Articolele autorului Marius Oprea
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Cînd clopotele bat sub pămînt şi lumina vine din ocna de sare, sau cum patru oameni hrănesc zilnic alţi 110
”Lumina se plimba afară. Şi iar se căznea, aşa orb, s-o afle. Dar nu putea decît să şi-o închipuie”. Sînt rîndurile scrise de poetul Vasile Voiculescu despre coborîrea eroului său, Zahei Orbul, în ocnă, în vremuri în care pe pămînt domnea iadul închisorilor comuniste. Aşa s-a întîmplat şi în salina de la Ocnele Mari, unde robii regimului săpau la sare, chinuiţi de slujbaşii acestuia. Cei din urmă aveau resentimente puternice faţă de credinţă şi de poezie. Pe prima erau asmuţiţi să o sfărîme; pe cea de-a doua o distrugeau pentru că, pur şi simplu, nu intra în puterea înţelegerii lor. Aşa cum bine spunea unul dintre comandanţii Securităţii din acei ani, generalul Pintilie Gheorghe, despre cadrele Securităţii şi gardienii închisorilor: „La noi nu au ce să caute oameni care cred în Dumnezeu!”. Dar a venit vremea ca Dumnezeu să coboare şi în ocna de sare a orbului Zahei, iar de acolo să izvorască lumina, pînă la cer. Cu aceste sentimente am trăit Sfînta Liturghie Arhierească, oficiată de Înalt Preasfinţitul Varsanufie de la Rîmnic, de Sfînta Varvara, ocrotitoarea minerilor, în capela de la Ocnele Mari: un loc al suferinţei, preschimbat într-o grădină a rugăciunii. Şi a minunilor zilnice. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA, Marius Oprea / ”Troika Moscovei”, de la putere, în arest. S-a descoperit că Teohari Georgescu luase mită şi violase 42 de femei, Luca a fost agent al Siguranţei şi Ana era ”sionistă”
În urmă cu şaptezeci de ani, la începutul anului 1952, la o plenară din martie, Dej a început ofensiva împotriva ”străinilor” din rîndurile comuniştilor din România, pentru a da o nuanţă de ”patriotism” ocupaţiei sovieto-comuniste din ţară. Primul care a ”căzut” a fost Vasile Luca, fost ministru de finanţe, în contextul nemulţumirii populare faţă de ”reforma bănească”. I-au urmat Teohari Georgescu şi Ana Pauker: ”troika” moscovită a dispărut din fruntea partidului peste noapte, aşa cum şi apăruse: din voia lui Stalin. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Nu i-a ajuns Pătrăşcanu. Cu voia lui Stalin. Dej scapă de ”evreii şi ungurii” din partid – ”deviaţioniştii” Luca, Pauker şi Teohari Georgescu
După ce pericolul comunismului naţional după exemplul lui Tito a fost înlăturat din ”ţările frăţeşti” ale blocului sovietic la începutul anilor '50 cu mijloace brutale, Stalin a sesizat totuşi necesitatea unor concesii făcute comuniştilor din ţările de sub ocupaţia Armatei Roşii. Era, totuşi,nevoie de arborarea unui surogat de suveranitate. Astfel, statele satellite ale Moscovei au primit posibilitatea de a afişa un ”patriotism” communist, prin epurări de nuanţă antisemită şi xenofobă în partidele comuniste locale. Tonul l-au dat procesele "halatelor albe" de la Moscova şi mai ales condamnarea liderului comunist evreu din Cehoslovacia, Rudolf Slanski. În sfîrşit, Gheorghe Gheorghiu Dej primea la Bucureşti mult aşteptatul semnal, pentru anihilarea vechilor săi rivali "moscoviţi", pe care îi ura la fel de mult ca pe Pătrăşcanu, dar de care se şi temea, în egală măsură: el, din închisorile antonesciene, nu-şi făcuse atîtea relaţii la ”Poarta” Kremlinului, precum Ana Pauker şi acoliţii ei, Vasile Luca şi Teohari Georgescu. Astfel, în istoria PMR, anul 1952 avea să fie un an al demascării” aşa-zisei "devieri de dreapta". citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA, MARIUS OPREA / Sfîrşitul celui care a zis că mai întîi e român şi apoi comunist: în arest, Pătrăşcanu a încercat să-şi taie venele, apoi a înghiţit lama făcută bucăţi, a vrut să se otrăvească şi în cele din urmă a fost împuşcat prin vizetă
