EXCLUSIV. InSecuritate. Cezar Gheorghe, expert, Clubul Fermierilor Români: Cred că nu vom întâmpina în această iarnă nicio problemă din partea hranei, dar poate vom suferi un pic de frig

Cezar Gheorghe, analist, expert şi consultant în comerţul cu cereale, Clubul Fermierilor Români, afirmă că, din cauza valului de căldură şi a secetei din această vară, România nu a mai avut producţiile mari de grâu, porumb şi floarea soarelui din anii anteriori.

Cu toate acestea, Cezar Gheorghe nu crede că vom avea probleme cu asigurarea hranei în această iarnă, în condiţiile în care suntem deja ameninţaţi de criza energetică.

Cezar Gheorghe spune că deşi, costurile materiilor prime au scăzut, preţurile la raft sunt tot mari şi aceasta din cauza costurilor procesării şi adaosurilor comerciale practicate de retaileri.

Expertul mai spune că statul trebuie să înfiinţeze nişte grupuri de lucru, din care să facă parte fermierii, procesatorii şi retailerii, pe filiera fiecărui produs, care să vină cu soluţii pentru a avea preţuri corecte şi accesibile.

Prezentăm principalele declaraţii ale expertului Cezar Gheorghe sâmbătă seara, la emisiunea InSecuritate, de la Aleph News:

Cezar Gheorghe: Cred că nu vom întâmpina în această iarnă nicio problemă din partea hranei, dar poate vom suferi un pic de frig, dar dacă vorbim de mâncare, nu, nu vom muri de foame, cu siguranţă. România este generatoare de mâncare pentru populaţia sa şi un exportator net în acest sens.

Cezar Gheorghe: Din păcate, nu am mai repetat succesul la porumb din anii trecuţi. Însă la ceva am fost buni. Am fost buni la producţia de rapiţă pentru că, pe parcursul iernii lui 2022, chiar dacă nu am avut nici precipitaţii, nici temperaturi negative extreme şi astfel rapiţa s-a dezvoltat, am reuşit să generăm o recoltă foarte bună de 1,56 milioane de tone de pe o suprafaţă de maxim 390 mii de hectare. Acest lucru înseamnă un profit mai mare pentru fermierii care au cultivat rapiţă. Însă, dacă plecăm pe culturile de toamnă şi ne ducem la grâu, cu chiu cu vai am generat 9 milioane de tone. Nu e rău per ansamblu, pentru că în 2020 când a fost seceta aceea mai mare – spre lămurire, seceta ca seceta, dar căldurile acelea mari din vara lui 2022 au omorât efectiv culturile de primăvară- am avut 6,7 milioane de tone, iar acum am avut 9 milioane de tone.

Cezar Gheorghe: La porumb aş putea spune că stăm dezastruos. Nu am avut precipitaţii pe timpul iernii lui 2022 astfel încât să se acumuleze rezerva de apă în sol, lumea s-a lăsat indusă în eroare de acel fenomen de înverzire superb în mai. Au fost câteva ploi în aprilie şi ne-au dat speranţe, dar rezerva de apă nu exista, şi totul s-a transformat într-o dramă din cauza căldurilor. La peste 32 de grade, plantele mor, poţi să ai şi rezervă de apă în sol, tot mor. Şi am văzut cu toţii ce am trăit în vara asta, am stat sub o cupolă de căldură aproape o lună şi jumătate, dacă nu aproape două luni. Şi dintr-o producţie superbă, generatoare de speranţe, de 14,5 milioane de tone, de pe o suprafaţă de 2,6 milioane de hectare, ne-am dus şi recoltăm, că mai e de recoltat, doar 8,2 milioane de tone.

„Am fost şefii haitei în vânzările de grâu către Egipt”

Cezar Gheorghe: Dacă noi în 2021, la grâu, am fost, şi o spun cu mândrie, cu toate că s-a dus şi nu ne vom mai întâlni pe parcursul vieţii noastre cu asta, am fost şefii haitei în vânzările de grâu către Egipt, cu aproape 2 milioane de tone în sezon, şi am generat recolta aceea superbă de 11,3 milioane de tone, anul acesta, din cele 9 milioane de tone, din cauza păcălelii acesteia cu retenţia, preţurile au scăzut, Federaţia Rusă generează aproape 100 milioane de tone producţie, e inundat efectiv bazinul Mării Negre cu grâul rusesc, nu-i faci faţă. Europa, ca să zic aşa, e game over la vânzări de grâu pentru că totul e grâu rusesc, e afacere rusească.

