Proiect de scanare cu tehnologie NASA a graniţei Imperiului Roman de pe teritoriul României

Coriolan Opreanu, cercetător la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj, a declarat, luni, presei, că se doreşte obţinerea de date despre patrimoniul arheologic prin imagini din satelit şi prin tehnici de scanare aeriană cu laser.

"Vom demara un proiect de scanare cu tehnologie NASA a Limes-ului roman (graniţa Daciei romane - n.r.) din România, scopul fiind adunarea de informaţii de mare acurateţe despre patrimoniul arheologic. Noua tehnologie ar ajuta arheologii români să scurteze timpul de cercetare clasică, prin săpături arheologice, şi să poată întocmi documentaţia pentru introducerea în patrimoniu UNESCO a Limes-ului roman. Ce caută NASA în această ecuaţie? Este vorba despre obţinerea de date despre patrimoniul arheologic prin imagini satelitare şi prin alte tehnici foarte noi de scanare aeriană cu laser şi cu alte metode care se aplică de multă vreme în Vest în domeniul protecţiei patrimoniului arheologic", a spus Opreanu.

Potrivit acestuia, noua tehnologie de scanare a fost aplicată experimental de specialiştii Institutului pe o suprafaţă de circa 10 kilometri pătraţi, "într-o zonă împădurită, unde monumentele nu pot fi nici măcar puse pe hartă pentru că nu se văd”.

"Or, aceste mijloace moderne, această scanare cu laser din aer, printr-un program special, elimină pădurea din imagine şi apare modelul digital al terenului, ca şi cum nu ar fi arborii deasupra. Altădată, arheologii săpau zeci de ani fără să ştie unde şi când vor ajunge. Acum, cu aceste tehnici noi, vezi contururile clădirilor şi, acolo unde se consideră necesar, se fac săpături în puncte cheie care aduc lămuriri rapide. Este o mentalitate care se aplică de mult în Vestul Europei. Investeşti o singură dată în tehnologie şi ea îţi aduce foarte multă informaţie", a subliniat Coriolan Opreanu.

Proiectul de scanare iniţiat se referă la întreg Limes-ul roman, care porneşte din Banat, de la Dunăre, trece prin Transilvania, pe Valea Someşului, după care coboară pe râul Olt până în Muntenia, unde ajunge, din nou, la Dunăre.

"Pot fi sute, chiar mii de kilometri. Într-o primă fază, cred că ne vom opri doar la Transilvania şi Banat", a mai spus Opreanu.

Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj, va colabora în acest proiect cu International Council of Monuments and Sites (ICOMOS), un institut din SUA, cu care se va încerca accesarea de fonduri internaţionale.

Douglas C. Comer, director în cadrul ICOMOS, a declarat, la rândul său, că se doreşte o comparare a Limes-ului roman din Dacia cu Limes-ul roman din Iordania, unde s-au desfăşurat cercetări similare.

"Vrem să ştim cum a fost afectat Limes-ul de teren, care este foarte diferit în cele două ţări. Vrem să ştim ce resurse protejau, de exemplu apă sau terenuri agricole. Şi mai este un aspect pe care oamenii se poate să-l fi trecut cu vederea. Începem să ne dăm seama că funcţionalitatea Limes-ului nu era atât de mult ca să îi ţină pe oameni afară, ci de a proteja anumite drumuri comerciale. În Iordania era vorba despre drumurile comerciale pentru mirodenii, iar aici despre Dunăre. Limes-ul nu era construit doar pentru a-i ţine departe pe barbari, ci de a proteja drumurile şi anumite resurse", a afirmat Comer.

Proiectul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj, va fi coroborat cu cel început anul trecut de Consiliul Judeţean Cluj şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT), de includere a Limes-ului roman din judeţul Cluj în patrimoniul UNESCO, cu scopul protejării siturilor istorice.

Consiliul Judeţean Cluj anunţa, în 9 iulie 2013, într-un comunicat, că siturile romane din judeţul Cluj care aparţin sistemului graniţei de nord a Daciei romane sunt compuse din turnuri, fortificaţii sau baraje artificiale.

"Consiliul Judeţean Cluj şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) au început demersuri pentru includerea Limes-ului roman (sistemul graniţei de nord a Daciei romane - n.r.) din judeţul Cluj în patrimoniul UNESCO, cu scopul protejării siturilor istorice ale zonei. Siturile romane din judeţul Cluj care aparţin sistemului graniţei de nord a Daciei romane, compuse din turnuri, fortificaţii sau baraje artificiale şi a căror reabilitare şi punere în valoare se are în vedere, sunt cele de la Turda (Potaissa), Bologa (comuna Poieni), Hodişu (comuna Poieni), Negreni, Gherla şi Căşeiu”, se arăta în documentul citat.

Reprezentanţii CJ Cluj subliniau că în cadrul unei întâlniri care a avut loc la sediul instituţiei, la care au participat membri ai conduceri MNIT şi ai UBB, a fost prezentată detaliat situaţia actuală a monumentelor care compun graniţa romană din restul ţărilor europene, cu accent pe prezentarea istoricului şi a structurii sistemului de promovare şi management al frontierei romane din aceste state, în contextul apartenenţei monumentului la UNESCO.

"S-a convenit asupra elaborării documentaţiei pentru înscrierea graniţei romane de nord pe lista tentativă naţională, obiectivul final reprezentându-l înscrierea monumentului în listele UNESCO, astfel încât acesta să beneficieze de o mai bună protecţie şi promovare culturală şi turistică", se sublinia în comunicatul CJ Cluj.

Siturile romane din judeţul Cluj care aparţin sistemului graniţei de nord a Daciei romane sunt Turda (Potaissa), unde a funcţionat un castru legionar construit după mijlocul secolului al doilea de către Legiunea a V-a Macedonica, Gilău – unde există ruinele unui castru auxiliar ocupat din prima jumătate a secolului al doilea de o trupă de cavalerie de 500 de soldaţi, originari din Africa, Bologa (comuna Poieni) – unde a fost un castru auxiliar ocupat consecutiv de două trupe de infanterie, considerat una din cele mai importante fortificaţii de unde porneşte graniţa romană de nord-vest, Hodişu (comuna Poieni) – unde se află o fortificaţie de mai mici dimensiuni, care proteja turnurile romane de pe graniţa de vest, Negreni (comuna Negreni) – unde este o fortificaţie de mai mici dimensiuni, care supraveghea valea Crişului Repede, situată în faţa turnurilor de pe graniţa de vest, Gherla – unde a funcţionat un castru auxiliar ocupat de o trupă de cavalerie şi Căşeiu – unde era un castru auxiliar construit şi ocupat de trupe de infanterie cu detaşamente de cavalerie venite din Anglia de azi, una din cele mai importante fortificaţii ale Daciei, cu o aşezare civilă aferentă şi o aşa-numită staţie de beneficiari, una din foarte puţinele atestate în Imperiul Roman.