Efectele psihologice ale tulburărilor alimentare

Anorexia, bulimia şi tulburările alimentare în exces pot avea numeroase combinaţii de semne, simptome şi cauze. În plus, o serie de alte tulburări de alimentaţie şi în acelaşi timp, tulburări ale imaginii de sine sunt strâns legate de anorexie şi bulimie, inclusiv orthorexia, dismorfia şi dependenţa de exerciţii fizice.

Multe persoane care suferă de tulburări de alimentaţie nu prezintă semne exterioare, dar se confruntă cu sentimente interne copleşitoare, anxietate sau alte emoţii tulburătoare.

Tulburările de alimentaţie nu sunt o fază de adolescenţă sau o expresie a vanităţii. Este esenţial pentru un suferind să solicite un tratament medical de specialitate, încă de la primele simptome.

Cercetările arată faptul că intervenţia timpurie şi adecvată conduce la cele mai bune rezultate clinice.

Tulburările alimentare stau în calea experienţelor sănătoase, a dezvoltării emoţionale, sociale şi spirituale şi previn bolnavul să aibă o viaţă împlinită. Problemele de alimentaţie sunt comune în copilărie şi nu trebuie confundate cu o tulburare de alimentaţie.

Copiii pot trece prin faze precum selectivitatea mâncării sau lipsa poftei de mâncare. Este importantă distincţia dintre problemele alimentare ale copilăriei şi tulburările alimentare, apărute ulterior.

Tulburările alimentare pot interveni la orice vârstă, cu toate acestea, ele sunt specifice adolescenţei, ca urmare a formării imaginii de sine şi comparării cu modele ideale, nerealiste.

Netratate, tulburările alimentare se pot agrava, cauzând o serie de efecte adverse, atât în plan somatic, cât şi în plan psihologic.

Cele mai cunoscute efecte psihologice constau în izolarea din societate. Ca urmare a neacceptării sinelui şi a temerilor de a nu fi criticat de ceilalţi, poate fi dezvoltată o anxietate ridicată, care poate interveni împreună cu o serie de fobii precum cea de mâncare, de a nu fi în centrul atenţiei, de a nu fi privit şi în ultimă instanţă, bineînţeles... depresie.

Tulburările alimentare pot fi, la rândul lor, o consecinţă a altor probleme psihologice precum dismorfia (persoana care vede o anumită parte a corpului său, ca fiind defectă, urâtă, exagerată, deşi în realitate nu este aşa) sau problemele acute legate de imaginea de sine.

Este vital pentru persoanele care suferă de tulburări alimentare să se simtă în siguranţă şi să se simtă acceptate în societate, nu criticate şi certate pentru situaţia în care se află. Încurajarea şi complimentele pot ajuta adesea persoanele care se confruntă cu diverse tulburări alimentare, însă, cu toate acestea, în cazurile severe este nevoie de intervenţia unui ajutor specializat.