Cezar Gheorghe: Şi trecem mai departe la seminţe de floarea soarelui care sunt generatoare de foarte marede profit, anul acesta iarăşi am avut probleme. Părea senzaţional. Cultivaserăm 1,35 milioane de hectare, totul părea că se îndreaptă la o recoltă de peste 3,5 milioane de tone, însă sfârşim la 2,2-2,3 milioane de tone, tot la fel din cauza căldurii excesive.

Cezar Gheorghe: Aş începe cu ultima categorie pe care ai invocat-o, fermierii, şi aş spune că în ziua de azi fermierii ar trebui să-şi schimbe un pic modul de gândire, mentalitatea, să înceapă să gândească în bani, nu în marfă. Orice este o marfă care are o cotă de profit pe ea. Şi ei trebuie să-şi estimeze sincer şi foarte la obiect nivelul de costuri pe hectar, adăugând orice cost acolo, şi de la acel prag în sus începe practic profitul. Trebuie să ştie cu adevărat lucrurile acestea. Apoi  să se cupleze efectiv la un sistem de informaţii care generează predicţii, proiecţii, cât mai corecte, cât mai pline de acurateţe, astfel încât să ştie ce se întâmplă ca să-şi culeagă acele vârfuri de preţuri. Nu trebuie să vândă toată marfa o dată, ci să-şi culeagă spike-urile acelea în piaţă, să evite vânzarea sub presiunea de recoltă şi astfel să-şi niveleze un preţ mediu pe fiecare componentă a recoltei sale, conform principiului rotaţiei culturilor. Mai mult decât atât, îi invit să acceseze instrumentele de risc financiar, care te acoperă, şi vorbim de acel raging   pe care toată lumea civilizată îl face, îţi securizezi un preţ, nu mai eşti legat de piaţa fizică, vinzi în piaţa fizică când închizi pe bursă şi nu te obligă nimeni să-ţi antamezi practic recolta cu toate consecinţele negative potenţiale.

„Costul materiei prime nu mai este la nivelul care a fost. Ceea ce are impact în acest moment sunt costurile de procesare”

Cezar Gheorghe: Populaţia urbană trebuie să înţeleagă că, în momentul de faţă, costul materiei prime nu mai este la nivelul care a fost. Nu mai avem grâu la 415-420 de euro, ci grâul este la un nivel de 335- 340 euro, din cauza faptului că Rusia se răzbună şi bombardează Ucraina. Seminţele de floarea soarelui sunt la jumătate de preţ faţă vârful care au fost. Nu mai avem 1150 dolari pe tonă, avem 550 dolari pe tonă, însă ceea ce are impact în acest moment sunt costurile de procesare, şi mă refer strict la gaz şi la electricitate. Şi ar trebui, şi o spun cu toată răspunderea, puşi să ne ajute şi să ne ajute creând soluţii şi marile lanţuri de retail. Pentru că, în final, fermierul produce, procesatorul procesează, iese marfa cu un cost de la el şi ajunge într-o unitate de retail. Pe lanţul acesta trebuie foarte multă claritate, foarte multă clarificare.

Cezar Gheorghe: Părerea mea este că trebuie ordonate lucrurile şi statul român trebuie să-şi înţeleagă rolul de balama. Statul român nu trebuie să se apuce să dea bani în stânga şi în dreapta. Nici nu-i are. Statul trebuie să înfiinţeze nişte grupuri de lucru, consilii de lucru, din care să facă parte fermierii, procesatorii şi apoi pe lanţ retailerii, pe filiera fiecărui produs şi să genereze prin această asociere consultativă, soluţiile. Pentru că despre asta este vorba. Nu fiecare să stea în colţul lui şi să-şi vadă de treaba lui, şi apoi să înceapă să se plângă. Fermierul că nu are bani, procesatorul că nu are ce să proceseze. Iar retailerul îşi pune preţul la raft, şi atâta timp cât lumea cumpără, de ce l-ar coborî, e o logică simplă. Trebuie puşi faţă în faţă să discute şi statul să vină ca garant, exact ca o balama, care trebuie să susţină toate părţile în acest dialog.

Cezar Gheorghe: Făina iese pe poarta unităţii procesatoare la un preţ de 2,8-3 lei pe kg şi ajunge în hypermarket pe raft la valoare de 5, poate 5,5 lei pe kg. Iacă-tă diferenţa şi nu pot să cred că atât de mult poate să aibă impact costul combustibilului pe transport, costul cu angajaţii şi costul energiei electrice astfel încât să ai efectiv un 40% mai mult faţă de preţul de ieşire de pe poarta unităţii de procesare.

