Video INTERVIU: Demeter Andras: I-am propus lui Ţoghină să-mi fie consilier. Cei din SRR nu au motiv de teamă

Rep.: În ultimii ani s-a redus numărul angajaţilor în Radio România; o să continuaţi restructurarea acestei instituţii?

D. A.: Din câte am citit eu, nu putem vorbi despre restructurare. Putem vorbi de o strategie de personal extrem de echilibrată şi extrem de chibzuită, conform căreia reducerea numărului de angajaţi se realizează prin scădere naturală, adică prin pensionare la limită de vârstă, prin întrerupere unilaterală a raporturilor de muncă existente sau prin, în cazuri regretabile, deces şi altele asemenea. Nu am constatat ca în acest ultim management să se fi făcut concedieri sau alte forme de întrerupere forţată a acestor relaţii de muncă. Eu cred că va trebui să continuăm la fel, fără a aduce mari schimbări, pentru că de profesionişti este nevoie, fără ei nu se pot păstra valorile şi nu se pot crea noi valori. Radio nu se poate face fără specialişti, nici radio nu se poate face fără specialişti. Dar aşa cum a fost corelată această strategie foarte echilibrată de eficientizare şi, în trecutul apropiat, cu o extrem de mare responsabilitate, cu o abordare foarte parcimonioasă a angajărilor, aşa va trebui să continuăm ca să fie un echilibru, ca să păstrăm acest echilibru. Eu cred că cuvântul de ordine, nu numai referitor la personal, este echilibrul în această instituţie. În momentul în care vom reuşi să cântărim foarte foarte bine nevoile de angajare, atunci cred că vom ajunge la un număr în acelaşi timp funcţional şi rezonabil de angajaţi, care să nu fie însă cu mult mai mic de cel de 2.400 care este în prezent.

Rep.: Pentru menţinerea strategiei de continuitate pe care o aveţi, intenţionaţi să vă aduceţi o echipă sau mizaţi pe specialiştii care sunt aici?

D. A.: În primul rând, mizez pe echipa existentă, mizez pe experienţa lor, pe cunoaşterea lor. Merg pe o încredere maximă, până la proba contrarie, dar cred că acest lucru este firesc şi sper să reuşesc să am argumente suficiente, ca şi eu la rândul meu să câştig încredere din partea colegilor. Evident, cred că în anumite structuri, mai ales cele strict legate de activitatea mea sau de activitatea acestui cabinet, va trebui să găsesc specialişti care poate până acum nu erau în acest anturaj.

Rep.: Înţeleg că o să vă aduceţi câţiva consilieri, pe lângă postul deja propus Mariei Ţoghină?

D. A.: Da, dar dacă aceşti consilieri vor veni din afară sau dinăuntrul instituţiei încă nu pot să mă pronunţ.

Rep.: Luaţi în considerare desfiinţarea vreunui post de radio din portofoliul Radio România?

D. A.: Deocamdată, nici ca cetăţean, nici ca ascultător, nu am niciun motiv. Nu cunosc să existe un astfel de motiv, dimpotrivă, cred că ar trebui continuate şi duse mai departe proiectele de dezvoltare a posturilor existente şi de realizare a unor iniţiative precum cea legată de multiculturalitate, cu un singur amendament, ca acest lucru să nu aducă atingere activităţii studiourilor teritoriale. În viitor, după ce vom şti mai multe, CA nu este exclus să primească şi soluţii de această natură (desfiinţarea, n.r.). Dar, deocamdată, eu nu văd niciun indiciu.

Rep.: Maria Ţoghină a anunţat, miercuri, într-o conferinţă de presă de bilanţ, că printre proiectele Radioului Public nefinalizate, dar demarate, se numără un post de radio pentru minorităţi şi, în condiţiile în care vor exista resurse, şi lansarea unui post de radio exclusiv de ştiri. O să susţineţi aceste proiecte?

D. A.: Le apreciez ca fiind nişte iniţiative constructive şi necesare. Sper ca împreună cu toţii să găsim şi resursele necesare. Vorbesc nu numai despre resursele financiare, vorbesc şi de resurse umane necesare, de resurse administrative. De noi toţi depinde în ce măsură şi cu ce rapiditate vom reuşi să identificăm aceste resurse şi să realizăm parte sau tot din aceste proiecte.

Rep.: Postul pentru minorităţi va fi dedicat tuturor minorităţilor naţionale? Pe ce criterii?

D. A.: Este un proiect despre care, în prezent, nu ştiu foarte multe, nu ştiu care sunt criteriile şi care este concepţia în detaliu, dar în măsura în care depind lucrurile de mine pot să vă asigur că discriminarea pozitivă este foarte departe de modul meu de a fi sau modul meu de a gândi. Deci, niciuna dintre minorităţi nu va beneficia de un tratament discriminatoriu în defavoarea celorlalte, pentru că consider că, până la urmă, frumuseţea culturală a acestei ţări este dată tocmai de bogăţia şi de diversitatea pe care o are. Or aceasta este o bază spirituală pe care nu o au multe ţări din Europa şi pe care noi încă nu reuşim să o exploatăm ca atare, dar, dacă am reuşi să facem paşi în această direcţie - şi aici un instrument ar putea fi acest post -, atunci cred că identitatea noastră în policromia europeană ar putea fi mai pregnantă, mai puternică.

