INTERVIU-Nicolle Birta: Povestea bloggerului culinar devenit bucătar profesionist - FOTO

Nicolle Birta a terminat Litere (secţia Română - Comunicare), meseria ei e de copywriter - omul care generează idei de campanii, promovează branduri şi creează sloganuri şi alte jocuri de cuvinte. A lucrat mulţi ani în televiziune. În facultate, a plecat cu o bursă în Franţa, în urmă căreia a rămas cu o dragoste mare pentru "all things French" (şi mai ales pesntru gastronomie). Last, but not least, din 2010, are un loc de joacă virtual care se cheamă bistromargot.ro, în care scrie poveşti despre toate lucrurile care ne fac viaţă mai frumoasă.

De curând, Nicolle a devenit bucătar profesionist. Cu patalama. A mers la Şcoala de Bucătari, a dat examen şi acum e Chef. MEDIAFAX a iscodit-o pe Nicolle despre Şcoala de Bucătari şi despre pasiunea pentru cooking. Am aflat povestea fetei ce trăieşte, găteşte şi scrie din Lumea Magiei. Nicolle ne-a spus că la proba practică a examenului de la Şcoala de Bucătari a pregătit "un turnuleţ de macaroni cu cremă de mascarpone, lămâie şi cimbru lămâios, umpluţi cu felii de căpşune proaspete şi serviţi alături de un coulis de căpşune cu limoncello".

Prezentăm interviul integral cu Nicolle Birta:

Reporter: Ce se întâmplă la o Şcoală de Bucătari? Care este orarul? Care au fost cursurile?
Nicolle Birta: Nu ştiu cum este la alte şcoli de formare profesională din România, însă pot vorbi despre experienţa pe care am avut-o eu la THR, unde am ales să mă pregătesc pentru a face pasul de la bucătar de plăcere la bucătar profesionist. Cursul pe care l-am urmat a fost unul de calificare profesională, a început la finalul anului trecut şi a durat şase luni. A fost împărţit în mai multe module: o parte de teorie, în care am invăţat baza acestei meserii, de la reguli de igienă şi organizare a bucătăriei profesionale până la materii prime şi reţete propriu-zise, apoi a existat o parte foarte utilă de engleză aplicată, finalizată cu un examen parţial. Partea de teorie a fost urmată de o perioadă de aplicaţii practice în bucătăria şcolii, în care am exersat concret tehnicile învăţate la modulul teoretic, iar la final a existat o perioadă de practică, pe care fiecare cursant a avut ocazia să o urmeze în locaţii specifice, hoteluri şi restaurante. Cursurile teoretice s-au ţinut zilnic, de luni până joi, între 16 şi 19, iar aplicaţiile practice s-au desfăşurat, mai mult sau mai puţin, după acelaşi orar, în funcţie de reţetele pe care le pregăteam. În perioada de practică, programul era diferit în funcţie de locul în care se desfăşura practica şi de cerinţele de acolo.

Reporter: Spune-ne povestea unor feluri de mâncare inedite pe care ai învăţat să le prepari la Şcoală?
Nicolle Birta: Cred ca un lucru inedit în toată experienţa aceasta din ultimele şase luni a fost faptul că am mers la un curs de bucătărie, nu de cofetărie, însă curiozitatea şi dorinţa de a învăţa mai multe m-au condus cumva către a explora cu o mai mare pasiune ca înainte deserturile. Ziua în care am învăţat să fac celebrii macaroni a declanşat o adevărată frenezie în bucătăria mea: o săptămână după, în fiecare seară, indiferent de ora la care ajungeam acasă, încercam noi şi noi variante de macaroni: cu bezea franceză, cu bezea italiană, cu arome şi creme diferite. Cred că am copt sute în aventura mea de a găsi macaronii perfecţi - spre încântarea prietenilor şi colegilor care s-au bucurat de ei.

Reporter: Ce înseamnă un examen pentru Şcoala de Bucătari? Ce întrebări ţi-au pus la proba teoretică? Cum s-a desfăşurat proba practică?
Nicolle Birta: Pentru mine, a fost finalul unei călătorii care dura de o jumătate de an, aşa că, evident, mi-am dorit să decurgă cât mai bine. Aşa cum probabil aţi intuit, examenul a avut două părţi, o evaluare teoretică şi o probă practică. Examenul teoretic a fost sub forma unui test grilă, cuprinzând 18 întrebări cu unul sau mai multe răspunsuri corecte - întrebări foarte tehnice, foarte precise. După examenul scris, am mers cu toţii în bucătăria şcolii, unde a început proba practică. Această probă a constat în pregătirea unui preparat culinar, cu toate etapele pe care le presupune acest lucru şi prezentarea lui în faţa unei comisii de evaluare. S-au punctat inclusiv ţinuta, modul de lucru, organizarea, curăţenia.