„România astăzi are un model de predictibilitate şi e o poartă de transfer către destinaţii”

Cezar Gheorghe: Ce trebuie să înţeleagă un investitor este că România astăzi, şi nu sunt cuvinte mari, are un model de predictibilitate şi e o poartă de transfer către destinaţii. Suntem, în cifre vorbiind, la un nivel de 30-32 milioane de tone de cereale şi oleaginoase în fiecare an, ca recoltă proprie, avem un flux, care provine din Serbia, în jos pe Dunăre, pe care vin 2-4 milioane de tone pe an, mai coboară şi din Ungaria. Fluxurile ucrainene, dacă ne apucăm şi le cuantificăm, cred că ajungem la valori de 2,5-2,7 milioane de tone în acest an. Portul Constanţa poate genera o trecere de minim 30-32 milioane de tone, aşa cum este el astăzi. Iar ce lipseşte cu desăvârşire astăzi în ţara asta, în acest moment este procesarea, căci destinaţiile o cer. Ce înseamnă procesarea? Trebuie făcută colectarea, formula logistică pe care trebuie să o accesezi pentru procesare şi apoi desfacere către destinaţii.

Cezar Gheorghe: Nouă asta ne lipseşte efectiv astăzi, procesarea. Pentru că la această procesare este legată, la fel ca o balama, de două lucruri. Unu. De unde colectez marfa, cum o depozitezi, cum o procesezi, cum branduieşti şi cum şi unde o livrezi. Lucrurile astea trebuie legate. Investiţiile ar trebui făcute la nivel de infrastructură logistică, pentru că de aici pleacă totul. Cum te cuplezi cu tot ce am spus – colectarea, procesarea şi distribuţia. Astea sunt lucrurile mari de esenţă. Iar un lucru mare ar trebui să fie infrastructura României în cazul porţii acesteia care e Portul Constanţa. Mai are suficient loc de dezvoltare şi gândiţi-vă că tot traficul de containere, ce intră şi ce iese din bazinul Mării Negre, prin România vine. În Ucraina nu se mai duce, în Rusia nu se mai duce. La noi.

Cezar Gheorghe: Cu părere de rău o spun, UE nu a făcut absolut nimic, decât a deschis efectiv uşile ca marfa ucraineană să plece către destinaţii. Şi o spunem cu toată responsabilitatea, 47% din tot cea plecat din Ucraina a venit în UE, nu în altă parte. Pentru că aici e procesarea, procesare aia care vrea porumbul ucrainean. Procesatorul european are ajutor. Să zicem cel german, dacă vorbim de carne de porc, îi vine porumbul ieftin din Ucraina şi pe urmă îmi întoarce mie porcul în România şi efectiv îmi decimează unităţile de procesare româneşti. Asta a făcut UE. Nu ne-a ajutat cu nimic. Cu ce să ne ajute?

“Foarte multă marfă contaminată GMO a ajuns în România”

Cezar Gheorghe: Problema cea mai mare, lăsând la o parte compasiunea pentru fermier, nu pentru comerciantul ucrainean, că e o specie separată, vreau să vă spun că foarte multă marfă contaminată GMO (modificată genetic) a ajuns în România. Şi s-a dus în unităţile de procesare, şi unităţile de procesare au contaminat uleiul pentru consumul uman, şi s-a întâmplat asta la nivel european, nu numai în România. Şi va continua pentru că zilele trecute am fost într-un webinar cu ministrul adjunct al agriculturii din Ucraina, cu preşedintele comercianţilor din Ucraina, cu reprezentanţi din Polonia şi Germania. Focusul lor este cum să arunce totul repede peste frontieră (...) şi să încaseze pentru că efectiv nu au bani pentru a finanţa culturile de toamnă.