După arestarea lul Lucreţiu Pătrăşcanu, a început prigoana împotriva prietenilor şi cunoscuţilor săi. Consilierii sovietici care coordonau Serviciul Secret de Informaţii şi Securitatea Poporului, dacă tot era vorba de o acuzaţie de spionaj pe care i-o aduceau, trebuiau să construiască şi ”lotul de spioni” din jurul său. Astfel că au fost arestaţi prietenii şi cunoscuţii lui Pătrăşcanu şi ai soţiei: Belu Zilber, Lena Constante, Hary Brauner, Nicolae Betea, Anton Raţiu, alături de care au fost închişi Remus Kofler, Jak Berman, Emil Calmanovici - ultimul, un arhitect bogat şi idealist, care-şi donase aproape întreaga avere partidului comunist, în timpul războiului. Ultimii trei, care lucraseră la Secţia financiară a partidului, au avut pînă în august 1944 relaţii inclusiv cu agenţi ai serviciilor de informaţii occidentale, pe atunci aliaţi, cu autorizarea partidului. Acum, urmau să fie pandantul acuzării lui Pătrăşcanu de spionaj. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Arestarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, ”comunistul-patriot” care afirmase că ”Transilvania a aparţinut şi va aparţine statului român în întregime”
Securitatea a jucat rolul esential nu numai în arestarea a sute de mii de oameni care s-au împotrivit comunismului, dar şi în scenariile epurărilor staliniste, în luptele dure pentru putere dintre liderii comunişti din România, după intaurarea regimului de ocupaţie sovietică a ţării. România nu a făcut excepţie în ”blocul răsăritean”. După instalarea la putere a comuniştilor în ţările din estul şi centrul Europei, ocupate de Armata Roşie, singurul factor de risc în calea impunerii puterii necondiţionate a lui Stalin era o linie "naţională” a comuniştilor din vreuna din aceste ţări, care ar fi putut ameninţa unitatea "blocului sovietic". Astfel, de la apărarea ”regimului democrat-popular”, Poliţia politică (Securitatea Poporului, creată în Republica Populară Română de consileri sovietici şi comandată de foşti agenţi NKVD) a trecut şi la apărarea "unităţii şi purităţii" partidului şi prin aceasta la apărarea integrităţii sistemului de ocupaţie sovietică din ţările Blocului de răsărit. În ochii lui Stalin, aceasta fusese pusă la îndoială de Tito, liderul iugoslav care refuzase să i se supună, pentru că-şi eliberase singur ţara. A început astfel lupta împotriva ”patrioţilor” din partidele comuniste, acuzaţi de ”titoism”, iar în România primul pe listă era Lucreţiu Pătrăşcanu. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Odă Zilei Naţionale. Să preţuim ce avem, ştiind de unde am venit - România anului 1989
Probabil că puţini în afara cenzorilor de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste au avut răbdarea să citească cele cinci coloane ale articolului de fond din ”Scânteia”, care marcau pe 1 decembrie 1989 Marea Unire de la 1918. Lumea era obosită: cozile, întunericul, frigul şi mai ales lipsa perspectivei unor vremuri mai bune erau acum 33 de ani marca unui cotidian cenuşiu. Totuşi, viaţa mergea înainte. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Vineri, 1 decembrie 1989: ziua în care Marea Unire a fost doar un articol în “Scînteia” şi Ceauşescu era preocupat de producţia de halva
