O carte pe zi: „Cinematograful gol” de Daniel Cristea-Enache

„Este lumea mea lăuntrică, dar este a unui critic literar. Sunt acolo competenţe de critic literar, background-ul, reflexele culturale, intelectuale. Nu-i o carte inocentă, din acest punct de vedere, ca şi cum aş fi putut să fac tabula rasa din tot ce ştiam despre literatură şi să fac această publicistică confesivă sau reportaj intim cum i-a spus Radu Cosaşu, ca şi cum n-aş fi citit nimic şi ca şi cum aş fi năzuit să mă exprim numai pe mine, fiindcă în acest mine, în acest eu, în eul fiecăruia, intră şi lecturile lui, intră şi filmele pe care le-a văzut, spectacolele de teatru la care a fost, iubirile prin care a trecut sau care continuă, familia, partenerul de viaţă, copiii, vacanţele, călătoriile, excursiile, sunt foarte importante în constituirea noastră interioară şi ne învaţă foarte mult eşecurile, de aceea e important să ne referim la ele”.

Pentru Daniel Cristea-Enache – scriu editorii -, scrisul este o formă de viaţă, prilejuindu-i o necontenită imersiune în realitatea imediată, din care captează imagini şi tuşe esenţiale, portrete în filigran creionate cu subtila artă a detaliului psihologic, dar şi impresii personale, străbătute de forfota marilor oraşe ori, dimpotrivă, de murmurul liniştitor al naturii mereu primitoare. Când vocea criticului literar se retrage în tăcere, privirea scriitorului alunecă spre trecut, rămânând ancorată, câte o clipă, în stanţele copilăriei de altădată, regăsite în amintire precum într-un nepreţuit album de familie.

Mai presus de toate, Cinematograful gol este o confesiune despre oamenii din jurul nostru, despre timpul adesea nerăbdător care schimbă cu o neaşteptată repeziciune nu doar fizionomiile celor dragi, ci şi înfăţişarea întregii lumi, despre partea luminoasă a umanităţii, cu întâmplările ei de zi cu zi. Prin inserţiile ce amintesc de stilul alert al tabletei publicistice, Daniel Cristea-Enache observă în profunzime lumea scriitoricească, dar şi psihologia colectivă a societăţii româneşti adesea captivate de iluzia spectacolului şi a măştii mistificatoare, în locul rosturilor simple, însă atât de fireşti ale existenţei cotidiene.

O carte – cum s-a spus încă de la prima apariţie, uneori ironică, alteori nostalgică, în care autorul adună amintiri dragi, impresii de călătorie, dar şi portrete ale unor oameni celebri sau poveşti „din Epoca de Aur”. Între semnalările deosebite de la prima ediţie, s-a numărat cea a lui Radu Cosaşu: „Nu stiu cât de simpatic îi voi fi autorului dacă voi scrie: nici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pe mulţi literaţi încă ii jenează cuvintul, genul. Pe mine – nu. Autorul face reportaj într-un jurnal mai mult sau mai puţin intim. El este reporterul convingerilor sale politice şi apolitice, cu copilăria lui, cu tot... El face reportaj intim.

Poate că e un gen nou, poate că nu – oricum, pentru că nici eu nu ţin morţiş să iradiez simpatie, nu voi da pe faţă momentele în care, la lectură, puteam să fiu prins în flagrant delict de entuziasm…”.

Daniel Cristea-Enache – Cinematograful gol. Ediţia a doua. Editura Spandugino. 360 pag.