Rep.: Posturile publice, atât cel de televiziune, cât şi cel de radio, au fost acuzate în mai multe rânduri de opinia publică de faptul că primesc bani din prea multe surse, de la buget, din publicitate şi din taxa radio-TV. Care credeţi că sunt metodele pentru a putea scăpa de aceste acuzaţii? Credeţi că Radioul Public ar trebui să renunţe la difuzarea de publicitate sau la banii de la bugetul de stat?

D. A.: Fiecare om are dreptul la o părere. Am auzit şi eu păreri conform cărora ar trebui să nu existe o contribuţie a bugetului de stat la aceste servicii publice. Am auzit păreri că aceste servicii publice nu ar trebui să facă anumite lucruri. Am auzit păreri că, dacă există bugetul de stat, atunci nu ar trebui să existe o taxă radio. Şi cine ştie câte păreri mai sunt. Eu cred însă că atunci când vorbim de un serviciu public atât de important precum radioul sau televiziunea, atunci într-o lume în care complementaritatea surselor de finanţare este regula, România nu trebuie să promoveze sau să facă o excepţie. Complementaritatea este singura care permite acestor societăţi, acestor servicii publice, o funcţionare la un nivel de calitate să sperăm cât mai apropiată de aşteptări. Fără complementaritate, unicitatea sursei - Doamne fereşte - sau împuţinarea acestor surse pun în pericol însăşi natura serviciului, caracterul public al acestui serviciu (...).

Rep.: Taxa radio nu a mai crescut de mulţi ani, o să susţineţi un proiect de creştere a taxei radio, poate nu în acest an, dar în viitor?

D. A.: Deocamdată, eu deficienţele mari nu le văd neapărat în cuantumul taxei, ci în modul şi în posibilităţile de colectare şi de gestiune, adică modul în care această taxă se strânge, pentru că adesea ne trezim în situaţia în care sunt mai mari costurile de colectare decât taxa propriu-zisă. În momentul în care am reuşi să identificăm nişte soluţii tehnice, practice şi pragmatice ca să dizolvăm acest handicap, în momentul acela cred că majorarea taxei se va putea amâna până cel puţin la normalizarea situaţiei economice a ţării.

Rep.: Să înţeleg că încercaţi să găsiţi un alt sistem de colectare a taxei, decât cel actual, prin Enel?

D. A.: Nu contest că managementul trecut a găsit nişte soluţii prin care colectarea s-a îmbunătăţit mult. Ştiu însă că în prezent sunt nişte carenţe legislative, carenţe mai degrabă procedurale, care încă constituie nişte obstacole în perfecţionarea acestor sisteme. Ori în momentul în care le înlăturăm, nu va mai trebui să vorbim de alte sisteme.

Rep.: La ce carenţe din sistemul legislativ vă referiţi? Puteţi să ne daţi un exemplu?

D. A.: Nu ai sprijin. Sunt nişte prevederi, nişte dispoziţii legale în hotărârile de Guvern care reglementează acest domeniu, dar aidoma multor reglementări din legislaţia noastră unele dispoziţii nu au o "sancţiune" corelativă, nu prevăd nimic. Adică la întrebarea "Şi ce se întâmplă dacă nu fac?" nu este nicio prevedere. Nu e vorba de mare lucru, dar nici nu-i uşor de rezolvat. Pentru acestea va trebui să găsim în primul rând nişte soluţii de procedură şi apoi să le dăm curs.

Rep.: Care este postul dumneavoastră de radio favorit?

D. A.: Eu de regulă ascult Radio România Actualităţi, dar dintr-o deformare profesională şi datorită faptului că am avut o oarece prezenţă directă sau indirectă şi în Radio România Cultural şi acest post se numără printre posturile pe care le ascultam şi le voi asculta. Dar acum această deformare profesională cred că se va accentua şi va trebui să ascult toate posturile noastre, dar fără a părăsi de tot posturile private, pentru că necunoaşterea ofertei concurenţiale va fi un handicap.

Rep.: În afară de postul de preşedinte-director general al Radioului Public o să continuaţi să faceţi şi actorie?

D. A.: În prezent, nu am multe proiecte în derulare. Am unul care mă solicită o dată, de două ori pe lună, în timpul stagiunii. Am avut un proiect care acum trebuia să se deruleze, un spectacol pe care trebuia să-l fi început acum, deocamdată este amânat. Am un proiect de film pentru la toamnă - o provocare foarte interesantă, cu mari actori europeni în distribuţie. Nu doresc să spun mai multe, pentru că este vorba doar de nişte discuţii principiale, mi s-a oferit o oportunitate, accept cu bucurie şi pentru acest proiect, deocamdată, mi-am rezervat concediul de odihnă pentru anul 2010.

Rep.: Pe ecran, în ce proiecte finalizate vă putem vedea jucând?

D. A.: A ieşit acum un rol mic, dar foarte îndrăgit de mine, în cel mai recent film al domnul Radu Gabrea, "Mănuşile roşii". Premiera a fost la TIFF şi în această seară (miercuri, n.r.) când vorbim are loc proiecţia în deschiderea festivalului IPIFF (Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi) de la Constanţa.