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Eroii unei istorii mai mici. Povestea a doi ţărani, din cei 1228 de delegaţi la Marea Unire şi soarta lor, în comunism
Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie n-a fost nici spontană şi nici întîmplătoare. A fost riguros şi ”ardeleneşte” organizată, în baza unui regulament de desemnare a delegaţilor, foarte bine pregătită şi rezultat final al unui proces de trezire entuziastă a conştiinţei naţionale. Au fost reprezentate toate categoriile sociale, împuterniciţi din partea celor două confesiuni româneşti, cîte doi aleşi din partea fiecărei societăţi culturale româneşti, delegaţi din mediul universitar, cîte unul şi din fiecare gimnaziu românesc, reprezentanţi ai studenţilor, cîte un ofiţer şi un soldat din fiecare unitate judeţeană a Gărzii Naţionale. Din fiecare circumscripţie electorală erau trimişi, pe lîngă cei de mai sus, cîte cinci ”aleşi” ai comunităţii: în genere, din aceştia cel puţin trei erau ţărani, reprezentîndu-şi consătenii. Dacă istoria ”elitelor” culturale şi politice ale făuritorilor Unirii e binecunoscută şi scrisă, cea a miilor de ţărani veniţi din toate colţurile Transilvaniei, cu cele mai bune haine ale lor, în care ţineau la bun adăpost ”credenţionalele” prin care fuseseră împuterniciţi de cetăţeni, cei care au ascultat discursurile şi Proclamaţia Unirii şi care, de fapt, au pus-o în aplicare ”în teren”, a fost mai puţin cunoscută. Prezint aici istoria a doi consăteni din satul Voievozi, comuna Chemiz, judeţul Bihor, tineri ţărani plecaţi la drum, acum o sută patru ani, spre Alba Iulia. Ei şi alţii, asemenea lor, sînt de fapt coloana vertebrală a naţiunii noastre, iar istoria lor rămîne încă să fie scrisă. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / De ce mi-e teamă de 1 Decembrie
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / 1 decembrie şi Securitatea, la monumentul de la Piteşti
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Atunci cînd libertatea cîntăreşte cît o cegă de 30 de kilograme
Astăzi de la orele 18.00, la sediul Fundaţiei ”Ion Gavrilă Ogoranu”, are loc lansarea unui volum memorialistic aparte: sînt amintirile de război ale unui tată, povestite de fiul său. Cristian Săileanu a scris ”Manual de’ntors acasă - de la Stalingrad”, după povestirile lui Mircea Săileanu. Pagini incredibile, despre aventuri şi momente de viaţă de demult, pe care le leagă de prezent un element comun: tranşeele pline de noroi ale Ucrainei, măcinată de război. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / Politică şi cartofi: Mara Mareş de la Tineretul Liberal ne bagă în Schengen!
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Merkel, ”Împărăteasa” ajunsă ”Cenuşăreasă de lux” a Germaniei, a adus Europa la cheremul gazului rusesc, de frica labradorului lui Putin
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Al treilea război mondial a început deja
Nu, nu este o metaforă, din păcate. Sîntem, de fapt, în plin război – chiar dacă nu zboară rachete pe cer. Chiar dacă nu cad bombe. Războiul, în genere, e despre resurse – aşa a fost dintotdeauna – şi în special, resurse energetice. E ceea ce politicienii şi strategii occidentului au eludat. Într-nu sistem energetic hiperconectat şi interdependent, ”decuplarea” unei ţări (ceea ce face Rusia acum, în Ucraina) înseamnă afectarea unei părţi importante a lumii. În cazul de faţă, a Europei. Nu iarna ne va afecta pe toţi, ci războiul – care nu mai e o problemă a unei ţări, ci a unei părţi a lumii. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea: Cine nu e sănătos la cap?
