Olimpicul român, primul în lume la Chimie. Andrei Iliescu: "M-am plâns tot liceul de ce trebuie să fac literatură sau limbi străine, când mie îmi plac ştiinţele. Dar acum cred că a fost bine pentru mine"

Andrei Iliescu s-a clasat primul la Olimpiada Internaţională de Chimie de anul acesta, unde a obţinut peste 97 de puncte din 100. Până în prezent, palmaresul său cuprinde şapte medalii de aur şi două de argint la olimpiadele internaţionale. A început să studieze chimia în clasa a VII-a, ca toţi elevii români, anterior având rezultate bune la matematică şi la fizică. Şi-a dat seama repede că îi este foarte uşor să înveţe chimia. A avut şi o profesoară care l-a învăţat cum să studieze această disciplină, "cel mai de preţ dar" pe care l-a primit în şcoală, a povestit Andrei pentru MEDIAFAX.

"În clasa a VII-a m-am calificat la prima naţională şi nu învăţasem pentru ea mult, adică depuneam mai mult efort la mate sau la fizică, dar la chimie mergea foarte uşor să învăţ, nu ştiu cum, dar asimilam informaţia mult mai bine decât la celelalte materii, mi se părea mult mai logic totul. A fost o materie care mi s-a potrivit", a spus Andrei.

El crede că studierea chimiei i-a schimbat şi percepţia despre lumea înconjurătoare fiindcă înţelege cum funcţionează biologic şi chimic fiinţele vii. "Pe lângă asta, e şi o ştiinţă care se dezvoltă în continuare, tot timpul se descoperă lucruri noi, nu stagnează, este într-o continuă schimbare şi îmbunătăţire", a apreciat Andrei.

Anul acesta a terminat clasa a XII-a la liceul cu cei mai mulţi olimpici internaţionali, Liceul Teoretic Internaţional de Informatică Bucureşti (ICHB) şi din septembrie va studia chimie la Universitatea Harvard din Statele Unite. A avut de ales între Cambridge, Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Harvard.

"Toate sunt facultăţi foarte bune, nu e o mare diferenţă între ce ţi se predă, dar am ales Harvard fiindcă îmi plac oamenii şi atmosfera de acolo. De la un punct încolo, depinde numai de tine dacă asimilezi şi ce asimilezi din ceea ce ţi se predă, nu depinde de facultate, de profesori", şi-a motivat el decizia.

După ce termină facultatea, se gândeşte să devină profesor universitar, să facă cercetare. "Eu am avut nişte profesori extraordinari, în special în şcoala generală, datorită unei profesoare m-am apucat să învăţ chimie, ea a tras de mine să particip la olimpiade. De asemenea, în liceu am avut profesori care m-au ajutat să evoluez în continuare", a explicat Andrei de ce consideră această meserie o vocaţie.

De altfel, el nu crede că sistemul educaţional românesc este atât de redundant pe cât ni se pare: "Nu îţi dai sema când treci prin sistem. Eu, spre exemplu, m-am plâns tot liceul de ce trebuie să fac literatură sau limbi străine, mie îmi plac ştiinţele. Îmi este greu să învăţ literatură, la gramatică mă mai descurcam, dar în liceu faci numai literatură. Totuşi, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că am acumulat foarte multe pe parcursul liceului şi îmi pare bine că am fost obligat să trec prin toate astea pentru că eu, de unul singur, nu aş fi avut atât de multe curiozităţi. Cât timp eram în liceu, nu am înţeles asta, dar acum cred că a fost bine pentru mine. Sistemul nostru îţi face cultura generală, la britanici şi la americani nu e tocmai aşa fiindcă sistemul lor nu este atât de complex".

În ceea ce priveşte concursurile internaţionale la care a participat, lui Andrei i-a plăcut cel mai mult faptul că a călătorit şi a văzut ţări unde probabil că nu ar fi ajuns niciodată dacă nu erau olimpiadele:"Am fost în India, în Iran, acum am fost în Georgia cu ultima olimpiadă. În Iran a fost un şoc cultural, e foarte diferit de ce vedem pe stradă în România. Nu mi s-a părut periculos, lumea era calmă, nu era deloc cum mă aşteptam. Au o cultură mai specială”.

Dar în India? "În India am stat într-un campus pentru studenţi, nu prea am avut acces la India tradiţională, dar am văzut acele contraste între sărăcie şi bogăţie, vedeam oameni care mergeu desculţi pe stradă, oarecum asemănător cu ce vezi în cele mai sărace zone din România, dar o altfel de sărăcie", a remarcat Andrei.

Andrei Iliescu a vorbit pentru MEDIAFAX şi despre desfăşurarea unui concurs de anvergura unei olimpiade internaţionale: " Fiecare ţară trimite câte patru elevi şi fiecare grup este însoţit de doi-trei mentori, profesori de chimie. Sunt două probe la noi, una practică şi una teoretică, ambele durează câte cinci ore. Rolul mentorilor este de a ne traduce subiectele şi de a le discuta între ei, fiindcă se mai fac şi modificări pe ultima sută de metri, de aceea noi nu avem voie să interacţionăm cu ei pentru o perioadă acolo. Prima probă este cea practică, unde trebuie să demonstrăm practic problemele primite. Avem o zi pauză, apoi proba scrisă care se aseamănă cu problemele de matematică. Noi avem o idee despre domeniile mari care vor fi abordate fiindcă există o programă după care învăţăm".

Despre dificultatea concursurilor, Andrei spune că variază de la un an la altul. "În cazul de anul acesta, a fost mai uşor, de asta am luat punctaje mari, în anii precedenţi s-a luat aur şi cu un punct mai puţin decât anul acesta".

Şi-a dat seama că va câştiga aurul cel mare? "Ştiam că am făcut bine, mă aşteptam să mă clasez destul de sus. În cazul olimpiadelor la chimie, sunt câteva naţii care iau întotdeauna punctaje foarte mari, iar primii sunt chinezii, mai sunt şi ruşii. Nu mă aşteptam să iau punctajul cel mai mare, dar aveam o mică şansă, cel puţin aşa am calculat în minte. Dacă te uiţi la toate loturile, în general, cam 10% din toţi competitorii iau aur. Deci ştiam că vor fi în jur de 30 de medalii de aur. Când ne premiază, încep de la ultimul bronz şi urcă până la primul aur, primul clasat. Am văzut primul set de aur care a intrat, apoi al doilea şi la al treilea grup mi-am auzit numele. Aveam în minte cam ce ţări ar trebui să aibă medalii, din China mai erau trei copii şi din Rusia încă doi. Mai erau şase medalii de aur, eu, doi ruşi şi trei chinezi. Şi la un moment dat am mai rămas eu şi cineva din China, apoi am auzit strigându-se numele chinezului. Eram pe primul loc", a rememorat zâmbind Andrei.

Pentru Andrei Iliescu, aceasta a fost ultima olimpiadă la care a participat. Nu simte încă nostalgie după anii de liceu. Mai degrabă abia aşteaptă să plece la studii în America, la fel ca majoritatea colegilor săi geniali.