"COVID-19 nu e o surpriză! Guvernele ştiau, dar nu au pregătit răspunsul"

Directorul Institutului de Cercetări Strategice al Şcolii Militare (Irsem), care raportează Direcţiei Generale Relaţii Internaţionale şi Strategie (DGRIS) din Ministerul Forţelor Armate, Jean-Baptiste Jeangène Vilmer tocmai a publicat Teoriile relaţiilor internaţionale. Am avut ocazia de a discuta cu el despre consecinţele internaţionale ale crizei Covid-19.
 

Acesta criza a fost prevazuta de experţi. Guvernele nu i-au auzit şi nu au pregătit răspunsul.

Le Point: O pandemie afectează întreaga planetă. Este ceva neasteptat, din punctul tău de vedere ca expert în relaţii internaţionale?

Jean-Baptiste Jeangène Vilmer: Această criză de sănătate a izbucnit într-un context foarte specific: cea a unei economii globalizate şi foarte dependentă de China acolo unde a apărut virusul pentru prima dată. Populaţia lumii este, de asemenea, foarte mobilă, cu turism de masă, comerţ şi migraţie. Mai mult, multilateralismul este slăbit de curentele naţionaliste şi populiste. Iar populaţia este hiperconectată si alimentata din plin de informaţii care sunt adesea false sau părtinitoare. Este evidentă neîncrederea faţă de instituţii, autorităţi şi elitele internaţionale. Globalizarea exacerbată, multilateralismul slăbit şi populaţia dezinformată: această combinaţie este explozivă permiţând virusului să se răspândească mai uşor.

Pandemia este rezultatul acestor vulnerabilităţi.

Au fost anticipate evenimentele acestea de catre cercetători care lucrează la anticiparea strategică?

Am recitit acum diversele studii prospective publicate încă din anii 2000. Epidemia SARS (2002-2003) a dat alarma. Rapoartele succesive ale Consiliului Naţional al Informaţiilor Americane au anticipat destul de precis acest risc din 2004. Cel din 2008, de exemplu, elaborează scenariul unei pandemii cauzate de „apariţia unei boli respiratorii virulente, noi şi extrem de contagioase împotriva cărora nu ar exista niciun tratament "şi care s-ar fi născut într-o zonă" cu densitate ridicată şi unde există o apropiere între oameni şi animale, ca în anumite locuri din China ". În Franţa, riscul de pandemie este listat în Cartea albă (revista strategica a armatei) din 2008 care consideră „plauzibilă” apariţia unei „pandemii masive cu o letalitate ridicată” în „următorii cincisprezece ani”. Vorbim despre aceasta si în Cartea albă din 2013. Revista strategică din 2017 nu foloseşte cuvântul „pandemie” dar ţine cont de „riscul apariţiei unui nou virus”. Prin urmare, nu ne confruntăm cu nici o surpriză strategică.

Dacă a existat o anticipare timp de aproape douăzeci de ani atunci de ce guvernele sunt într-o asemenea dezordine, fără nici o pregătire pentru o pandemie care a fost prevazuta?

Deoarece, chiar anticipat, un dezastru creează inevitabil un şoc atunci atunci când se întâmplă. Şi pentru că dificultatea este mai puţin de a anticipa cat de a influenta. Odată redactate aceste documente trebuie citite şi trebuie luate decizii prompte. Problema este că ele anticipează zeci de riscuri mai mult sau mai puţin probabile şi mai mult sau mai puţin grave. Mijloacele sunt limitate inevitabil, prin urmare, este necesar să se facă arbitraje. Unele riscuri sunt considerate prioritare, altele mai puţin. Sa sperăm că această pandemie, care nu este ultima şi poate nu e cea mai letală, va aduce în viitor sănătatea în ordinea priorităţilor.
 

„Exodul locuitorilor din marile oraşe şi generalizarea muncii de acasa ar putea lăsa urme”

În acest moment ce lecţii iniţiale sa invatam din criză? Cum vedeţi prima zi a post-crizei, în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale?

Post-criza va fi treptată, vom ieşi treptat din ea, dar vedem deja chestionarea anumitor aspecte ale globalizării. În primul rând, nevoia de a controla mai bine fluxurile globale (migratorii, turistice, economice), care sunt toate vectorii pandemiei. Un al doilea aspect priveşte interdependenţa economică şi, în special, dependenţa de China. În perioada SARS, China furniza 8,5% din producţia mondială. Azi suntem la 20%. Necesitatea redobândirii controlului în sectoarele strategice este incontestabilă chiar dacă asta înseamnă naţionalizarea anumitor lanţuri de producţie pentru a garanta autonomia naţională. O altă întrebare ar putea viza stilurile noastre de viaţă, în special urbanizarea galopantă. Exodul locuitorilor marilor oraşe şi generalizarea muncii de acasa ar putea lăsa urme şi încuraja noi forme de organizare.

Solidaritatea internaţională şi-a pierdut sensul în această perioadă tulbure de izolari şi închideri?

Această criză confirmă ceea ce spune realismul în teoria relaţiilor internaţionale: actorii principali rămân statele care încearcă să-şi maximizeze interesul naţional. Fiecare pentru el în detrimentul cooperării şi al instituţiilor internaţionale. Recomandările OMS, de exemplu, nu au fost luate în serios de la început şi continuă să nu fie luate in considerare de unele ţări.