Reporter: Cum te-ai pregătit pentru examenul de la Şcoală? Ai tocit ceva? S-a transformat bucătăria unde ai lucrat pentru proba practică într-un microunivers de basm al Bucatelor?
Nicolle Birta: Am început pregătirile pentru examen cam cu două săptămâni înainte. În acest timp, devenisem deja familiarizată cu bucătăria profesională de hotel, locul în care îmi începeam zilele de ceva vreme, aşa că dificultatea legată de apropierea examenului nu a fost neapărat una de ordin tehnic. Cel mai greu mi-a fost să mă hotărăsc asupra preparatului final. Mi-am dorit să fie ceva cu adevărat special, care să marcheze frumos sfârşitul acestei călătorii. Aşa că seara, când ajungeam acasă, mă apucam de experimente. Aveam în minte o linie pe care să merg, însă nu aveam clar în minte preparatul final. Am testat mai multe variante de lucru, mai multe combinaţii de ingrediente, mai multe variante de plating - până când am găsit-o pe cea care am considerat că reprezintă cel mai bine, simbolic, această experienţă: un turnuleţ de macaroni cu cremă de mascarpone, lămâie şi cimbru lămâios, umpluţi cu felii de căpşune proaspete şi serviţi alături de un coulis de căpşune cu limoncello.

Reporter: Ce mănâncă Nicolle, acum Chef, la micul dejun, prânz şi cină într-o zi ideală?
Nicolle Birta: Dacă e o zi ideală, asta înseamnă că sunt într-o călătorie - şi atunci mănânc ceva gătit de alţii, explorez locuri, bucătării şi ingrediente noi, din care mă inspir pentru acasă.

Cine este Nicolle Birta

Reporter: Cine-i Nicolle, care-i povestea ei din adolescenţă şi până acum?
Nicolle Birta: Povestea mea e strâns legată de alte poveşti :) Pentru că mi-au placut mereu cărţile, am mers la Litere, pentru ca mi-au plăcut oamenii, am ales să fac Comunicare. În timpul facultăţii, am plecat cu o bursă în Franţa, faţă de care am rămas de atunci mereu îndrăgostită. Pentru că mi s-a părut una dintre cele mai frumoase meserii din lume, m-am facut apoi copywriter - omul care generează concepte şi campanii, promovează branduri, inventează sloganuri şi, în general, se joacă mai tot timpul cu idei. Este ceea ce fac şi astazi. Din 2010 însă, măjoc şi pe www.bistromagot.ro, căsuţa mea virtuală în care scriu poveşti despre toate lucrurile care ne fac viaţa mai frumoasă şi zilele mai savuroase.

Reporter: Cum s-a născut blogul? Care e povestea lui?
Nicolle Birta: Blogul s-a născut la scurt timp după ce, fără niciun fel de experienţă şi fără- credeam eu - niciun fel de îndemanare, m-am apucat să gătesc. La început, doar pentru prietenii mei, pe care îmi plăcea să îi strâng la poveşti şi, preţ de o masă, să evadăm din biroul în care ne luam prânzul într-un alt univers. Tot ei au fost cei care au luat un personaj dintr-o superbă carte a lui Bulgakov pe care o citeam pe atunci, Maestrul şi Margareta, şi i-au adaptat numele la dragostea mea pentru cultura franceză. Aşa au ajuns să mă întrebe, de fiecare dată când găteam ceva, ce mai avem nou în meniu la Bistro Margot. Aşa s-a născut ideea blogului: din prietenie. Nu mă gandeam, pe atunci, că de la o masă de trei oameni, bistro-ul va ajunge să adăpostească virtual aproape 6000 de prieteni. Şi cu atât mai puţin mă gândeam că, într-o zi, pasiunea pentru gastronomie o să crească atât de mult încât să mă facă să devin bucătar profesionist. Dar, după cum spunea celebrul Forrest, “life is like a box of chocolates: you never know what you gonna get”.

CUM A APĂRUT BISTRO MARGOT, poveste furată chiar de pe BistroMargot.ro

Blogul “Bistro Margot” este "pentru prieteni vechi şi calzi, entuziaşti şi imprevizibili, dar gata în orice moment să împărtăşească o întâmplare frumoasă, o ispravă de neuitat şi fervoarea copilarească a fiecărei noi descoperiri. Şi pentru prieteni noi, pentru efuziunea primelor secrete, pentru farmecul tresăltărilor de bucurie, pentru noi emoţii de tot felul: dulci, acrişoare, crocante, ispititoare, mereu înmiresmate altfel, cu izul unei alte epoci şi al unui alt loc".

Pentru că, înainte de toate, Margot nu este “chef de cuisine”.
Margot este “chef peste poveşti”.

Margot e aici: http://www.bistromargot.ro/.

Citeşte şi: INTERVIU II Claudiu Bleonţ, omul şi actorul: "Nu regret nimic. Atât doar că nu sunt altcineva" - GALERIE FOTO & VIDEO

Citeşte şi: INTERVIU Claudiu Bleonţ despre "Cum se cuceresc femeile" - GALERIE FOTO & VIDEO

Citeşte şi: INTERVIU - Rusanda Panfili, violonista lui Zimmer de la Hollywood, compozitorul coloanelor sonore din "Gladiatorul" şi "Piraţii din Caraibe"

Citeşte şi: INTERVIU - Cristina Modreanu: Cum se duc banii Bucureştiului pe teatrul Stela şi operele Simion