Cezar Gheorghe: Profilul nostru ca ţară ne recomandă ca origine si trebuie să înţelegem lucru ăsta. Noi suntem priviţi azi ca o origine, noi suntem un rezervor de porumb pentru UE, un rezervor de seminţe de floarea soarelui pentru UE. Putem schimba oarecum această proiecţie prin investiţii la nivelul procesării, pentru că, în final, noi putem trimite ulei brut către destinaţii. Nu e nevoie să dau seminţe de floarea soarelui. Putem procesa porumbul mult mai mult la noi în România, fireşte, trebuie să şi exportăm. Şi pe legume-fructe. Mă uit la bieţii fermieri, care nu au opţiuni. Omul e obişnuit să muncească pământul ce ştie el de cum să comercialize cui să dea. Stă cu marfa la marginea drumului, mai trece o maşină, mai opreşte... nu, încă o dată e nevoie de colectare, procesare ca să schimbăm profilul ţării ăsteia, că nu ne dăm seama cine suntem. Iar fermierii români trebuie să înţeleagă acest lucru şi să lărgească baza de interes pentru că se vor schimba generaţii şi nu mai poţi rămâne încremenit în aceeaşi mentalitate. Trebuie să capeţi acel climat de încredere ca să te asociezi. Asocierea îţi va genera forţă.

„O să le iasă pe nas această Europă verde pentru că noi o să producem scump şi puţin”

Cezar Gheorghe: Ne batem cu pumnii în piept că să luăm marfă românească. Păi cum să se ducă cumpărătorul să ia marfă românească dacă ea e foartă scumpă faţă de marfa din import. Suntem o piaţă de desfacere astăzi. Deci trebuie să rotim cadrul ca să devenim din piaţă de desfacere o piaţă de producţie şi să ne mişcăm în direcţia cealaltă.

Cezar Gheorghe: O să le iasă pe nas această Europă verde pentru că noi o să producem scump şi puţin şi o să fim efectiv bombardaţi de peste ocean cu produse ieftine, modificate genetic. Brazilia, SUA, Argentina, da? Şi iar vom ajunge în acelaşi paradox în care vom fi puşi să alegem. Ce cumpăr?  Scump, că scrie bio,  sau ceva accesibil, ca să îmi pot permite să trăiesc de pe o zi pe alta? Pentru că nivelul de trai scade simţitor de la o zi la alta. Nu putem trăi în UE sub o cupolă de sticlă. Mă uit la utilizarea îngrăşămintelor şi pesticidelor. Păi noi nu consumăm atât cât ar trebui şi tu vrei să reduc la jumătate? Păi ce să reduc?

„Dacă vorbim de procesare, de export, nu mai avem nimic în mânuţele noastre”

Cezar Gheorghe: Pentru cine poate să o facă, am o singură propoziţie cumpăraţi pământ că nu se mai fabrică. Nu am spus-o eu, citez pe cineva, dar cam aşa ar trebui să se întâmple. Şi încă un lucru dacă tot vorbim de securitatea alimentară a României. La ora asta, dacă vorbim de procesare, de export, nu mai avem nimic în mânuţele noastre. Dacă vorbim de terminalele de export din Constanţa, noi suntem, putem spune, teritoriu închis. Terminalele aparţin multinaţionalelor, care, logic, îşi controlează fluxurile de marfă. Noi dacă vrem nu putem exporta. Unu. Doi. Procesarea internă. Vorbim de oleaginoase, de banalul ulei, deşi nu e banal, aceste societăţi, care sunt filiale ale unor multinaţionale, acţionează după legea profitului, ele trebuie să facă profit, dacă nu are profit, închide. Iarăşi dacă vorbim de securitatea alimentară ţării, vorbim de efectul ăsta de retenţie al fermierului. E grâul lui logic. Are obligaţie faţă de ţară că primeşte o subvenţie, dar e grâul lui şi dacă nu vrea să-l vândă, nu-l vinde. Noi nu avem un organ statal care nu trebuie să se comporte ca un actor comercial, ci doar trebuie să balanseze aceste lucruri. De exemplu, cumpără şi el grâul în recoltă, laolaltă cu toată lumea, apoi dă la rezerva de stat, la un preţ, şi în momentul în care procesatorul spune că nu îi vând femierii,  îi spune luaţi de aici, alimentaţi-vă de aici.

Cezar Gheorghe: Ştiţi de ce avem nevoie? De decizie politică, de voinţă politică, de oameni care să spună, da domnule am fost ales, sunt politician, nu mă pricep. Băi, tehnicienilor, veniţi voi şi faceţi treaba asta. Aş prefera să mă abţin, da?  Că nu-ţi dă nimeni frâu liber să spui uite asta ar trebui să facem. Te întreabă, poate nu înţelege şi, ştii cum e, când nu înţelegi nu cumperi. (...) Trăim în dolce far niente, las că vedem noi, las că e bine şi aşa, că vedem mâine, în loc să avem un plan, un vehicul creat de stat care să garanteze aceste lucruri. Nu se întâmplă absolut nimic. Doar informări.