De acolo până la a spune, la fel ca Edgar Morin, că această criză ne arată că „globalizarea este o interdependenta dar fără solidaritate”, există un pas pe care nu îl voi face. Adevăratul test al solidarităţii internaţionale va veni atunci când Africa va fi afectată sau zonele de război din Orientul Mijlociu sau lagărele de refugiaţi. Vom vedea apoi cum noi, care nu suntem cei mai vulnerabili, vom reacţiona la un risc care ar putea duce, în anumite zone, la acte de violenţă, chiar şi la prăbuşirea celor mai fragile state. Între timp solidaritatea se exprimă în fiecare zi în Europa cu măsurile luate de Comisie şi Banca Centrală, precum şi la nivel naţional, între vecini, în ceea ce priveşte personalul de asistenţă medicală etc. Dimpotrivă, criza relevă o dorinţă reală de solidaritate.

Pot atitudinile anumitor lideri populisti (Bolsonaro, Trump, Orban etc.) sa agraveze situatia?

Fără a-l personaliza cred că populismul ca atare este un factor agravant. Contribuie la neîncrederea dintre „oameni” şi elite. La fel şi neîncrederea faţă de autorităţile din domeniul sănătăţii. Populistii manipulează informaţiile, fac sa circule teorii ale conspiraţiei. Ei menţin un climat care provoacă anxietate, care încurajează oamenii să se comporte iraţional, cum ar fi jefuirea rafturilor de hârtie igienică din magazine sau, în Statele Unite, a armelor de foc ... ca şi cum s-ar pregăti pentru o invazie de zombi!
 

"China a gestionat foarte prost începutul epidemiei"

China va iesi câstigatoare ?

Da şi nu. Ea cheltuieşte multă energie controlându-şi imaginea. Încearcă să impună povestea unei crize pe care ar fi controlat-o foarte devreme şi foarte eficient. Şi, la nivel internaţional, doreşte să proiecteze imaginea unei puteri responsabile, capabilă să vină în ajutorul ţărilor aflate în dificultate in timp ce americanii şi europenii se izolează şi arata egoism. Această „diplomaţie de fatada (masca)” este înainte de toate o operaţiune de comunicare.
În realitate China a gestionat greşit începutul epidemiei prin ascunderea primelor cazuri care au apărut în noiembrie şi prin suprimarea celor care le-au denuntat. Cenzura, falsificarea diagnosticelor în unele spitale, au facut sa pierdem timp preţios într-o fază critică pentru a opri virusul. Iar acest lucru a permis multor observatori să compare China cu vecinii săi, pentru a deduce că o democraţie precum Taiwan, permiţând fluxul liber de informaţii, a fost mai eficientă.

Pe plan intern, încrederea este fără îndoială, deteriorată . Aceasta este temerea cea mai mare a autorităţilor chineze şi tocmai de aceea încearcă să impună o altă versiune a evenimentelor cu această poveste a virusului introdus la Wuhan de armata americană. Această teorie a conspiraţiei este în primul rând o măsură a politicii interne, o diversiune, în încercarea de a recâştiga încrederea populaţiei.

Aceasta  aminteste de operaţiunea Infektion a KGB-ului din anii 1980. Sovieticii au vrut să pretindă că CIA a fost sursa virusului SIDA. Aceeaşi abordare exista aici, dar azi cu ajutorul viralitatii reţelelor sociale ea poate ajunge la milioane de oameni din întreaga lume în câteva ore. Acest lucru confirmă, de asemenea, „rusificarea” tacticii de dezinformare chineze.

Există alte riscuri de luat în considerare, posibile daune colaterale din criza actuală?

Absolut, şi asta este ceva care trebuie subliniat. Resursele noastre şi atenţia noastră sunt acum concentrate pe pandemie. Este un moment de dublă vulnerabilitate: nu numai din cauza virusului şi a consecinţelor sale economice şi sociale ci şi din cauza actorilor nocivi care profită de acesta. Putem vedea deja acest lucru cu numeroasele infox-uri şi cyberattacks (campanii de phishing, ransomware etc.). Mai mult ca oricând, trebuie să luăm măsuri de „apărare informaţională”, adică de la şi prin intermediul informaţiilor, începând cu obţinerea informaţiilor din sursele corecte. Informaţiile sunt una dintre cele mai bune arme împotriva virusului în acest moment.

Trebuie, de asemenea, să ne gândim la efectele de mana cereasca pe care le poate provoca pandemia: cine ar putea profita de Covid-19? Ce actori de stat şi non-statali ar putea încerca să profite de asta, să facă ce, unde? Trebuie sa ne gândim mai mult la crizele care pot apărea „în umbra virusului”, să dezvoltăm scenarii. De asemenea, ne putem întreba ce impact va avea această pandemie asupra proliferării armelor biologice. Modul în care gestionăm criza oferă o mulţime de informaţii celor care ar dori să „înarmeze” anumite virusuri în viitor. Este o fază de « invatare » pentru noi, dar şi pentru ei.

Sursa: Le Point