STUDIU: Un diamant rar confirmă o teorie mai veche despre mantaua Terrei

"Această zonă deosebită a Terrei, o zonă de tranziţie, ar putea conţine la fel de multă apă ca toate oceanele reunite", a declarat principalul autor al studiului, Graham Pearson, profesor la Universitatea Alberta din Canada, citat de AFP.

"Unul dintre motivele pentru care Terra este o planetă atât de dinamică este prezenţa apei în interior", a adăugat ea.

O analiză microscopică a unui polimorf al olivinei, un mineral special, a permis cercetătorilor să confirme ceea ce alte studii experimentale păreau să indice: mantaua terestră conţine "o zonă de tranziţie hidrică".

Analiza mineralului a evidenţiat faptul că acesta conţine o cantitate de apă semnificativă - 1,5% din greutatea sa.

Mantaua se află sub scoarţa terestră şi se întinde până la nucleul Terrei, la o adâncime de 2.900 de kilometri. Între cele două mari părţi ale mantalei - mantaua superioară şi mantaua inferioară - se află o zonă "de tranziţie", la o adâncime cuprinsă între 410 şi 660 kilometri.

Principalul mineral din mantaua superioară este olivina. Atunci când adâncimea, şi deci presiunea cresc, olivina se transformă, îşi schimbă starea. Între 410 şi 520 de kilometri, se întâlneşte un polimorf al acesteia, iar, între 520 şi 660 kilometri, un altul care conţine apă.

Această varietate o olivinei a fost descoperită deja în meteoriţi, însă niciodată în provenienţă de pe Terra, întrucât se află la o adâncime inaccesibilă.

"Până acum, nimeni nu a văzut un astfel de polimorf al olivinei din mantaua Terrei, chiar dacă geologii erau convinşi de existenţa sa", a subliniat Hans Keppler, cercetător la Universitatea Bayreuth din Germania, într-un editorial publicat tot în revista Nature.

Acest fragment de polimorf a fost descoperit de echipa coordonată de Graham Pearson, aproape din întâmplare, în 2009, în momentul în care cercetătorii examinau un diamant fără valoare comercială, de câţiva milimetri, descoperit în Brazilia. Eşantionul a fost supus unor analize timp de mai mulţi ani, înainte de a fi confirmat ca acest polimorf al olivinei.

Diamantul a ajuns la suprafaţa Terrei în interiorul unei roci vulcanice.

În 1864, scriitorul francez Jules Verne, în romanul său "O călătorie spre centrul Pământului", îşi imaginase un ocean în profunzimile planetei noastre. Celebrul romanciar ar putea avea dreptate, chiar dacă Graham Pearson şi colegii săi nu vorbesc despre apă în formă lichidă, ci conţinută într-un mineral special.

Rămâne totuşi de determinat, aşa cum a subliniat Hans Keppler, dacă eşantionul de polimorf analizat este reprezentativ pentru ansamblul zonei de tranziţie din mantaua terestră.