8 septembrie 2019. Poliţia rutieră a înregistrat un accident tragic. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / Dezamăgirea lui Ion. Stelian Ion
Fără îndoială, retragerea României de sub Mecanismul de Cooperare şi Verificare (un nume absolut absurd, al unui mijloc de amestec în suveranitatea unui stat), instituit în 2007 (tot sub ministeriatul lui Predoiu), e un succes notabil al guvernului Ciucă. Nu e comparabilă cu dobîndirea independenţei la 1877, ca în filmul cu ”Ciucă al nostru”, ci mai degrabă cu recunoaşterea ei, în anul următor. Acum, nu ne mai ”verifică” nimeni legile. Putem spune: ”Sîntem independenţi, sîntem de sine stătători”. Mai rămîne să intrăm în Schengen, ca să ne simţim şi demni. Un singur om e sigur supărat în ţara asta pe ridicarea MCV: Stelian Ion, fostul ministru userist al justiţiei. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ce caută Bode în Austria? Ar fi trebuit să meargă Iohannis
-
COMENTARIU Marius Oprea / Să te împotriveşti lui Iohannis în PNL, a devenit ca păcatul în post. Acum e valabil şi pentru Ciucă
Partidul Naţional Liberal îşi dovedeşte zilnic lipsa de personalitate, dar, din păcate, şi de perspectivă. Mă uit (şi mă crucesc) la liberalul Pavel Popescu, cum se erijează caricatural în eroicul răzbunător al României, în cazul în care occidentul ne-ar priva de Schengen, şi anunţă, ca represalii, lupta împotriva firmelor austriece şi olandeze care fac afaceri la noi. Mă mir de Alina Gorghiu, care nu se poate abţine şi mai ridică din cînd în cînd glasul pe la şedinţele de partid, ca după aceea să-şi pună iute cenuşă în cap. E dovada că generalul Ciucă ţine strîns frîiele partidului, dar păcat că nu mînă carul gospodăreşte, pentru el, ci-l răstoarnă, ascultător, în curtea gospodarului sas, care l-a angajat. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / Ciucă la Sighet: cum o iau liberalii ”pe scurtătură”, spre dezastrul final
N-am nimic cu premierul şi şeful de partid Nicolae Ciucă. Aş spune chiar că m-am simţit flatat cînd, întîmplător, în faţa Parlamentului am dat nas în nas şi mi-a întins mîna, salutîndu-mă cu un zîmbet amabil – ”ce mai faceţi, domnule profesor?” Surprins, n-am avut inspiraţia de moment să-i răspund că ”rău, mersi, ca toată ţara”. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: România, cu un picior în Schengen şi cu celălalt în groapă: Klaus Iohannis, cel mai bun agent electoral al lui Nicolae Ceauşescu
De două luni, una din principalele teme de dezbatere e admiterea României în ”spaţiul Schengen”. E atît de ademenitor prezentat acest nou statut, încît echivalează cu accesul la grădinile Edenului. De fapt, nu are nimic comun cu viaţa de zi cu zi a românilor, ci doar cu eventualele lor călătorii în occident – pentru care, însă, nu prea mai au bani. În schimb, ratarea (şi a) acestei oportunităţi n-ar face decît să arunce o nouă anatemă asupra unei coaliţii care şi aşa scîrţîie şi să dea apă la moară opoziţiei USR-AUR. Miza pe Schengen a devenit, din miză falsă, una periculoasă pentru putere. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Dictatura de catifea a unei guvernări care, deşi dezastruoasă, ajunge de neînlocuit
În 2004, cînd am terminat de scris "Moştenitorii Securităţii", nu-mi imaginam că structuri aidoma fostei Securităţi şi chiar originare din aceasta vor reuşi să ia in posesie România, la peste trei decenii de la căderea comunismului. Acum România e a lor. A ”eşuat” în braţele lor. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / 35 de ani de la prima anchetă a muncitorilor braşoveni la Securitate: niciunul din cei şase anchetaţi în 17 noiembrie 1987 nu mai trăieşte. Al şaptelea era turnătorul lor
