Misterul cumpărării WhatsApp se ascunde în cea mai scumpă cină cu sushi din istoria Silicon Valley

Zuckerberg era acel student norocos de la Harvard care a ieşit de la universitate fără diplomă, dar cu o reţea de socializare care avea să devină cea mai puternică din lume. Systrom, pe de altă parte, era un absolvent de la Stanford care, cu mai puţin de doi ani mai devreme, pentru cifra senzaţională de atunci de un miliard de dolari, vânduse către Facebook aplicaţia creată de el, Instagram, înainte de a factura măcar un ban. Zuckerberg şi Systrom aveau caractere şi valori diferite, dar trăsături comune: ambii americani, ambii crescuţi în opulenţă.

Nimic de-a face cu cel al treilea restaurant, Koum. Acesta era cu câţiva ani mai mare decât ei, a crescut la periferia Kievului, a emigrat în California cu paşaport sovietic la vârsta de 16 ani împreună cu mama sa, care avea să moară de cancer. Înainte de a vă alătura Yahoo! şi apoi a fondat WhatsApp în 2009, la vârsta de 33 de ani, Koum a studiat la o universitate publică şi a trăit făcând curăţenie într-un magazin alimentar din San José.

Marcat de restricţiile sovietice, îşi dorise ca WhatsApp să fie opusul societăţii în care a crescut. Trebuia să fie tărâmul libertăţii şi al confidenţialităţii: comunicaţii criptate de la expeditor la destinatar, fără „propaganda” (adică fără publicitate), deci fără utilizare a datelor utilizatorului. Zuckerberg dorea de la Systrom, în acea noapte la Nihon Whisky Lounge, să-l ajute să-l convingă pe Koum.

Scopul cumpărării WhatsApp: uciderea unui potenţial concurent

Şeful Facebook a vrut să cumpere WhatsApp fără a avea o idee clară despre ce să facă cu el, dar cu un singur scop: să învingă un concurent înainte de a-şi da seama că este cu adevărat un concurent. Onavo, programul spion digital pe care Zuckerberg îl cumpărase cu patru luni mai devreme pentru o 100 de milioane de dolari, îi deschisese ochii. Aplicaţia lui Koum era pe punctul de a decola, îl învingea deja pe Messenger pe atotputernicul Facebook.

La acel moment, avea aproximativ 450 de milioane de profiluri active la nivel mondial, dar cu un an mai devreme transporta deja 8,3 miliarde de mesaje pe zi. Oamenilor obişnuiţi le-a plăcut să folosească WhatsApp mai mult decât orice alt chat. Pentru cei care văzuseră datele de pe Onavo - deci doar Facebook, care deţinea dreptul exclusiv - era uşor de înţeles că acea platformă va creşte exponenţial.

„Trebuie să ne gândim ce s-ar fi întâmplat cu WhatsApp dacă ar fi rămas independent - spune acum Tommaso Valletti de la Imperial College London, fost economist-şef al Autorităţii Europene Antitrust. Întrucât aplicaţia avea toate posibilităţile de a conecta miliarde de oameni, ar fi putut deveni un rival direct al Facebook în reţelele sociale”.

Iar concurenţa cu Facebook a însemnat potenţial o provocare pe piaţa colosală a resurselor publicitare: anunţurile direcţionate datorită datelor utilizatorilor valorează acum aproximativ 85 de miliarde de dolari pe an în venituri pentru grupul lui Zuckerberg şi aproximativ 50 de miliarde de dolari pe trimestru pentru Alphabet, compania Google.

Înţelegerea acestui pasaj din istoria Silicon Valley devine astăzi vitală, în mijlocul unui alt scandal care a determinat grupul să-şi schimbe numele - din Facebook în Meta - pentru a încerca să reînvie o reputaţie contaminată de setea de putere a fondatorului.
În acea noapte din 2014, la cina cu sushi, Koum nu a fost uşor de convins. Zuckerberg a vrut ca Systrom să arate că un fondator poate rămâne în fruntea reţelei sale de socializare, pe hârtie liber să o gestioneze, chiar şi după ce aceasta din urmă a fost cumpărată de Facebook. De fapt, Systrom avea să demisioneze, câţiva ani mai târziu.