toate astea cât am discutat cu el da, dar după care când a început cariera singur s-a descurcat. Pe aici tot vorbeau că eu îl controlez, nu, în nici un caz, vorbeam cu el normal, discutam despre tot ce se întâmplă, dar în nici un caz nu am fost antrenorul lui. Şi pe urmă a început să fie pasionat foarte tare de studiu, de analiză, de internet, de tot ce se întâmplă pentru că acum găseşti tot felul de… şi şi-a construit propria lui filozofie, propriul lui mod de comportament, de a antrena şi toate astea, deci meritul este total al lui. Eu sunt mândru doar pentru că e copilul meu”, a conchis Mircea Lucescu.