După arestarea şi ”anchetarea” lor la Miliţia din Braşov (de fapt, o bătaie continuă) cei 61 de muncitori braşoveni condamnaţi ulterior pentru manifestaţia din 15 noiembrie 1987 au fost transferaţi în arestul Securităţii de pe Calea Rahovei, din Bucureşti. Aici au intrat pe mîna ”profesioniştilor”. Asociaţia 15 noiembrie 1987 are, proporţional, cea mai ridicată rată a mortalităţii, din toate organizaţiile care-i reprezintă pe cei ce au avut de suferit, de pe urma represiunii comuniste, excepţie făcînd foştii deţinuţi politici, dar numai dacă nu-i socotim pe cei deportaţi în Bărăgan, care fac parte şi ei din AFDPR. Din Asociaţia 15 noiembrie 1987, au murit pînă în zilele noastre 33 de membri. Mulţi dintre ei, la vîrste la care de obicei ”nu se moare”. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / EXCLUSIV: Lista anchetatorilor Securităţii, de după revolta din 15 noiembrie 1987. Marius Boeriu, în Parlament: „Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru ororile la care am fost supuşi”
Cuvintele lui Marius Boeriu, preşedintele Asociaţiei 15 noiembrie 1987 spuse în faţa Plenului Parlamentului acum două zile au acoperire. El mi-a pus la dispoziţie o listă a anchetatorilor Securităţii, a celor care i-au bătut şi umilit în beciurile de la Rahova, începînd din 17 noiembrie şi pînă în 1 decembrie 1987, după care, a doua zi, au fost duşi la Braşov, să se ”pregătească” pentru proces. La proces au fost prezenţi activişti de partid zeloşi, care le-au cerut inclusiv pedeapsa cu moartea. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Povestea lui Iosif Farcaş, muncitorul care a dat tonul la ”Deşteaptă-te, române”, acum 35 de ani, pe străzile Braşovului
15 noiembrie 1987 nu era o zi obişnuită – nici măcar pentru comunişti. Aveau loc alegeri, steagurile cu secera şi ciocanul colorau în roşu străzile Braşovului, iar mesele festive erau deja întinse la Primărie şi Comitetul judeţean de partid. Se aşteptau rezultatele, adică bine cunoscutul procent de 99,9% participanţi la un scrutin în care candidaţii erau doar cei propuşi de partid sau de anexa sa, Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Dar în jurul orei 10, liniştea oraşului a fost spulberată. O parte dintre muncitorii uzinei „Steagul Roşu” au ajuns în centru, strigînd sloganuri anti Ceauşescu şi anticomuniste. Pe drum, coloanei – care număra cîteva sute de muncitori – i se alăturaseră braşoveni cărora nu le venea să creadă ce se întîmplă. Pe străzi nu mai putea fi văzut nici un miliţian, circulaţia era blocată, şoferii troleibuzelor abandonau maşinile şi se alăturau revoltei. Mii de oameni, printre care elevi şi studenţi, aveau în sfîrşit curajul să protesteze. În momentul în care coloana protestatarilor a ajuns în faţa Spitalului Judeţean s au auzit, timid, cîteva cuvinte din Deşteaptă te, române!, imn patriotic născut la Braşov şi interzis vreme de peste două decenii de regimul comunist. Oamenii încercau să l cînte, dar nu ştiau nici versurile, nici muzica. La un moment dat, tonul a reuşit să fie dat de către unul dintre muncitorii de la „Steagul Roşu” – Iosif Farcaş - şi, după cîteva ezitări, a fost reluat de mulţimea manifestanţilor. A fost, în opinia martorilor, cel mai impresionant moment. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Acum, ca atunci - raport diplomatic secret din toamna anului 1988: noi scumpiri, românii suferă de frig şi foame
Am intrat, mai demult, în posesia draftului unui raport diplomatic secret, pe care ambasadorul Olandei la Bucureşti, Coen Stork, bine-cunoscut românilor la finele anilor ’80, îl trimitea la Haga, în septembrie 1988. Îl public acum integral, mai ales că situaţia economică a românilor seamănă izbitor cu cea de acum. Atunci, n-aveam ce cumpăra, acum avem, dar n-avem cu ce. Avem în plus libertatea – şi nu e puţin lucru. Dar o ducem, parcă, la fel de rău. citeşte tot
